E greu să mergi pe un drum pe care foarte puțini îl înțeleg. Știu că doare foarte tare când apropiații tăi te privesc cu scepticism, cu îndoială, sau chiar auzi de la ei : „NU VEI REUȘI” sau „NU ești suficient de bună”. Dar hai să îți spun ceva:
Tu vezi ceva ce nimeni altcineva nu vede. Simți ceva ce doar tu simți. Și ar fi mare păcat să renunți la ceea ce vezi, la ceea ce simți, la ceea ce esti, doar pentru că nu îți găsești sprijin în cei de lângă tine: familie, colegi de la job, prieteni – pune pe cine vrei pe lista asta.
Și știi de ce ar fi păcat? fiindcă frumusețea și curajul tău stau chiar aici: în visul tău. Și știi ceva? visul tău este (deja) valoros. Așa, pur si simplu. Nu trebuie să îl aprobe toți, de fapt….nu ai nevoie de aprobarea nimănui. De ce? pentru că este al tău. Așadar, ai tot dreptul să ți-l construiești, să îl urmezi, să îl transformi, să te bucuri de el, să te uiți cu mirare si să vezi cum crește în moduri nebănuite. Să lupți pentru el. Nu toată lumea va înțelege ce vrei să faci, și e ok. Până la urmă, e visul tău, nu al lor.
Pe scurt, ai tot dreptul să-l trăiești. Te rog, mai citește o dată și spune: „am tot dreptul să îl trăiesc”.
Da, uneori pare că ești doar un alt Don Quijote care se luptă în disperare cu morile de vânt. Dar lasă morile. Întoarce-te la forța ta interioară. Poate că nu o simți mereu, poate că nu o vezi mereu, dar ea este acolo. Pune focusul tău, pune atenția ta, pe forța ta interioară.
Și încă ceva: nu ești singură! Înconjoară-te de oameni buni. Caută oamenii care cred în tine și în ideile tale. Uneori, e doar o persoană. Dar e suficient. Uneori, e doar Dumnezeu. Din nou, e suficient. Alteori, apelezi și la ajutor dinafara sferei tale de cunoștințe: un coach, un terapeut. Important e să pui focusul pe resurse, pe ce poți să fii și să faci.
În încheierea acestei scrisori, te las cu acest gând: te rog să ai curaj să te alegi pe tine, în fiecare zi !
A.N
