Educația pozitivă

Imi plac contextele noi de învățare. Cel mai mult am avansat cand am fost intr-un context de învățare in care nu mai fusesem. Sunt convinsă ca fiecare dintre noi suntem unici si avem un potențial pe care il putem dezvolta ajutandu-ne de mediul înconjurator. “Specialitatea” mea, in Coaching, sunt Adulții dar întotdeauna m-am gândit cat de Fericiți am fi noi, ca Adulți, daca de copii am începe sa ne descoperim si sa știm cine suntem. Sigur, pentru asta, avem nevoie de ajutor. La vârste mici, ne asemănăm cu o pânza albă, sau cu un burete, dar părinții si Adulții de lângă noi ne furnizează culorile pentru pictarea pânzei sau ne aseaza in balta pe care sa o absorbim.

De cand e Siluan in viața mea observ mult mai repede tiparele de comportament greșite ale adulților fata de proprii copii. Sigur, vad si partea pozitivă, dar acum ma îngrijorează si chiar ma doare cand vad cum, inconstient sau conștient, adultul preseaza copilul sa fie asa cum “trebuie”. Unde acest “trebuie” înseamnă de fapt “sa fii asa ca toată lumea, nu cumva sa ieși din tiparele societății”.

Si, ca omu care sufla si-n iaurt după ce s-a fript cu ciorba, am început devreme sa-mi canalizez eforturile înspre a-mi ajuta copilul sa se simtă in siguranța in lumea asta si astfel sa capete curaj sa se manifeste, sa se descopere pe sine, sa se bucure de tot ce e in jurul lui. Asa ca, pe lângă activitățile pe care le desfășor acasă impreuna cu Siluan, foarte multe dintre acestea fiind din educația de tip Montessori, cautam variante de petrecere a timpului inafara casei(pe langa plimbări, locuri de joaca, parc). Siluan are 1 an si 4 luni, si vârsta lui cam limitează alternativele.In Oradea cel putin, nu sunt multe locurile in care atat parintele cat si copilul de vârsta foarte mica si mica,  sa poata petrece un timp de calitate impreuna.

Dar, cine caută, găsește! Asa si noi: am fost incantata sa descopăr ca sunt in Oradea cursuri de înot bebe+părinte.https://www.facebook.com/InstructorDeInot. Vineri avem primul curs si abia astept!

Si am fost curioasa cand i-am găsit pe cei de la FasTracKids: http://www.ftk.ro/programe-educationale. Educație pozitivă? Dezvoltarea abilitaților respectând propriul ritm al copilului? Convingerea ca fiecare copil se naște cu un potențial imens care așteaptă sa fie stimulat? Accent pus pe dezvoltarea concentrării, atenției si răbdării?

Da!da!da! Câte progrese au adus aceste abordări acolo unde au fost aplicate! Si eu Abia astept sa Am aceasta experiența impreuna cu Siluan!

Asa ca, Azi i-am vizitat pe cei de la FasTracKids Oradea. De  la cap la coada am avut parte de profesionalism jovial si acest lucru e îmbucurător. Mi-a plăcut sa vad ca mai sunt oameni care stiu cum sa se poarte cu posibilii clienți, care stiu care este atitudinea potrivită atunci cand ai o prima întâlnire si îti prezinți serviciul/produsul oferit.
De saptamana viitoare le si testam serviciile, si chiar imi doresc sa fie la fel de profi precum prezentarea de azi. Sa fie pe sistemul “practice what they preach!”

Fiindca, pana la urma, daca nu ne susținem cuvintele si declarațiile cu fapte, e doar vânare de vânt.

Cu drag si curiozitate(pentru tot ce va urma), Andrea

Oamenii care speram sa fim

Tot anul ne facem planuri. De cele mai multe ori, pe la mijlocul lui ne dam seama ca nu am îndeplinit ceea ce eram atat de siguri ca anul acesta vom duce la capăt. Nu voi explica acum de ce peste 80% din rezoluțiile de Anul Nou nu funcționează.Voi povesti însă despre ce simți si ce se întâmpla cand totuși Reușești sa duci “ceva” la final.

