Month: March 2016

Cu toții avem o galerie a momentelor. Clipe de aur, clipe de bronz, clipe de tinichea. Pe unele ne străduim să le uităm, cu altele ne îmbătăm zilnic. Dar, orice straie ar purta, acestea sunt toate expuse pe simezele inimii noastre. Fiecare dintre noi este un curator. Pe măsură ce viața ne curge prin vene, avem grijă ca prin vitrina galeriei, simezele să strălucească.

Eu, sunt privilegiată: am in custodie mai multe inimi-simeze. Poate părea ciudat, dar meseria mea asta presupune: să am grijă ca momentele care ajung în galeria clienților mei să fie de aur, de cleștar, cu mărgăritare pe gene. Sunt organizator si coordonator de evenimente; event Planner cum ar zice englezul. Adică curator de inimi-simeze: principala mea responsabilitate e ca oricine apelează la aceste servicii să plece, la final, cu o colecție prețioasă de momente. Cu grijă, șlefuiesc fiecare detaliu si uite-așa, cu măiestrie și drag, se naște un eveniment.

Chiar dacă am meșteșugit deja la sute de evenimente, fluturi în stomac am de fiecare dată. Pentru că deși am mai făcut asta, trăiesc acuta senzație de nou, de teritoriu pe care n-a fost picior de om, senzația că așa ceva n-a mai fost și nu va mai fi. Așa că, și pentru azi am emoții. Dis de dimineață am ajuns la hotel Golden Tulip Times. În ultimele două săptămâni am tot pătruns în împărăția Golden Tulip Time, si trebuie să recunosc că pe înserat, zidurile chiar par scăldate de un șuvoi perfect auriu. E drept, basmul meu de azi are puternice aspecte urbane precum geamurile mari de sticlă, dar asta face totul mult mai interesant. 

Pe baza programului, pornesc în ultimele verificări.Asta înseamnă ca înainte să definitez poziția finală pe care amintirea o va avea pe simeze fac 2-3 pași în spate și îmi ofer o privire de ansamblu: ar trebui puțin mai în stânga? Sau mai în dreapta? Așadar, cu check-list-ul pe foaia mea de hârtie parfumată, încep:

9-9:30 Primirea participanților

Ecusoane, bannere, recepția evenimentului, mape, pixuri, toate sunt exact unde trebuie.

9:30-11 Atelier I: România la purtător: semne și simboluri

Sala de conferința e pregătită. Aparatura tehnică funcționează: se fac ultimele teste. Cele două prezentări PPT sunt încărcate pe laptop.

11-11:30 Coffe break

Pauza de cafea o facem la înălțime, mai precis la etajul 10, în Skyline Club. Aici  avem din belșug lumină naturală, ceea ce va aduce o stare de bine participanților. Această facilitate oferită de Golden Tulip Times a cântărit mult atunci când am ales locația evenimentului. Ce poate fi mai plăcut decât să savurezi o cafea bună, un ceai aromat sau un sandwich cald si gustos, cu o panoramă superbă la îndemână? Personalul Skyline Club a respectat toate detaliile stabilite.

 

 

 

 

 

 

 

 

11:30- 13 Atelier II: Belgia-România: schimb de experiență

13-14:30 Pauza de prânz

Prânzul, ca și cina de altfel, vor fi servite în restaurantul Good Old Times. Sunt entuziasmată pentru că ne-au pregătit un meniu atent selcționat într-un decor minimalist, dar plin de rafinament.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

14:30-16 Dezbateri pe atelierele I si II

Pentru dezbateri sala mare de conferințe este rearanjată cu scopul de a facilita comunicarea între participanți.

 

 

 

 

 

16-16:30 Coffe break

16:30-18 Concluzii

18:30 Tur de oraș

Experiența va fi completă cu acest tur de oraș, pe care l-am rezervat la recepția hotelului și participanții se vor delecta la Muzeul Satului, Palatul Parlamentului, Centrul Istoric al Bucureștiului si Arena Națională.

20:30 Cina

22:00 Party !!!

La sectorul party, care va fi cel mai vesel, am avut mult de muncă, dar împreună cu echipa Golden Tulip Times, am găsit cele mai bune variante. Sonorizarea profesională, programul artistic și decorurile tematice sunt doar câteva dintre facilitățile care m-au convins că nu are sens să caut o altă locație pentru petrecere și ca restaurantul Good Old Times e alegerea potrivită.

