Month: October 2023

Circumstanțele sau cum dai vina pe alții

Posted on by adminn

Circumstanțele se aranjează după Viața ta. Nu Viața ta se aranjează după circumstanțe.

Cine e șefa „la” viața ta? 😉

Să detaliez. Pentru tot ce nu îți iese și pentru tot ce nu ai curaj să trăiești, ești mult prea obișnuită să dai vina pe viață, pe soartă, pe prieteni, pe părinți, pe neamuri, pe șefi, pe colegi, pe copii, pe soț, pe soție, pe soacră, pe job, pe guvern, pe țară, pe lume, pe Univers. În fine, ai recunoscut tiparul. Când faci asta, când trăiești așa, toată puterea ta s-a dus pe…apa sâmbetei!

Și dacă tot ți-ai dat puterea prin alte părți, ce mai rămâne? Plângerea de milă! Ahh, devii chiar expertă și începi: eu nu pot să dau 100% la job findcă șefa mea e o imbecilă și nu îmi apreciază munca; nu o să fiu fericită niciodată fiindcă nu mă ascultă copii; mama, tata/soțul nu mă susține deci cum să mă apuc eu de cursul/businessul la care visez de atâta vreme?!?!

Și tootttt așa, până la adânci bătrâneți. Aștepți să se alinieze planetele. Aștepți să crească copiii. Aștepți să te înțeleagă soțul. Aștepți să moștenești pe mătușa Tamara. Aștepți să vină cineva, de undeva, cumva, să te salveze. Aștepți.

Sau ! te saturi în sfârșit să-ți alimentezi plângerile de milă fiindcă așa trăiești e o existență de mizerie. Ce Viață e asta?!?!?! una de nevertebrată, de târâtoare, de moluscă.

Îți plângi de milă fiindcă joci la scară mică-mică-mică. Fiindcă îți trăiești viața într-un mod patetic. Irosești Viața asta, care e un Dar absolut. Viața asta fantastică, colorată, exuberantă, clocotitoare, tu ai redus-o la așteptări. Viața asta în care Tu, în esență, ești după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, tu alegi să trăiești judecându-i pe alții, criticând, punând etichete, irosind tot ce ai mai frumos. Cum te oprești? în primul rând, plec de la premiza că vrei cu adevărat să te oprești din a fi moluscă. Poți alege și să continui în același stil, dar măcar nu-ți mai plânge de milă că viața ta e patetică. Asumă-ți alegerea. Dacă vrei ceva diferit, atunci asta e calea:

Joacă la scară mare. Nu zic eu acum să descoperi leacul pentru cancer sau să pleci în expediție pe Everest. Dar pune-ti o miză mare: prin ceea ce faci, la nivelul la care ești, fă o diferență în bine pentru cei pe care îi ai în jur. Adu o contribuție la jobul tău. Mișcă lucrurile. Fii o prezență vindecătoare pentru familia ta.

Și abia acum nu vei mai avea timp să îți plângi de milă. Oamenii care au o misiune mai mare decât confortul lor au și intenții care cresc văzând cu ochii. Începe din locul în care ești, cu tot ceea ce ești. Înflorește acolo unde ești plantată.

A.N

sprinkle some extra on your ordinary

Cel mai fain eveniment

Posted on by adminn

este Oaza de coaching. Desigur, sunt subiectivă, doar e evenimentul meu 🙂

Oaza de coaching a trasformat multe povești de viață de-a lungul anilor, acum e timpul să faci și tu parte din familia asta super-faină!

Primele 3 evenimente sunt în: 9 noiembrie. 14 decembrie. 18 ianuarie. 3 ore: de la 18 la 21. Învățare experențială. Transformare. Bucurie.

Dă timpul ăsta pentru tine. În definitiv, faci atât de multe lucruri pentru alții! Cum ar fi să îți acorzi și ție, în sfârșit, un timp de calitate?

@Oaza de coaching a avut loc în parcuri, cafenele, sedii de firmă vesele și prietenoase, bibliotecă, clădiri istorice, lobby de hotel.

