Month: December 2019

23 de zile până în Ajun!

Recunosc, e al doilea film pe care îl aleg din curiozitate legată de actriță. Kristin Davis e una din cele patru fantastice care joacă fabulos rolul lui Charlotte în Sex and the City. Și nu o prea știu în alte filme, darămite în filme de Crăciun. Așa că n-am stat mult pe gânduri când am dat play https://www.imdb.com/title/tt8510488/

După titlu, mă așteptam să văd un film cu un Crăciun printre animale din savană, cu o protagonistă ajunsă acolo din greșeală. Cam așa și nu prea.

Kate e fost medic veterninar a cărei dragoste pentru animale reînvie după ce dragostea soțului ei pentru ea moare subit fix când băiatul lor pleacă la facultate. Cam abruptă intrarea în scenă, dar hei! așa e cinematografia uneori. Pleacă singură într-un safari planificat pentru doi și bineînțeles, acolo i se schimbă viața.

Pe alocuri am recunoscut-o pe Charlotte din Sex and the City. Și Kate, ca și Charlotte, e o new-yorkeză ultra bogată care îți permite să se regăsească pe sine în niște condiții deloc accesibile majorității dintre noi.

Siluan, fiul meu, a adormit. Lesne de înțeles, e mai de oameni mari filmul, decât de copii. Am încercat eu să îi tin interesul sus cu elefanții și peisajele din Africa, dar n-a fost să fie.

Îmi vine să zic că nu-i mare lucru de filmul acesta, dar tot am învățat ceva din el:

Tot ce lăsăm nerezolvat ne ajunge într-un fel sau altul din urmă. Acest lucru determină fie transformarea noastră, fie moartea noastră (la figurat), în functie de alegerile pe care le facem. Găsim curaj să ne asumăm ce am greșit și să facem lucrurile în mod diferit?

Andrea

24 de zile până în Ajun!

După ce am servit animația cu monștrii, parcă m-a luat așa un soi de teamă când apăs pe Play, fără să știu nimic de dinainte despre ce urmează să văd, nici măcar un trailer. Dar rămân curajoasă și îl las pe fiul meu să aleagă azi. Și ooooo, ce alegere face: https://www.imdb.com/title/tt7829544/

Angela’s Christmas sau Crăciunul Angelei, este o poveste caldă, plină de bucurie, despre bunătate și familie. Are o coloană sonoră care mă va însoți multe zile de acum înainte, și care sună foarte bine si în engleză și în română.

Culmea! este singurul film animat de până acum care NU are treabă cu Moș Crăciun. Nu i se pomenește numele nici măcar o dată în toate cele 30 de minute. În schimb, trasmite exact ceea ce e nevoie: de Crăciun, cel mai important e să fim împreună și să avem grijă unii de alții.

Majoritatea acțiunii se petrece în Biserică, în Ajunul Crăciunului: lucru foarte îndrăzneț de altfel, în condițiile în care în ziua de azi te poți trezi că ești acuzat de „spălarea pe creier” a copilului dacă îl duci la biserică sau dacă îl înveți să-și facă cruce. E adevărat, mai mult prin țările „civilizate” precum cele din Nord-Vestul Europei se întâmplă acest lucru, dar deja apar și la noi prea-iluminații și prea-bine-știutorii care zic că expunerea precoce a copiilor la valorile, simbolurile și tradițiile creștine le dăunează pe termen lung. Dar putem liniștiți să îi sexualizăm precoce că asta doar îi va ajuta să fie mai dezghețați. Ptiu!că iar m-au luat valurile gîndurilor.

Întorcându-ne la Crăciunul Angelei: e de văzut clar cu copiii, dar mai ales cu adulții. Sensibil, fără să fie siropos. Sincer, fără să fie brutal. Iar finalul e absolut … delicios și ludic. Până la urmă, exact cum e fiecare Crăciun dacă e trăit la adevărata lui semnificație.

Ce mi-a inspirat acest film? Dorința de a fi împreună cu cei dragi, de a construi relații autentice, de a oferi sprijin.

Andrea

25 de zile până la Ajun!

Azi e cu monstruleți. Trebuie să recunosc, filmul ăsta mi-a părut ciudățel. Habar nu am de seria asta cu Super monsters, dar tocmai ce am făcut cunoștință cu ea. Alăturarea asta de vampir, vârcolac, vrăjitoare cu ideea de a salva Crăciunul, o găsesc destul de sucită :)))

Acuma, eu sunt obișnuită că acest tip de personaje reprezintă partea întunecată a lumii. Și când îi văd transformați în reprezentanții binelui, trebuie să îmi acord puțin timp să asimilez ideea. Nu că nu e simpatică, sau drăguțică. Dar nici prea credibilă…

Ar fi fost și mai mega ciudat dacă animația ar avea simboluri creștine, sau ar fi apărut chiar bebe Isus în iesle, pe care să vină să îl salveze un vârcolac. Noah, asta chiar era greu de digerat…

Nu știu cât de departe să merg cu teoria conspirației, dar am o oarecare senzație că e un trend în a prezenta lucrurile negative într-o aură pozitivă. Acuma, să nu fiu înțeleasă greșit: dar cine a citit puțin din literatura universală, sau din tradițiile altor popoare (chiar și al nostru), știe că un vârcolac, vampir sau vrăjitoare au preocupări foarte diferite de a salva lumea. Dimpotrivă, i-ar cam pune bețe-n roate.

Și da, cea mai potrivită vârstă pentru mesajele subliminale este cea a copilăriei. Dacă vezi de mic că răul e de fapt bine, la maturitate lucrurile se simplifică și conștiința devine foarteeee dar foarteeee elastică, iar granița dintre Bine și Rău se estompează.

Sigur, există și varianta în care mă pot gândi invers: până și răul se poate transforma în bine. Adică ce să facă vampirul ăsta din desene dacă s-a născut vampir? Nu poate schimba acest lucru. În schimb, poate acționa invers naturii lui distructive și se concentrează pe a face fapte bune, a-i ajuta pe cei din jur. În viața reală acest lucru ar lua incredibil de mult timp: să îți cizelezi și controlezi pornirile, și oricum ai avea nevoie de ajutor. Dar aici, în seria aceasta de desene animate e nevoie doar să apună și să răsară Soarele. Ei, dar mă opresc aici.

N-aș fi crezut că o animație de 27 de minute îmi trezește așa reflecții…diverse!

Andrea