Un gând năstrușnic trimis de vreun înger pasionat si el de colinde, suna asa: “si cum ar fi sa fie ateliere de colindat? Asa, ca si acestea de Coaching, dar in astea sa colindam.” După ce s-a conturat acest aspect, probabil același înger nastrusnic mi-a mai trimis un gand:”bun, bun…colindăm, si apoi? Noi colindam intre noi, dar cum ar fi sa ajungem si la alții? Pana la urma, esența Crăciunului este răspândirea vestii bune.”

In Decembrie 2014 2014am organizat prima serie de ateliere de colinde sub numele de Colindăm-Bucurăm, Dăruind vei dobândi. Cei de la Incubator107 Oradea au fost deschiși si incantați de idee, asa ca din punct de vedere logistic ei s-au ocupat de tot: găsirea spațiului, promovare. Eu m-am ocupat de cererea de la Direcția pentru protecția copilului, pentru a avea acces in centrul de plasament. Au fost 4 ateliere, 9 colinde ( stravechi dar si contemporane) o medie de 7 participanți/atelier, 1 centru de plasament si 1 azil la care am mers sa colindăm chiar inainte de Crăciun. In ziua in care ne-am stabilit sa mergem cu colinda, am fost aproximativ 30 de persoane.

Cum a fost? Greu de descris in cuvinte, de asta sper ca anul acesta sa vii si tu alături de noi. Sa poti sa simți.

Ce simți cand vezi ochii înlăcrimati ai bunicilor? Cand aplauda si ei cu tine? Cand te gândești ca unii dintre ei au povesti de viața sfâșietor de triste? Te poti emoționa pana la lacrimi, ți se poate așeza un nod in gât. Dar, dincolo de toate, pluteste bucurie. Ei colinda cu tine despre bucuria Nașterii Domnului. Si, pentru 20 de minute devii cel mai frumos nepot pe care il pot avea, nepotul care si-a amintit sa împartă bucuria Crăciunului cu bunicii lui.

Ce simți cand te privesc vreo 10 perechi de ochi curioși? Ce simți cand te ia de mâna un copil pe care l-au lăsat de mâna cei care trebuiau sa aibă grija de el? Cum ti se tulbura apele inimii cand auzi glasurile lor cântând timide “Astăzi s-a născut Hristos!”? Te poti emoționa pana la lacrimi, ți se poate așeza un nod in gât. Dar, peste toate, e un strat subțire de speranța. Ei spera ca nu vor fi uitați, tu speri ca, in ciuda tuturor vitregiilor, ei se vor face oameni mari si frumoși.

Noiembrie 2015: sunt mai săraca cu o bunica si un suflet lipit de al meu duce o lupta aflata spre final, cu boala asta necruțătoare, cancerul. Din Octombrie ma gandesc cu entuziasm la atelierele de colindat dar evenimentele din luna asta mi-au cam tăiat elanul. Sincer? Nu prea am chef de mare lucru. Dar am început sa primesc întrebări, din diverse părți: Anul asta colindam? Cand începem atelierele de colindat? Cumva, nici acum nu mi-e clar cum, Colindam-Bucurăm 2015 a început promițător si a avut un parcurs tare plăcut. Probabil ca îngerul năstrușnic de anul trecut a determinat buna-desfășurare. Prietenii Veseliei ne-au pus la dispoziție sediul lor primitor pentru cele 5 ateliere, 9 colinde(străvechi dar si contemporane), si o medie de 10 participanți/atelier. Am mers sa colindam la 2 centre de plasament, 1 azil de bătrâni si Asociația Pași Impreuna (copii cu autism).  Diferit si spectaculos fata de 2014 e faptul ca la ediția asta am avut si copii intre participanți. Si nu  1-2, ci aproximativ 10!