@Oaza de coaching a atins multe inimi, a pus în acțiune obiective îndrăznețe, a încurajat participanții să viseze la scară și mai mare.

Primesc și acum, după 8 ani, mesaje de mulțumire de la participanții din primele serii, de exemplu. Recunosc, e un sentiment foarte plăcut să știi că ai atins inima cuiva când a zis ceva, vorba celor de la BUG Mafia.

@Oaza de coaching a luat și pauză. Dar acum e din nou, aici. Și nu oricum, ci mai cuprinzătoare, mai experimentată, mai bucuroasă, gata să transforme alte și alte povești de viață.

Este un grup de coaching, dedicat femeilor. Vom lucra cu instrumente practice din experiența mea de coaching, training și consiliere, neuroștiință. Este un spațiu sigur în care vei putea manifesta obiectivele tale. Este acel loc în care forța lui împreună te va inspira și te va ajuta să găsești soluții chiar și acolo unde deocamdată, este doar un mare semn de întrebare.

Te înscrii aici 0742665019 sau aici: andrea.neag@gmail.com

Costul este de 120 de ron/pers. Dacă ai dificultăți financiare, și vrei să participi, dă-mi un semn. Găsim o soluție.

Mă susțin niște oameni foarte faini, așa că, în cadrul evenimentelor am de oferit participantelor și cărți, ciocolată, vin bun de la Podgoriile Dextra, ateliere de pictură la Smartistactiv, antrenamente de fitness functional cu instructorul personal Eduard Ungur.

Ne vedem la prima întâlnire, în noiembrie!

A.N

Sprinkle some extra on your ordinary

Felix și izvorul invizibil

Posted on by adminn

M-am îndrăgostit din primele pagini de Fatou și de atmosfera din cafeneaua pariziană La Muncă. Am râs cu lacrimi la intervențiile Doamnei Simone și m-am enervat maxim cu unchiul Bamba. Am admirat relația mamă-fiu dintre Fatou și Felix.

Cartea asta are de toate, dacă e cu putință așa ceva: are Parisul, are Africa. Are dramă, povești de iubire, catastrofe, umor, triumf, mister, vrăji, acceptare, mult umor (știu că am mai spus, dar e esențial) și o reîntoarcere acasă spectaculoasă.

Cel care privește bine sfârșește prin a vedea. (proverb african)

Cuvintele acestea mi-au dat de gândit chiar din primele pagini. Până la urmă de câte ori privim și nu vedem absolut nimic? Mă refer în special la relația pe care o avem cu noi, și apoi la relațiile pe care le avem cu ceilalți. Am experimentat de foarte multe ori în sesiunile de coaching să am în față cliente cu rezultate absolut remarcabile, și ele să nu vadă cât de valoroase sunt, să nu se vadă pe ele, cele adevărate. Dar lasă sesiunile de coaching…am trăit asta inclusiv pe pielea mea: să nu mă văd pe mine cea adevărată.

Citește cartea asta! Deși te plimbă pe străduțele înguste ale Parisului și mai apoi pe vastele întinderi africane, te aduce de fapt…acasă. Știi, noi avem vorba aceea cu „e bine uneori, indiferent cât de departe ești, să te întorci să bei apă din locul în care te-ai născut.”

Așadar, tu cât ești de departe de … tine?

A.N

sprinkle some extra on your ordinary

Faci sau nu faci?

Posted on by adminn

E super-simplu! Faci sau nu faci ceea ce tot povestești prin toate părțile?

De prea multe ori nu facem o corelație între ceea ce ne iese pe gură, pardon! Între ceea ce spunem și ceea ce facem: acțiunea efectivă.

Suferim de sindromul bla-bla-bla. Eu așa îl numesc 🙂 de fiecare dată când în sesiunile mele de coaching o ia clientul razna și intră în scenarita cu „o să”, îmi e clar că este iar activat Sindromul Bla-Bla-Bla. De unde știu să îl recunosc atât de bine? Fiindcă suntem cunoștințe veecchiiiii, m-am folosit și eu multă multă multă vreme de acest sindrom bla-bla-bla.

