Life-Coach
Uneori uităm de lucrurile simple. Căutăm să ne complicăm viața, vrem scopuri mărețe, alergăm după obiective super complicate, ne promitem că vom fi fericiti doar atunci când vom avea anume lucru sau anume persoană lângă noi.
Dar cum ar fi, să luăm Viața la pas, și să o trăim cu toată simplitatea si complexitatea ei?
Cum ar fi să nu mai facem sens din evenimentele Vieții, ci să facem sens și scop din Viața însăși?
Live. Love. Share
A.N
nu e treaba ta.
Da, o mai spun o dată: percepția celorlalți despre tine, NU e treaba ta.
Toate astea te-au pregătit pentru sezonul următor. Care sezon? Păi fix acela care va fi cel mai bun de până acum!
De ce să îți consumi energia cu ceea ce spun cei din jur?Știi când faci asta? Când nu ești în conexiune cu tine. Când nu îți onorezi Viața.
Uite: îți propun altceva! Observă când te duci în poveștile celorlați, adică în părerile lor despre tine. Observă de fiecare dată când simți că te afectează ceea ce vorbesc alții despre tine. Observarea poate fi un moment prețios. De ce? pentru că îți permite să îți vezi tiparele TALE. Și când te-ai văzut pe tine, când ești conștientă de reacțiile tale, de interpretările tale, măi…asta este AUR! Pentru că din acel punct, poți alege cum să acționezi. Nu mai reactionezi, ci acționezi.
Și ține minte asta: E despre ei/ele, nu e despre tine! 🙂
Cineva te vorbește de rău. Asta spune multe despre cât de negru e sufletul ei/lui, nu despre tine. Cineva îți comentează activitatea dar ea/el nu face nimic. Asta îți arată ție că e genul de om sărac cu duhul și cu mintea, deci e despre ea/el, nu despre tine. Și tot așa!
Hai, vezi-ți de drum, cu Bucurie!
A.N
15 ianuarie. Ziua Culturii Naționale. Ziua Mihai Eminescu. Anul ăsta și Blue Monday, adică lunea cea tristă, nume dat zilei de luni din a treia săptămână din an, considerată de unii ca fiind cea mai deprimantă zi din an. Există până și o formulă matematică în acest sens 🙂
Ce mă interesează pe mine e că, din punct de vedere motivațional, aceasta e ziua în care se renunță în masă la obiectivele, rezoluțiile, intențiile, listele făcute cu elan la începutul anului. Cumva, asta e ziua în care ne cam băgăm picioarele în toate planurile și zicem „eehh, fie ce o fi! văd eu ce fac și în 2024 ăsta!”
Deci e numai bine că am pus în 18.01.2024, de la ora 18, Oaza de Coaching ! Ce facem la întâlnirea din ianuarie?
Creăm un spațiu de putere și aventură pentru 2024! Facem posibilă transformarea la nivel de _cine ești_ și asta va aduce rezultate vizibile în _ce faci_. Afli și de ce nu ți-ai îndeplinit până acum obiectivele, deși poate e al treilea an când le ai pe listă. Vedem clar care e diferența între obiective și intenții și care sunt avantajele de a lucra cu fiecare din ele.
Ca în fiecare Oază, vom avea și premii, pentru că îmi place să-mi răsfăț participantele: cărți bune, vinuri excelente, ciocolată delicioasă, bijuterii, ateliere de pictură, antrenamente de sport.
Ne vedem joi!
A.N
Asta a fost întrebarea de la care am pornit atelierul Oaza de Coaching din 9 noiembrie.
Cine ai fi tu, fără toate interpretările și semnificațiile pe care le dai experiențelor, întâmplărilor, prin care treci? Nu este cea mai comodă întrebare, dar deschide foarte multe perspective. Și asta îmi doresc să se întâmple la antrenamentele de coaching: să ieșim din înțepeneala anumitor gânduri.
Să devenim foarte bune observatoare ale propriilor comportamente, ale propriilor gânduri.
Participantele din Oază au rămas antrenabile pe tot parcursul sesiunii, chiar dacă a fost solicitant și chiar dacă după vechile tipare de gândire erau obișnuite să se eschiveze când dădeau de ceva ce mintea percepe ca fiind „greu” „imposibil de schimbat”.
Cine ai fi tu dacă te-ai uita la Viața ta din perspectiva că Totul este fix cum este și nu este cum nu este? – ok, mai zic încă o dată. Este ce este, și nu este ce nu este. Asta ce înseamnă? De exemplu, să renunți la așteptări. Sau să începi să îți trăiești viața fix cum e ea, fără să mai creezi standarde, etaloane, rețete.