Participanții la conferința “Diferiți dar împreună: România-Belgia”, vor avea parte de o sumedenie de surprize plăcute: vor beneficia de tot confortul (aer condiționat, hamal, cafenea, transfer aeroport, medic de gardă) cu care sunt deja obișnuiți, dar cu o tușă finală, unică, care se va regăsi în meniul tradițional românesc și petrecerea cu inspirație din bogăția folclorului nostru autentic.

Totul este pregătit, să începem!

 

Articol scris cu penița gold pentru Spring SuperBlog 2016!

 

Mă număr printre Norocoasele care primesc flori des: buchete mai mari sau mai mici, flori in ghiveci, fire de flori. Însă și eu dăruiesc flori si chiar am apelat la varianta de florărie online deși la început mi se părea ciudat să aleg un buchet fără să îi simt parfumul. Atunci când aveam nevoie de livrare buchete în alte orașe, chiar alte județe, livrarea florilor la domiciliu cu un simplu click m-a ajut să creez o surpriză tare frumoasă. Țin minte și acum, deși a trecut ceva vreme de atunci, cât de mult m-am bucurat când am găsit pe internet o florărie cu livrare în Deva. O bună prietenă își susținea teza de doctorat și deși nu am avut cum să fiu fizic lângă ea, am vrut să o felicit printr-un buchet imens de flori.

Acum însă vă Invit să călătorim în timp: suntem în București, toamna lui 2008. E o seară frumoasă, deși cam zgribulită. După o călătorie de 10 ore cu trenul și multe emoții, sunt frântă. Singurul lucru care mă mai ține înca în picioare și mă împiedică să nu mă dezintegrez e strangerea lui de mână. Coborâm din mașină și cu un sărut apăsat mă conduce la port-bagaj:

-Iubita, hai te rog ajută-mă! Am niște saci de scos de aici și nu îi pot ține până dimineață!

În gând, am început să îi fac câteva urări de bine lui și afurisiților de saci, dar, din cauza oboselii n-am reușit să articulez decât:

-Acum???? Dar sunt extrem de obosită. Nu prea e o idee bună…

Între timp el a deschis port-bagajul și după o îmbrățișare și o mângâiere fină pe obraz, îmi șoptește:

– Ia vezi pe care vrei să îl iei tu și pe care să îl iau eu.

Mă aplec bombănind:

– De când se plătește căratul de saci cu pupături, îmbrățișări și mângâieri?

Când mă ridic, toată oboseala îmi pierise. Nici urmă de sac! Țineam la piept un buchet imens, dar imens de trandafiri.

-Bine ai venit iubita mea!

-Dar unde ai găsit flori in București la ora asta?!?!

-Mai contează?

Avea dreptate. Tot ce era important se afla lângă mine: omul care știa cum să mă facă să zâmbesc prin cele mai amuzante și frumoase metode. Atunci nu aveam smartphone, sa fac un catralion de poze buchetului. Sa postez selfie cu noi doi și buchetul acela superb. Dar ajunsă în casă i-am făcut câteva poze cu aparatul foto (în care mai aveam vreo 15 poziții pe film).

În amintire îl păstrez și acum, intact.

Am găsit și o fotografie, cea de mai sus, cu sursa pe www.livrarefloribucuresti.ro ca să întelegeți și voi amploarea bucuriei și surprizei pe care am avut-o.

Și tot la ei pe site, am dat de o secțiune absolut fabuloasă Livrare buchete romantice in Bucuresti ! Ia uite ce de de minunății Am găsit pe site-ul lor! Personal, de multe ori dăruiesc flori în ghiveci, mai ales când vreau sa impresionez o persoana care știu că are printr trăsăturile de caracter constanța și perseverența. De fiecare dată când am optat pentru o floare la ghiveci, am auzit replici de genul: “vaaaiiii, daca ai STI cât de tare mă bucur că mi-ai adus floarea în ghiveci! Așa o voi avea si peste cateva luni. Am să mă pot bucura de ea multa vreme de acum încolo si o să-mi aduc aminte de tine de fiecare dată când am să o privesc!”