Exemplu: O să fiu mai bun anul viitor. De lunea viitoare o să mă apuc de dietă. La următorul job o să dau tot ce am mai bun. O să le demonstrez tuturor că pot să fac ceea ce vreau. O să învăț mai bine în sesiunea următoare. Vreau să fiu mai suplă. Vreau să am cea mai tare mașină din parcare. Vreau să pot comunica mai bine cu partenera mea. Vreau să am o casă mai mare. O să fiu la un moment dat, fericit. O să îmi găsesc eu scopul în Viata asta. Să mai zic? 🙂

Și când ne uităm împreună la aspectele astea din viata lor, la cum își respectă aceste promisiuni făcute propriei persoane, vedem…nimic.

E foarte foarte foarte important: DA-ul să fie DA, și NU-ul să fie NU.

Faptul că vorbești mult despre ceea ce ai de făcut, despre ceea ce vrei să faci, nu o poți considera o acțiune. Faptul că vorbești mult despre „de ce nu” ai făcut ceea ce aveai în plan, iar nu o putem pune la acțiuni. Dar se încadreaza perfect la sindromul bla-bla-bla.

Așa că, mai dă un check, o verificare la lista aia. Și ia lucrurile foarte simplu: faci sau nu faci? Vorbitul despre imposibilitate NU reprezintă o acțiune, nu se pune.

A.N

Sprinkle some extra on your ordinary

Măștile

Posted on by adminn

sunt utile până într-un punct. Nu vorbesc despre măstile de carnaval ci despre toate acele comportamente pe care le adoptăm pentru a fi acceptați social.

Măștile te protejează într-o oarecare măsură, dar te îndepărtează de tine, de esența ta.

De asta este uneori atât de greu să răspunzi la întrebarea „Cine sunt?” .

Nu ai cum să știi cine ești, atâta vreme cât ai pus strat peste strat peste strat de protecție. Ești acceptată social, dar te-ai îndepărtat de esența ta. Observă asta. Nu e nici bine, nici rău, pur și simplu este ceea ce este. Nu e cazul acum să te învinovățești.

Atât de mult îți va plăcea persoana pe care o vei descoperi încât nu vei mai da înapoi. Momentul în care începi căutarea de Sine, căutarea de tine cea Adevărată, este unul din cele mai prețioase momente. În starea de adult conștient accepți că nu mai contează acceptarea socială.

De ce ai format aceste măști? Ai fost bebeluș și ai avut deschidere să înveți despre lumea din jur. Asta înseamnă că nu ai avut mecanisme de apărare, de filtrare. Ai absorbit tot ce ai avut în jur: iubire, respingere, neîncredere, bucurie. Tot. Fără filtru.

Acum însă ești adult, ai opțiuni. Și de filtrare și de apărare. Dar mai ales, ai opțiunea de a începe să trăiești. Ieși din modul de „Supraviețuire” în care musai să deții controlul, în care îți plângi mult de milă, te victimizezi.

Starea de fericire o trăiești atunci când beneficiezi în totalitate de Viața ta.

A.N

sprinkle some extra on your ordinary

Destin. Pre-destinare

Posted on by adminn

crezi în așa ceva? știi proverbul acela cu „ce ți-e scris, în frunte ți-e pus?” te gândești uneori că indiferent de ceea ce faci, lucrurile oricum vor merge într-o anumită direcție, direcție pe care tu nu o poți controla? Pe sistemul: degeaba fac, că oricum nu îmi iese.

Ridic mingea la fileu cu altă perspectivă. Iată:

Destinul tău se schimbă când îți schimbi starea internă. Destinul tău se schimbă când îți schimbi setarea internă.

Cu alte cuvinte, tu ești perfect capabil/ă să generezi ce destin vrei 🙂 Cum îți sună asta?

gata cu victimizarea, gata cu plângerile de milă, gata cu auto-sabotarea.