Aceasta este una din multele frumuseți ale antrenamentelor de coaching: te ajută să pui jos toate bagajele care nu îți mai folosesc, toată încărcătura inutilă.
Te invit cu drag la următoarele ateliere Oaza de Coaching să probezi pe pielea ta cât de tare este să fii într-un antrenament de coaching: 14 decembrie si 18 ianuarie!
A.N
Circumstanțele se aranjează după Viața ta. Nu Viața ta se aranjează după circumstanțe.
Cine e șefa „la” viața ta? 😉
Să detaliez. Pentru tot ce nu îți iese și pentru tot ce nu ai curaj să trăiești, ești mult prea obișnuită să dai vina pe viață, pe soartă, pe prieteni, pe părinți, pe neamuri, pe șefi, pe colegi, pe copii, pe soț, pe soție, pe soacră, pe job, pe guvern, pe țară, pe lume, pe Univers. În fine, ai recunoscut tiparul. Când faci asta, când trăiești așa, toată puterea ta s-a dus pe…apa sâmbetei!
Și dacă tot ți-ai dat puterea prin alte părți, ce mai rămâne? Plângerea de milă! Ahh, devii chiar expertă și începi: eu nu pot să dau 100% la job findcă șefa mea e o imbecilă și nu îmi apreciază munca; nu o să fiu fericită niciodată fiindcă nu mă ascultă copii; mama, tata/soțul nu mă susține deci cum să mă apuc eu de cursul/businessul la care visez de atâta vreme?!?!
Și tootttt așa, până la adânci bătrâneți. Aștepți să se alinieze planetele. Aștepți să crească copiii. Aștepți să te înțeleagă soțul. Aștepți să moștenești pe mătușa Tamara. Aștepți să vină cineva, de undeva, cumva, să te salveze. Aștepți.
Sau ! te saturi în sfârșit să-ți alimentezi plângerile de milă fiindcă așa trăiești e o existență de mizerie. Ce Viață e asta?!?!?! una de nevertebrată, de târâtoare, de moluscă.
Îți plângi de milă fiindcă joci la scară mică-mică-mică. Fiindcă îți trăiești viața într-un mod patetic. Irosești Viața asta, care e un Dar absolut. Viața asta fantastică, colorată, exuberantă, clocotitoare, tu ai redus-o la așteptări. Viața asta în care Tu, în esență, ești după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, tu alegi să trăiești judecându-i pe alții, criticând, punând etichete, irosind tot ce ai mai frumos. Cum te oprești? în primul rând, plec de la premiza că vrei cu adevărat să te oprești din a fi moluscă. Poți alege și să continui în același stil, dar măcar nu-ți mai plânge de milă că viața ta e patetică. Asumă-ți alegerea. Dacă vrei ceva diferit, atunci asta e calea:
Joacă la scară mare. Nu zic eu acum să descoperi leacul pentru cancer sau să pleci în expediție pe Everest. Dar pune-ti o miză mare: prin ceea ce faci, la nivelul la care ești, fă o diferență în bine pentru cei pe care îi ai în jur. Adu o contribuție la jobul tău. Mișcă lucrurile. Fii o prezență vindecătoare pentru familia ta.
Și abia acum nu vei mai avea timp să îți plângi de milă. Oamenii care au o misiune mai mare decât confortul lor au și intenții care cresc văzând cu ochii. Începe din locul în care ești, cu tot ceea ce ești. Înflorește acolo unde ești plantată.
A.N
sprinkle some extra on your ordinary
E super-simplu! Faci sau nu faci ceea ce tot povestești prin toate părțile?
De prea multe ori nu facem o corelație între ceea ce ne iese pe gură, pardon! Între ceea ce spunem și ceea ce facem: acțiunea efectivă.
Suferim de sindromul bla-bla-bla. Eu așa îl numesc 🙂 de fiecare dată când în sesiunile mele de coaching o ia clientul razna și intră în scenarita cu „o să”, îmi e clar că este iar activat Sindromul Bla-Bla-Bla. De unde știu să îl recunosc atât de bine? Fiindcă suntem cunoștințe veecchiiiii, m-am folosit și eu multă multă multă vreme de acest sindrom bla-bla-bla.