Cu drag, si cu speranța ca primiți și dăruiți flori, am scris acest articol pentru Spring Super Blog2016!

Andrea

Sunt entuziasmata maxim!!! azi pornim către litoral! Cred ca n-am mai fost cu mașina la mare de vreo 5 ani! Imi plac drumurile lungi, cu peisaje frumoase, drumurile in care pot opri unde si de câte ori vreau. Si cum 900 km se încadrează la drum lung, nu puteam porni fara o verificare a mașinii. Nu, de asta nu m-am ocupat eu fiindcă probabil tot ce se întâmpla ar fi fost sa aleg un odorizant nou si sa schimb husele scaunelor, asa, sa se asorteze cu litoralul. Cred ca as fi ales unele cu scoici 🙂 Eu si cand mi-am cumpărat laptopul, am decretat “sa fie de culoare roșie! Si da, sa aibă toate alea in el!” Cand am zis “toate alea” ma gândeam la programe, antivirus, rami, procesor performant etc. Asa ca, soțul S-a ocupat de pregătirea tehnica a mașinii. Un clișeu, e adevarat, dar in cazul nostru asa e cel mai sigur.

Peisajul e exact asa cum ma asteptam: suficient de frumos incat sa ne faca sa uitam de gropile din asfalt. Partea mea preferata? Valea Oltului…

N-am fi intrat in capitala daca nu eram datori unei mătuși simpatice cu Salutari si o revedere scurta. Eram noi pregătiți psihic pentru aglomerație, dar Așteptările ne sunt depășite: caldura, mașini bara la bara, claxoane, nebunieee…

-Ia da drumu’ la aerul condiționat ca nu mai suport! Macar in mașina sa avem parte de răcoare, ca aici murim! zice sotu’ cu glas stins.

Pac-pac incep sa butonez. Nu e bine: iese praf si aer înecăcios, nici vorba de răcoare.

-Ceva e putred in Danemarca! Si cred ca si in mașina noastra! De unde pana unde mirosul asta?!? tușesc eu cu voce indignata.

-Iubita, ia lasa-ma pe mine. Da mașina pe mâna femeii, ca uite, nici aerul condiționat nu-l pornește calumea… bombăne dragul de el.

– O fi cald afara, poate ca murim noi de cald aici înăuntru, da’ sa știi ca surda nu sunt! Nici daca apeși 10 butoane nu Reușești tu mai bine. Sunt sigura ca instalația noastra de aer condiționat e stricata.

Sotul, perseverent. Nu se lasa. Apasa, învârte, mormăie. Claxonează. Iar apasa, iar mormăie, iar învârte. Nimic si pace. Doar un aer mai înecăcios decat cel de afara. Acuma, hai sa nu exagerez totuși. Poate ca nu era mai înecăcios, dar cu siguranța era enervanta toata treaba.

Si uitându-ma la soțul meu roșu ca racul la fata, la mașinile din jur, mi se face mila. Il iert pentru misoginismul de mai devreme si scot tableta.

-Uite la ea, cum navighează. Crezi ca faci răcoare in mașina daca tastezi acolo asa repede?

Trec vreo 10 minute, si cu glas triumfător il anunț:

-Stai sa vezi tu cum ma scoți la cina cu lumânări pe malul marii. Fii atent ce am găsit!

Si ii pun sub nas tableta unde scrie mare si frumos freon auto Bucuresti! Ce te-ai face tu fara mine? Asa-i că n-ai verificat freonul in masina? Asa-i ca instalația noastra de aer condiționat scoate mirosuri asa dubioase fiindcă ai omis pasul asta cand te-ai dus in service?

Tacere…O sprânceană ridicată si o voce:

– Pe site-ul asta www.freo-auto.com, au afișat si preț încărcare freon? Da’ pentru igienizare aer conditionat auto? Ca știi tu cum sunt prețurile prin Bucuresti…

-Au prețuri de la 49 de RON! Chilipir! Ia pune adresa lor in GPS ca acum mergem direct. De fapt, ia mai bine suna la numărul asta 0743 226724 si vin ei unde suntem noi. Meserie, este?? Pana o vizitam noi pe matusa, ei rezolva  problema: Ca Doamne, abia astept sa curețe mirosul din instalația noastra de AC.

