Tag: actiune

Cel mai fain eveniment

Posted on by adminn

este Oaza de coaching. Desigur, sunt subiectivă, doar e evenimentul meu 🙂

Oaza de coaching a trasformat multe povești de viață de-a lungul anilor, acum e timpul să faci și tu parte din familia asta super-faină!

Primele 3 evenimente sunt în: 9 noiembrie. 14 decembrie. 18 ianuarie. 3 ore: de la 18 la 21. Învățare experențială. Transformare. Bucurie.

Dă timpul ăsta pentru tine. În definitiv, faci atât de multe lucruri pentru alții! Cum ar fi să îți acorzi și ție, în sfârșit, un timp de calitate?

@Oaza de coaching a avut loc în parcuri, cafenele, sedii de firmă vesele și prietenoase, bibliotecă, clădiri istorice, lobby de hotel.

@Oaza de coaching a atins multe inimi, a pus în acțiune obiective îndrăznețe, a încurajat participanții să viseze la scară și mai mare.

Primesc și acum, după 8 ani, mesaje de mulțumire de la participanții din primele serii, de exemplu. Recunosc, e un sentiment foarte plăcut să știi că ai atins inima cuiva când a zis ceva, vorba celor de la BUG Mafia.

@Oaza de coaching a luat și pauză. Dar acum e din nou, aici. Și nu oricum, ci mai cuprinzătoare, mai experimentată, mai bucuroasă, gata să transforme alte și alte povești de viață.

Este un grup de coaching, dedicat femeilor. Vom lucra cu instrumente practice din experiența mea de coaching, training și consiliere, neuroștiință. Este un spațiu sigur în care vei putea manifesta obiectivele tale. Este acel loc în care forța lui împreună te va inspira și te va ajuta să găsești soluții chiar și acolo unde deocamdată, este doar un mare semn de întrebare.

Te înscrii aici 0742665019 sau aici: andrea.neag@gmail.com

Costul este de 120 de ron/pers. Dacă ai dificultăți financiare, și vrei să participi, dă-mi un semn. Găsim o soluție.

Mă susțin niște oameni foarte faini, așa că, în cadrul evenimentelor am de oferit participantelor și cărți, ciocolată, vin bun de la Podgoriile Dextra, ateliere de pictură la Smartistactiv, antrenamente de fitness functional cu instructorul personal Eduard Ungur.

Ne vedem la prima întâlnire, în noiembrie!

A.N

Sprinkle some extra on your ordinary

Faci sau nu faci?

Posted on by adminn

E super-simplu! Faci sau nu faci ceea ce tot povestești prin toate părțile?

De prea multe ori nu facem o corelație între ceea ce ne iese pe gură, pardon! Între ceea ce spunem și ceea ce facem: acțiunea efectivă.

Suferim de sindromul bla-bla-bla. Eu așa îl numesc 🙂 de fiecare dată când în sesiunile mele de coaching o ia clientul razna și intră în scenarita cu „o să”, îmi e clar că este iar activat Sindromul Bla-Bla-Bla. De unde știu să îl recunosc atât de bine? Fiindcă suntem cunoștințe veecchiiiii, m-am folosit și eu multă multă multă vreme de acest sindrom bla-bla-bla.

Exemplu: O să fiu mai bun anul viitor. De lunea viitoare o să mă apuc de dietă. La următorul job o să dau tot ce am mai bun. O să le demonstrez tuturor că pot să fac ceea ce vreau. O să învăț mai bine în sesiunea următoare. Vreau să fiu mai suplă. Vreau să am cea mai tare mașină din parcare. Vreau să pot comunica mai bine cu partenera mea. Vreau să am o casă mai mare. O să fiu la un moment dat, fericit. O să îmi găsesc eu scopul în Viata asta. Să mai zic? 🙂

Și când ne uităm împreună la aspectele astea din viata lor, la cum își respectă aceste promisiuni făcute propriei persoane, vedem…nimic.

E foarte foarte foarte important: DA-ul să fie DA, și NU-ul să fie NU.

Faptul că vorbești mult despre ceea ce ai de făcut, despre ceea ce vrei să faci, nu o poți considera o acțiune. Faptul că vorbești mult despre „de ce nu” ai făcut ceea ce aveai în plan, iar nu o putem pune la acțiuni. Dar se încadreaza perfect la sindromul bla-bla-bla.

Așa că, mai dă un check, o verificare la lista aia. Și ia lucrurile foarte simplu: faci sau nu faci? Vorbitul despre imposibilitate NU reprezintă o acțiune, nu se pune.

A.N

Sprinkle some extra on your ordinary

Ingeri si demoni- Dan Brown

Posted on by adminn

Am descoperit că văzusem încă un film inspirat din cartile lui Dan Brown, fără să fi citit cartea. Exact cum am pățit și cu „Codul lui DaVinci”. Așa că, am îndreptat rapid lucrurile luând în primire cartea „Îngeri și demoni”.

De ce să citești cartea?

Relaxarea e bună, chiar dacă o servești în cote mari. Și parcurgand paginile din Îngeri si demoni, ai să te simți ca și cum tocmai vizitezi Roma, doar că ai parte și de puțin suspans. Iar dacă ai fost deja la Roma, va fi foarte interesant să descoperi detalii despre locurile pe care le-ai vizitat, dar de care habar nu aveai.