Ce te împiedică? de exemplu, câteva emoții blocatoare, din zona: frică, vinovăție, rușine, furie. Altceva? bagajul purtat pe linie transgenerațională: adică ceea ce duci mai departe din comportamentele/rănile nevindecate ale părinților, bunicilor, străbunicilor.

Ce este cu adevărat important în situația asta? Că nu e nevoie să stai la cheremul a ceea ce ți se întâmplă în viață, ci poți să faci tu lucrurile să se întâmple. Să le generezi. Desigur, nu îți iese din prima, și mai ales nu de capul tău. De ce? păi uite: de capul tău ai ajuns în punctul în care nu ești mulțumit de una-alta, de capul tău te-ai auto-sabotat cu o precizie de chirurg. În traducere liberă, ceea ce spun eu aici e că e foarte importantă susținerea în acest proces, mai ales când faci primii pași. După ce prinzi curaj și vezi că se poate, te vei descurca perfect fără susținere…omenească. Cu susținerea Divină e fain să rămâi conectată.

Pentru mine este un privilegiu să văd cu ochii mei cum se schimbă, inclusiv fizic, persoanele care aleg să lucreze în sesiunile de coaching această ieșire din pre-destinare. Ochii sunt mai luminoși, au un vibe bun (a se citi- emană o energie foarte plăcută), stau cu spatele drept, reușesc să țină contacul vizual, zâmbetul e natural, încrederea în sine crește. Repet, privilegiu.

Acum, poți să alegi: faci ce ai făcut și până acum, probabil te descurci grozav în rolul de auto-victimizare „toate mi se întâmplă numai mie!” sau „de ce mi se întâmplă tocmai mie?”SAAAUUU alegi să faci puțină curătenie în programele astea limitative și sabotoare.

A.N

sparkle some extra on your ordinary

Devenire

Posted on by adminn

în sesiunile de coaching pe care le facilitez dar și în dialogurile din alte contexte, am auzit de foarte multe ori „nu am timp”. Vreau să am un tonus mai bun, dar nu am timp să merg la sport. Vreau să pot comunica mai bine cu colegii mei, dar nu am timp să le tot explic și să îi fac să înțeleagă ce vreau eu să spun. Vreau mai mulți bani, dar nu am timp să investesc în educația mea financiară, vreau să fac banii ăia rapid! Și pot continua cu așa exemple, multe-foarte multe rânduri și pagini.

Hai să facem însă un joc: te invit în altă perspectivă! Nu zic nici că e mai bună, nici că e mai rea, pur și simplu e…alta. Așadar:

Omul este în devenire. Marele dar al lui Dumnezeu este timpul. Timpul, așa cum îl percepem noi acum, nu a existat și nici n-o să mai fie. Timpul este posibilitatea devenirii, posibilitatea schimbării.

Ce poate fi mai reconfortant decât asta? Din această perspectivă, timpul îmi servește mie. Timpul este posibilitatea ca eu să devin, în fiecare zi, ceea ce am nevoie să devin. În această perspectivă, timpul îmi este aliat, nicidecum dușman. De aici, se vede clar că alegerea îmi aparține. Că am un cuvânt de spus în Viața mea.

Cine vreau să devin (și nu mă refer la meserie)? Ce vreau să schimb? Cine sunt? atunci când pui pe foaie răspunsurile, invitația mea e să NU pornești din lipsă, ci din valoare. Adică, e un lucru să pornești la drum din lipsă, adică sub forma asta: de azi vreau să schimb la mine faptul că nu am destul curaj, sunt mereu neîncrezătoare în forțele proprii, nu prea iau inițiativa, deși mi-aș dori. Și e cu totul altceva să pui pe foaia albă a minții tale, așa: de azi, fac o diferență în viața mea și a celor din jurul meu, aducând mai mult curaj în cum vorbesc, cum mă port. De azi, îmi dau șansa să manifest încredere, inițiativă, curaj.

Rămâi o vreme în ceea ce eu numesc „altă perspectivă” și vezi ce aduci bun în viața ta acționând așa.

A.N

Sprinkle some extra on your ordinary