Iata cum ne-au igienizat, in timp ce noi povesteam cu Matusa Brandusa.

Si-apoi, a fost pace in familie si aer curat in masina! Iar drumul pana la mare: Mi-nu-Nat!

Relatare cu drag pentru SprinG SuperBlog2016!

E o seara obișnuita de joi. La noi in casa, veselie! Piticotul aleargă peste tot, in aer pluteste parfum de vanilie ( e de la prăjitura din cuptor)… Atmosfera zen e tulburata de următoarele cuvinte:

– Draga mea (aici cu sens profund ironic), cauți vreun ac?

-Ac?!?!

-Ca daca vrei sa cauți, sigur il găsești la câta lumina e la noi in casa, peste TOT!

-Lumina???

-Da, cred ca la noi si la palatul Versailles mai stau becurile aprinse NON-Stop, in toate camerele.

-Pai dragul meu ( tot cu sens profund ironic), chiar ma bucur ca te simti acasă ca la Versailles. Știi ca tu esti regele meu!

Hai ca asta cu regele l-a mai îmbunat. Intr-adevăr, la noi acasă becurile sunt aprinse mereu, in toate camerele. Asta ii cam provoacă neplăceri regelui. Si bucurii contorului, care se învârte de zor si deja stie pe de rost refrenul “Baga bani, bagă bani!” Ca sa fie treaba treaba, ii duc si o felie generoasa din prăjitura aburinda. Doar ca, uneori, lucrurile nu se rezolva cu o prăjitura, fie ea si extrem de delicioasa, si un zâmbet.

– Regino, ia stai langa mine sa îti povestesc eu putin despre lumina. Ai auzit tu vreodată despre eficientă energetica?

– Daca vrei sa imi ții iar o prelegere despre cum ar fi bine sa opresc becurile dupa mine, iti zic de pe acum: ai dreptate. Hai mai bine sa mâncam din prăjitura asta fabuloasa. Ce aici?

– Am întocmit un plan. Tot fabulos, ca prăjitura ta.

-Ce plan? Plecam in excursie? Sa nu-mi zici ca in sfârșit ai luat biletele pentru croaziera! Ooo, asta e super plan!

– Esti pe aproape. Cu planul asta, o sa reusim sa mergem in 3 croaziere, nu in una! Fii atenta la mine.

Deja chitaiam de bucurie. Pardon, chicoteam, fiindcă reginelor nu le este permis sa Chițăie, doar au maniere. Așadar, ma visez deja pe vasul de croaziera, înconjurata de mare, de soare, de personal amabil gata sa-mi satisfacă toate poftele. Si, tocmai cand ma gândeam ce bine imi sta cu un cocktail savuros, incep sa disting clar vocea regelui:

– Iubita, planul meu este pe doua flancuri: întâi vom diminua consumul de energie si apoi vom produce energie.  Scopul este sa îmbunătățim eficienta energetică a casei noastre. Dar, ca sa știm din ce poziție pornim, ii chem pe cei de la www.avizez.ro ca sa ne elibereze un certificat energetic. Asta este o evaluare a situatiei in care ne aflam. Ma urmărești?

-Da da. Pana acum nu vad croaziera. Dimpotrivă, presimt ca dam o grămada de bani pe noul tau plan.

-Certificat energetic ieftin, asta găsim la Enermed Impex SRL. Stai liniștita ca m-am informat eu bine inainte sa concep planul. Ajungem si la croaziera. Cu certificatul obținut, pornim măsurile de diminuare a consumului energetic existent.

-Cum!?! Ca doar la fel voi folosi mașina de spălat, frigiderul, televizorul, prizele…

-In primul rand, înlocuiesc toate becurile din casa cu becuri economice. Prizele le pun cu decuplare automata. Electrocasnicele pe care le avem sunt deja din clasa celor care consuma putina energie. Totuși, daca ne mai achiziționam altele in viitor, am eu grija sa fie din clase superioare de consum. Partea mai provocatoare este cea legată de izolația termică a casei, dar am găsit oamenii potriviți. Trecem pe geamuri termopan, vom izola pereții cu polistiren si vata minerală. Chiar si pentru acoperiș sunt soluții de izolare termică.