Poate ai vrea să știi dacă profu Langdon a rămas împreună cu Sophie. Că nu ți se dau prea multe indicii despre acest lucru la finalul Codului lui DaVinci. Și actiunea din Îngeri și demoni se petrece la ceva timp după aventurile pariziene ale celor doi.

Illuminati. Sigur ai mai auzit de organizația asta: cărti, filme, documentare. Ei, aici ai parte de o doză sănătoasă , ceea ce te va bucura, mai ales dacă esti fanul misterelor care stau ascunse cu sutele de ani.

Pasajul meu preferat ?

„ În Panteon, aerul era rece și umed, mustind de istorie. Bolta semisferică se arcuia deasupra, parcă lipsită de orice greutate, deschiderea ei fiind chiar mai mare decat cea a cupolei de la San Pietro. Ca de fiecare dată, Langdon se înfioră când pătrunse în unica sală circulară, o remarcabilă îmbinare a artei cu ingeniozitatea tehnică. Deasupra lor, prin celebra deschidere rotundă din cupolă intrau razele palide ale asfințitului. Oculus!”

Îmi aduc aminte când am intrat pentru prima dată în Panteon. Era la amiază, muream de cald și eram plină de zgomotele Romei. Și dintr-o dată am pășit în sala circulară în care era liniște, răcoare și un soi de semi-întuneric. Balsam pentru suflet, asta a fost. Aș fi putut sta cu orele să admir lumina care intra prin deschiderea rotundă și care părea ireală. Prea frumoasă, prea curată. Panteonul, templul tuturor zeilor… Acum e ușor de înțeles de ce fragmentul meu preferat din carte are legătură cu Panteonul.

Toate contrastele pe care le-am trăit la Roma mă fac să mă gândesc la complexitatea naturii umane. Roma mi s-a părut vie, tumultoasă, capricioasă. Foarte frumoasă dar și foarte murdară. Plină de lucruri splendide dar și de situații îndoielnice.

Până la urmă, așa suntem și noi: avem și Bine și Rău, și minuni și spaime. Ne apartin, e important să ni le însușim pe toate. Și apoi să lăsăm razele din panteonul nostru să cadă doar acolo unde vrem să creștem: și să hrănim bucuria, frumusețea, pacea.

A.N

Sursa foto: viajes.nationalgeographic.com.es

Codul lui DaVinci- Dan Brown

Posted on by adminn

Să citesc Dan Brown e ca și când mă uit la un film de acțiune cu foate multe efecte speciale, bine realizate, care mă captivează. Un film ușurel, lângă care merge ronțăită o pungă cu chispuri sau popcorn. Nu mă pune pe gânduri, nu mă intrigă, e doar o plăcere de a-l urmări știind că la final am să trag un pui zdravăn de somn. Codul lui DaVinci- am văzut întâi filmul. Așa că era timpul să citesc și cartea.

De ce să citești cartea?

De relaxare. Ai parte de o intrigă decentă, și de o sumedenie de simboluri care mai de care mai sofisticate la prima vedere. Personajele nu îți pun probleme, sunt clar conturate și nu ajungi să te întrebi „Ce naiba are omul ăsta de reacționează așa?!?!”

Te plimbi prin muzeul Luvru și case de bogătași. Ești prins între organizatii secrete precum Prioria din Sion sau Opus Dei, a căror scop nu iti este clar din prima, mai ales dacă acum auzi prima dată de ele. Aaaaa, și să nu uit de teorii ale conspirației. Multe!

Autorul foloseste opere de artă, documente, ritualuri secrete și obiective arhitecturale, reale. Cum le foloseste si ce le atribuie e deja fictiune și talent de scriitor. Dar sentimentul că tocmai ești pus în fata unor descoperiri fantastice este foarte plăcut.

Pasajul meu preferat

„Biroul lui Tebing nu semăna cu nici o altă încăpere cu aceași destinație din câte văzuse Sophie vreodată. De șase sau șapte ori mai întins decat cele mai luxoase birouri, le cabinet de travail al lui Sir Leigh părea un soi de hibrid între un laborator de cercetare, o bibliotecă de arhivă și un târg de vechituri. Iluminată de trei candelabre suspendate de plafon, pardoseala care părea nesfarsită era presărată cu insulițe formate din mese de lucru îngropate sub grămezi de cărți, lucrări de artă, artefacte și surprinzător de multe echipamente electronice: computere, proiectoare, microscoape, copiatoare si scanere de cercetare.”

Mărturisesc, acesta este genul meu de birou, spațiu de lucru- numiți-l cum vreți. Aș fi foarte inspirată într-un asemenea spațiu în care mi-aș aranja toate, dar absolut toate interesele la un loc.

Un loc de cinste în cartea aceasta îl au simbolurile, cred că și de asta e atât de plăcută la citit. Dar suntem înconjurați de simboluri și în viața de zi cu zi. Că mai avem sau nu mai avem ochi să le vedem, să le descoperim, asta e altceva.

Viața trăită ca un mister, așa mi-a spus cineva odată, demult: „Andrea, să îți trăiești viața ca pe cel mai mare și frumos mister de care ai parte…” Vorbele astea le-am pus la loc de cinste, chiar dacă atunci nu am înțeles pe deplin la ce se referă. Mai tarziu însă, când am ajuns să trăiesc într-un ritm mult prea rapid pentru a mă mai și putea bucura de ceva, am înțeles.

Asta îți spun și ție, acum: lasă misterul vieții să te cuprindă. Fă-ți timp pentru el.

A.N

Foto arhivă personală