Exemplu: O să fiu mai bun anul viitor. De lunea viitoare o să mă apuc de dietă. La următorul job o să dau tot ce am mai bun. O să le demonstrez tuturor că pot să fac ceea ce vreau. O să învăț mai bine în sesiunea următoare. Vreau să fiu mai suplă. Vreau să am cea mai tare mașină din parcare. Vreau să pot comunica mai bine cu partenera mea. Vreau să am o casă mai mare. O să fiu la un moment dat, fericit. O să îmi găsesc eu scopul în Viata asta. Să mai zic? 🙂
Și când ne uităm împreună la aspectele astea din viata lor, la cum își respectă aceste promisiuni făcute propriei persoane, vedem…nimic.
E foarte foarte foarte important: DA-ul să fie DA, și NU-ul să fie NU.
Faptul că vorbești mult despre ceea ce ai de făcut, despre ceea ce vrei să faci, nu o poți considera o acțiune. Faptul că vorbești mult despre „de ce nu” ai făcut ceea ce aveai în plan, iar nu o putem pune la acțiuni. Dar se încadreaza perfect la sindromul bla-bla-bla.
Așa că, mai dă un check, o verificare la lista aia. Și ia lucrurile foarte simplu: faci sau nu faci? Vorbitul despre imposibilitate NU reprezintă o acțiune, nu se pune.
A.N
Sprinkle some extra on your ordinary
sunt utile până într-un punct. Nu vorbesc despre măstile de carnaval ci despre toate acele comportamente pe care le adoptăm pentru a fi acceptați social.
Măștile te protejează într-o oarecare măsură, dar te îndepărtează de tine, de esența ta.
De asta este uneori atât de greu să răspunzi la întrebarea „Cine sunt?” .
Nu ai cum să știi cine ești, atâta vreme cât ai pus strat peste strat peste strat de protecție. Ești acceptată social, dar te-ai îndepărtat de esența ta. Observă asta. Nu e nici bine, nici rău, pur și simplu este ceea ce este. Nu e cazul acum să te învinovățești.
Atât de mult îți va plăcea persoana pe care o vei descoperi încât nu vei mai da înapoi. Momentul în care începi căutarea de Sine, căutarea de tine cea Adevărată, este unul din cele mai prețioase momente. În starea de adult conștient accepți că nu mai contează acceptarea socială.
De ce ai format aceste măști? Ai fost bebeluș și ai avut deschidere să înveți despre lumea din jur. Asta înseamnă că nu ai avut mecanisme de apărare, de filtrare. Ai absorbit tot ce ai avut în jur: iubire, respingere, neîncredere, bucurie. Tot. Fără filtru.
Acum însă ești adult, ai opțiuni. Și de filtrare și de apărare. Dar mai ales, ai opțiunea de a începe să trăiești. Ieși din modul de „Supraviețuire” în care musai să deții controlul, în care îți plângi mult de milă, te victimizezi.
Starea de fericire o trăiești atunci când beneficiezi în totalitate de Viața ta.
A.N
sprinkle some extra on your ordinary
crezi în așa ceva? știi proverbul acela cu „ce ți-e scris, în frunte ți-e pus?” te gândești uneori că indiferent de ceea ce faci, lucrurile oricum vor merge într-o anumită direcție, direcție pe care tu nu o poți controla? Pe sistemul: degeaba fac, că oricum nu îmi iese.
Ridic mingea la fileu cu altă perspectivă. Iată:
Destinul tău se schimbă când îți schimbi starea internă. Destinul tău se schimbă când îți schimbi setarea internă.
Cu alte cuvinte, tu ești perfect capabil/ă să generezi ce destin vrei 🙂 Cum îți sună asta?
gata cu victimizarea, gata cu plângerile de milă, gata cu auto-sabotarea.
Ce te împiedică? de exemplu, câteva emoții blocatoare, din zona: frică, vinovăție, rușine, furie. Altceva? bagajul purtat pe linie transgenerațională: adică ceea ce duci mai departe din comportamentele/rănile nevindecate ale părinților, bunicilor, străbunicilor.
Ce este cu adevărat important în situația asta? Că nu e nevoie să stai la cheremul a ceea ce ți se întâmplă în viață, ci poți să faci tu lucrurile să se întâmple. Să le generezi. Desigur, nu îți iese din prima, și mai ales nu de capul tău. De ce? păi uite: de capul tău ai ajuns în punctul în care nu ești mulțumit de una-alta, de capul tău te-ai auto-sabotat cu o precizie de chirurg. În traducere liberă, ceea ce spun eu aici e că e foarte importantă susținerea în acest proces, mai ales când faci primii pași. După ce prinzi curaj și vezi că se poate, te vei descurca perfect fără susținere…omenească. Cu susținerea Divină e fain să rămâi conectată.