-?!?!? si tu zici ca dupa asta mai mergem in croaziera… Cand toate astea costa o grămada de bani…Adio val, mare, soare!

-Ca sa producem energie electrică facem in felul următor:

-Ia stai stai stai. Deja sunt năucă. Da’ cine suntem noi draga, Electrica?? Cum sa producem?

-Pun panouri foto-voltaice si producem curentul electric de care avem nevoie pentru consum. Cu pompele de caldura rezolv partea cu frig si cald in casa. Iar apa calda o S-o avem de la panoul radiant si curent electric, iarna. Asaaaaa, a mai rămas ceva?

-Croaziera! Zău ca sunt suparata! Puteai sa-mi zici de la inceput ca 3 ani nu mai ieșim niciunde ca ne dam toți banii pe planul tau de a ne transforma in împărăție autonoma. Tu si Ținutul Secuiesc.

-Ei, hai ca pe termen lung vom economisi foarte multi bani, de asta spuneam ca vom pleca in 3 croaziere, nu in una singura. Pana schimb eu becurile si obținem certificatul, o sa ne învățam sa scoatem consumatorii din priza cand nu ii folosim: încărcătoarele de telefon, tableta, radioul. Vin cei de la Enermed Impex sa ne faca Audit energetic si mai departe ma ocup eu de tot. Ai înțeles? Ce zici, ne băgam?

– Diminuare si producere. Avizez.ro. Casa verde. Împărăție Autonoma. 3 croaziere. Ne bagam!

 

Artciol scris cu drag si eficientă energetică pentru Spring SuperBlog2016!

Dupa o scurta tura prin trecut, aduc cu mine următoarele: zâmbet, curaj, empatie, curiozitate, Dumnezeu, ghidușie. Toate, din seria cu “iată ce am învățat eu din desenele animate!”

Abia de pe la 6-7 ani am inceput sa bag in seama televizorul. Si asta doar pentru ca, in jur de ora 21, pe un program maghiar apărea un ursuleț peticit care spunea o poveste de noapte buna.  Pana sa apăra Ursulețul in viața mea, cred ca ii spuneam Mitzi Motzcou, nu vroiam in ruptul capului sa ma spăl pe dinti.  Dar, Mitzi Motzcou mi-a aratat ce fain e sa ai dinții curați in fiecare seara, asa ca a salvat-o pe mama de la depresie si mie mi-a dat Dinți strălucitori. Ca doar, ca sa fiu Mitzi Motzcou ma spălam si de 4 ori pe intr-o zi. Așadar, zâmbetul pe care azi mi-l apreciază atâția, il datorez acelei animații. 🙂

A urmat o perioada in care Ma visam eroina, prințesa, războinică, Cenușăreasa, vrăjitoare, Tom Sawyer. Siiiii, in viața mea a intrat Captain Planet! Ooo, stăteam cu sufletul la gura si eram, pe rand cand Foc, cand Aer, cand Apa, cand Pământ. Inventam jocuri cu prietenii mei in care fiecare ne alegeam câte un element si porneam sa salvam lumea. Animație pentru unii, cod de conduita pentru mine. Am inceput sa imi pun probleme legate de planeta: Daca vine un potop, eu cum am sa-mi salvez familia? Unde o duc pe tanti Lili? Tanti Lili era o vecina in scaun cu rotile, care imi făcea zile fripte, dar, de cand cu desenele Captain Planet am inceput sa o vad in alta lumina. Empatie si curaj. Asta mi-a transmis peste ani Captain Planet.

Si, pe cand in universul meu au inceput sa apăra tot mai multe întrebări legate de Dumnezeu, iată ca descopăr Cartea Cartilor. Asteptam cu sufletul la gura sa vad pe unde mai ajunge Roboțelul Memo, ce se întâmpla cu Noe, sau ce mai scrie in Biblie. A fost cea mai frumoasa cale de a ma împrieteni cu Divinitatea. 

Trecand rapid din trecut in prezent, ii am in “vizor”cei de la Empire Film,  care Empire Film distribuie filme selectate foarte atent, ceea ce lucru rar in perioada asta consumista. Sa mai creasca Siluan un pic, si vizionam Strumpfii si Cu toții la surf.

 

 

 

 

Si, Stuart Little, pentru ca este un subiect special pentru familia noastra.

