Contează?

Acum un an, exact pe vremea asta, afară era toamnă superbă. În sufletul meu însă, furtună. Mă găseam într-o conjunctură pe care o percepeam fără ieșire, un scenariu idiot care trebuie dus până la capăt deși e clar că piesa e proastă. Ca atunci când esti la teatru, ai locuri pe mijlocul rândului și deși ai vrea să pleci nu îndrăznești: ti-e rușine să-i deranjezi pe toți ceilalți. Nu-mi place să fiu constrânsă de situație, și răutatea gratuită mă enervează teribil. Aveam parte de amândouă, din belsug! Mă străduiam din răsputeri să rămân calmă, lucidă, orientată către soluționarea conflictului. Îmi era însă imposibil! Sau cel puțin așa credeam eu.

Eram în plină “interacțiune” cu un organism al statului român. Și îl scriu intenționat fără majuscule. Organism în care, așa cum se întâmplă de atâtea ori, lucrează diverse personaje: unul mai divers ca celălat. Eu dădusem peste 3 exemplare atât de anapoda încat nu-mi venea să cred.

Senzatia pe care o aveam la nesfârșit era că se termină lumea. Că mai rău nu se poate. Că prostia este infinită. Cumva, cu mari eforturi atat din partea mea cât și a câtorva apropiați, găsim soluții și trecem peste hop. M-a bântuit însă multă vreme experiența asta și eram sigură că mă va bântui toată viața.

Ete, fâs! La 1 an distanță, râd de toată șarada și îmi amintesc una dintre întrebările de bază din procesul de coaching “Va conta cu adevarat peste 5 ani?”.

Tot ce percepi acum ca fiind un adevarat dezastru s-ar putea ca peste 5 ani să nu mai conteze.

Și atunci, știind că vei avea un moment în care te vei putea detașa de “dezastru”, e mult mai ușor să găsești soluțiile potrivite pentru a reduce efectele negative. Fiindcă la un moment dat, nu va mai avea aceasi importanta pentru tine. Pur si simplu nu va mai conta. Si dacă nu va conta, de ce să te umpli acum de amărăciune?

Sunt puține lucrurile care au intr-adevăr semnificația dezastrului. Dar avem tendința de a ne victimiza sau de a exagera.

E provocator, e greu. Dar câștigi sănătate, nervi și bani; toate acestea sunt importante.

Cu drag, și nervi irosiți dar și nervi salvați, Andrea

 

 

Retox-Detox

Dis de dimineata am auzit un reportaj interesant despre Astra Film Festival. Ideea care nu-mi da pace e urmatoarea: ca sa te detoxifici, musai sa te toxifici…

Aparent ciudata, ideea e foarte fain de aplicat in domeniul coachingului.  Vrei o schimbare (de oricare ar fi aceea) si vii la coaching. Ca sa accesam toate resursele de care ai nevoie pentru a aduce schimbarea in viata ta, exploram in mai multe directii. Dam de blocaje, de credinte limitative, prejudecati, preconceptii. Nu le ignoram. Nu ne prefacem ca nu sunt acolo. Trecem la faza de retox -intoxicarea- . Vedem pe ce se bazeaza. Demontam supozitii, convingeri, ganduri. Cercetam atitudinea. Exploram blocajele.

Si apoi trecem la detox -dezintoxicarea- . Dam un sut blocajelor. Punem in locul lor  actiuni si credinte pozitive. Ai alta perspectiva. Actionezi diferit. Te descoperi.

Retox-Detox!

Cu drag, Life Coach Andrea!