Pentru mine este un privilegiu să văd cu ochii mei cum se schimbă, inclusiv fizic, persoanele care aleg să lucreze în sesiunile de coaching această ieșire din pre-destinare. Ochii sunt mai luminoși, au un vibe bun (a se citi- emană o energie foarte plăcută), stau cu spatele drept, reușesc să țină contacul vizual, zâmbetul e natural, încrederea în sine crește. Repet, privilegiu.
Acum, poți să alegi: faci ce ai făcut și până acum, probabil te descurci grozav în rolul de auto-victimizare „toate mi se întâmplă numai mie!” sau „de ce mi se întâmplă tocmai mie?”SAAAUUU alegi să faci puțină curătenie în programele astea limitative și sabotoare.
A.N
sparkle some extra on your ordinary
în sesiunile de coaching pe care le facilitez dar și în dialogurile din alte contexte, am auzit de foarte multe ori „nu am timp”. Vreau să am un tonus mai bun, dar nu am timp să merg la sport. Vreau să pot comunica mai bine cu colegii mei, dar nu am timp să le tot explic și să îi fac să înțeleagă ce vreau eu să spun. Vreau mai mulți bani, dar nu am timp să investesc în educația mea financiară, vreau să fac banii ăia rapid! Și pot continua cu așa exemple, multe-foarte multe rânduri și pagini.
Hai să facem însă un joc: te invit în altă perspectivă! Nu zic nici că e mai bună, nici că e mai rea, pur și simplu e…alta. Așadar:
Omul este în devenire. Marele dar al lui Dumnezeu este timpul. Timpul, așa cum îl percepem noi acum, nu a existat și nici n-o să mai fie. Timpul este posibilitatea devenirii, posibilitatea schimbării.
Ce poate fi mai reconfortant decât asta? Din această perspectivă, timpul îmi servește mie. Timpul este posibilitatea ca eu să devin, în fiecare zi, ceea ce am nevoie să devin. În această perspectivă, timpul îmi este aliat, nicidecum dușman. De aici, se vede clar că alegerea îmi aparține. Că am un cuvânt de spus în Viața mea.
Cine vreau să devin (și nu mă refer la meserie)? Ce vreau să schimb? Cine sunt? atunci când pui pe foaie răspunsurile, invitația mea e să NU pornești din lipsă, ci din valoare. Adică, e un lucru să pornești la drum din lipsă, adică sub forma asta: de azi vreau să schimb la mine faptul că nu am destul curaj, sunt mereu neîncrezătoare în forțele proprii, nu prea iau inițiativa, deși mi-aș dori. Și e cu totul altceva să pui pe foaia albă a minții tale, așa: de azi, fac o diferență în viața mea și a celor din jurul meu, aducând mai mult curaj în cum vorbesc, cum mă port. De azi, îmi dau șansa să manifest încredere, inițiativă, curaj.
Rămâi o vreme în ceea ce eu numesc „altă perspectivă” și vezi ce aduci bun în viața ta acționând așa.
A.N
Sprinkle some extra on your ordinary
De fiecare dată când nu ai rezultate, ai multe explicații. Explici de ce nu ai făcut ceea ce ți-ai propus, de ce nu ai reușit, explici cum alții sunt de vină pentru tot ce nu faci tu. Explici cum tu de fapt acționezi în funcție de ceilalți: „m-a enervat Gigi, deci m-am înfipt în ciocolata aia. M-a încurcat Anca, de aceea am întârziat. Dacă m-ar fi susținut și pe mine cineva (părinții, sotul, sotia, etc) aș fi avut o viață mult mai bună acum.”-și alte gânduri asemănătoare cu acestea.
Și totuși…vrei rezultate. Vrei să fii altfel. Vrei vrei vrei 🙂 Atunci e cazul să te trezești! Hai, bună dimineața! Mai faci mult pe victima și azi? Sau ALEGI să treci la conducerea vieții tale? Perspectiva asta de generator al propriei Vieți îți deschide alte oportunități.
Îți împărtășesc din proprie experiență: în momentul în care am renunțat la scuze și explicații, și am schimbat perspectiva din care mă uit la Viața mea, a fost un BOOM! pe toate planurile: personal, profesional. Când mi-am sumat rolul de generatoare a Vieții mele, am făcut Pace.
Hai! tu ce mai aștepți?
A.N.