Atat despre copilărie. Pe data viitoare!

 

Bucurie Înscrisa in Spring SuperBlog 2016!

 

 

oohhhh, de cand asteptam asta!! E balul deseara! Abia astept sa dansez, sa stralucesc in lumina lunii! Cine stie, poate chiar am sa-i arunc o ocheada printului in seara asta! Pana acum, prea am fost timida! Daca dansam din nou, o sa-mi apropii fruntea de buzele lui… Dar ce o fi si cu fuga asta la miezul noptii? Nu pot nicicum sa-mi induplec zana sa-mi ingaduie sa raman pana la finalul balului. Asta tare ma deranjeaza… Ia sa imi incerc norocul pentru deseara:

– Frumoasa mea protectoare, cum se face ca eu trebuie sa alerg ca bezmetica la 12 noaptea? tocmai cand printul coboara discobolul si rochia mea straluceste magnific?  Data trecuta mi-ai transformat trasura in bostan si am facut praf pantofii pana acasa! Zau asa…

– Cenusareaso, ne-am inteles pe ora 12, ora 12 sa fie! Si asa cam fortezi nota cu balul asta. Nu le vezi pe surorile tale cat de chitite sunt sa devina printese? Iti dai seama in ce te bagi? Ma dau peste cap sa iti fac rost de rochiile astea Houte Couture de la Verde-Imparat, din ultima lui defilare in poienita. Asa ca fa bine si multumeste-te cu atat! Cat despre pantofi: deseara aranjez ca la miezul noptii sa ti se transforme pantofii in bostani daca depasesti ora stabilita. Trebuie sa pricepi: printul te va dori mai tare daca faci pe inabordabila. Aaa, si nu cumva sa il lasi sa te sarute, m-ai inteles?!?! O sa aveti vreme si de asta.

Ce noroc pe mine cu zana asta care ma ajuta de fiecare data… Inca nu mi-e clar exact cine este si de ce a prins drag de mine: banuiesc ca mai sunt fete care matura, spala, calca, sterg, de dimineata pana seara. Doar n-oi fi eu singura care are o mama vitrega sonata si doua surori invidioase! In fine…pana lamuresc misterul cu zana trebuie sa iau masuri legate de pantofi. Oricum o fi, eu in seara asta stau mai mult la bal! Dar ce ma fac cu bostanii? Trasura, bostan. Pantofii, bostan… Inabordabila inteleg. Dar si gradinareasa?!?!  Hmmm! Ia stai ca nu degeaba imi spunea mie tata ca sunt fasneata! Stiu cine ma poate ajuta:

-Carmineeeeeeeee!!!! Carmineeeeee!!! Carmineeeee!

-Daaaa, sunt mester, nu sunt surd, sa stii.

-Carmine, fii te rog bun, si priceput, si mirobolant, si fa-mi pe deseara o pereche de conduri cum n-a mai vazut imparatia!! Hai ca ma duc la bal si zana iar ma pune sa vin la miezul nooptii acasa. Auzi, imi transforma pantofii in bostan! Dar tu, talentatule, minunatule, croieste-mi o pereche unicat, pune pe talpa si un C stilizat, de la Cenusareasa, si asa am pantofi de rezerva! si daca accepti, dau de stire in toata imparatia de maiestria ta, tuturor le spun sa intre in atelierul tau de aici  Magazin pantofi Carmine Shoes!

-Fac! insa doar cu o conditie: sa iti croiesc pantofii si cand te investesc astia regina! Ca stiu eu ca esti lesinata dupa print, si nu te lasi pana nu innebuniti palatul cu nunta voastra de clestar!

-Ehh, Carmine, Carmine…Am stiut eu ca esti un mestesugar nemaipomenit!!

…….   Peste 6 ore  …..

Ce bine e la Bal! Ia uite ca nici de data asta nu ma recunosc cotoroantele de surori si nici ofuscata de mamuca. Astea au ochi doar pentru print. Pfuuuu, apropo, ia uite-l ca se apropie de mine. Deci, cum era? Inabordabila, inabordabila, o ocheada discreta, iar inabordabila, dans, fruntea langa buzele lui, inabordabila, inabordabila, iar o ocheada.

Aulaeuuu, bufnita vesteste miezul noptii! Coboara discobolul! Repede, sa gasesc o odaie mica. L-am lasat pe print bezmetic. Iar se apuca si fuge asta dupa mine. Hai zana, sa te vad. Ahhhaaaaa, uite-o ca isi tine promisiunea: zece minute dupa doispe si bostanii is la mine in picioare. Dar nu-i nimic, Carmine a fost de nadejde. Dau jos bostanii, iau pantofii Carmine Shoes. De unde Dumnezeu si-o fi luat numele asta, Shoes? N-o sa-l inteleaga nimeni din imparatia asta. Poata aia din vecini, ca sunt mai dezghetati. Bunnnnn…pot sa merg inapoi in bratele printului!

– M-ai cautat?

-Bineinteles!! Alerg pe aici ca bezmeticul de un sfert de ora! Am pus si smoala pe scari, sa nu-mi mai faci figura ca in ultimele doua dati. Ia vino sa dansam sub discobol.

Si m-a dansat vita asta regala, pana n-am mai putut. Pantofi piele naturala, asa mi-a spus Carmine cand mi i-a indesat in saculet. Astia n-o sa te jeneze si daca valsezi toata noaptea! Doamne, il iubesc pe mesterul asta! Da chiar n-am avut nici o jena: l-am si sarutat pe print! Si momentul a ramas in memoria tuturor din sala de bal!! He-he!! De-acum, ne pregatim de nuntaaaaaaa!! Clar, stiu ce o sa port: pantofi stiletto Red Queen ! Carmine va fi in delir!!! Si, ca sa-i multumesc pentru seara asta fantastica, ii confectionez un steag si il arborez la intrarea in palat! Ia uite asa:

 

 

 

La rochie, tot pe zana o las sa aleaga, ca prea are gusturi bune. In plus, cine imi mai face mie rost de rochie din cea mai noua defilare a elfilor?!?!?! Clar, numai ea poate!

Ehhh, dar hai sa traim fericiti pana la adanci batraneti!! Va pupa o Cenusareasa fericita!! Si incaltata cu stil!

 

Poveste parte din Spring SuperBlog 2016!

 

E ca un facut: cum învârt cheia in usa si Pășesc înăuntru, dispoziția mi se schimba. Cam ca si Alice cand aluneca in Țara Minunilor. Sau precum Harry Potter cand ia trenul către Hogwarts.

Daca sunt nervoasa si privirea imi aluneca pe tapet, simt cum agitația mea se pierde in modelul floral. Ma descalț usor si, preț de 2 minute pur si simplu ma relaxez. Intru in home-mood. Daca am ratat un contract, daca am primit o veste proasta, daca am de rezolvat o urgentă, ma plimb un strop. In 3 ocazii umblu fericita Desculță: pe nisipul de pe malul marii, pe iarba de la munte si pe parchet, la mine acasă. Dupa secvența asta terapeutica, pot face orice. Doar ca la mine acasă, nu trebuie sa fac nimic din ce nu imi place sau din ce nu vreau. Am avut grija ca pana si covoarele sa imi amintească asta! cum se poate asta? Destul de simplu: le-am ales doar pe cele catifelate, puternic texturate, care sa imi transmita la fiecare pas ca acasă e spațiul in care imi pot trai libertatea la modul suprem. Ideal este sa o trăiesc peste tot, practic nu imi iese tot timpul. Dar cel putin am un loc in care, fara ezitare, sunt liberă.

Cum ajunge o casa sa fie un cămin? Cum a ajuns casa mea sa fie căminul in care rad din tot sufletul si in care pot plânge liniștita? 2 cuvinte am pentru asta: oamenii si accesoriile. Oamenii din ea si accesoriile pe care le-am achiziționat de la Diego. Dincolo de gama variata de produse m-au convins cu serviciile lor complementare: consiliere profesională, tăiere gratuită la dimensiunile de care aveam nevoie, transport la domiciliu,  posibilitatea e a plăti cu cardul.

Casele in care totul e dupa ultima moda dar sunt fara suflet, sunt case triste. Sper din toata inima sa fie tot mai multe case vesele. Asta va însemna ca sunt pline de oameni liniștiti si veseli, la rândul lor.

Cu drag,

Andrea ( cea cu o casa veselea) care a scris articolul pentru spring super blog 2016