In 18 Decembrie, Copiii cu autism ne-au primit in căsuța lor cu parfum de brioșe proaspăt scoase din cuptor. Ne-au colindat si ei, ne-au servit cu ceai. In 22 Decembrie, La azilul de bătrâni, una dintre bunici ne-a recitat poezia “Mama- G.Cosbuc”. Am simțit cum regreta si ea, dar si eu, ca nu putem intâlni, ca nu putem crea lumea idilica din versurile ce-i curgeau pe buze. imageLa centrul de plasament “Miracole”  copiii ne așteptau in ferestre. La centrul de plasament “Ghiocei”, jumătate dintre copii dormeau cand am ajuns asa ca, am colindat in șoaptă. Cei care inca nu dormeau, copilași in pijamale, ne-au colindat la rândul lor In timp ce noi le așezam cadourile sub brad. Si era o pace, si o bucurie, asa cum rar trăim.

La fel ca anul trecut, am auzit des întrebarea de la persoanele-gazda: “dar ce organizație sunteți? Dar cum de ați venit la noi? ” Si, la fel ca anul trecut, am răspuns :”suntem prieteni si ne place sa colindam, sa împărțim bucurie.” Nu e un răspuns la care sa se aștepte, dar e adevarul. Fiindcă noi, cei care ne-am întâlnit săptămânal in Postul Crăciunului pentru a colinda, am devenit prieteni. N-am simțit nevoia, nici in 2014, nici in 2015, sa ma prezint si sa zic “e ideea mea!”. Fiindcă, pana la urma, poate fi ideea mea, însă  fara voi, cei care ați crezut in ea, nu ajungeam sa trăiesc aceste experiențe minunate. Asa ca, va multumesc ca ați ales sa participați la ateliere, va multumesc ca ati donat si am reușit sa cumpăram ceea ce aveau nevoie copilașii si bunicii, va multumesc ca aveti dorinta de a răspândi Vestea buna.

Sa ne vedem cu bine si la ediția III, de 2016.

Andrea

Tu si turma

E greu? Da. Foarte! Mi-e (inca) ciuda ca oamenii impart etichete cu asa mare usurinta. Ne tinem inimile inchise cu 10, nu! 100 de lacate. Mintile le coboram in iad si acolo le abandonam. Lasam televizorul sa ne formeze opiniile. Vedem 3 poze in ziar si zicem ca stim ce s-a intamplat cu adevarat. Folosim citate pe care, personal, nu le-am aplicat niciodata; dar suna bine. Citam mai mult decât citim. Ne umplem peretele virtual cu poze in care aratam ce e fericirea; pacat ca e mimata. Construim ziduri si suntem mandri de asta. Instigam la ura sub pretextul ca “stim noi ce e bine”. Desi avem atat de multa actiune in viata noastra, inauntru sunam a gol.

Ma gândesc la Colectiv… unii se mai folosesc inca de aceasta tragedie pentru a-si promova ideologiile, pentru a instiga la ura, pentru a da vina pe biserica pentru orice merge rau in tara noastra. Si ma gandesc la preotii care isi traiesc cu inima curata chemarea Si răspândesc lumina in jurul lor. Ma gandesc la profesorii geniali pe care ii avem dar care nu se vad dintr-un sistem de invatamant infect. Ma gandesc la doctorii care nu iau spaga, si care trateaza persoana, nu boala.

Cunosc din toate categoriile de mai sus, si uscaturi si faclii. Cunosc preoti care se simt biznis-mani, cunosc preoti care aduc Raiul aici, pe pamant.  Am avut parte de profesori blazati, frustrati dar am avut parte si de profesori dedicati cunoasterii si impartasirii ei in mod inovator. Am fost tratata, eu sau membrii familiei, de doctori care abia mi-au vorbit in absenta plicului. Dar si de medici care nici nu au vrut sa auda de bani sau alte recompense.

Cel mai mult mi-ar plăcea sa fiu inconjurata de cat mai multi oameni care sa FACA DIFERENTA in categoriiLe in care activează. Si abia mai am speranta, fiindca vad cat de usor de manipulat suntem. Vad ca ne convine sa privim situatia unilateral. Nu ne documentam, nu citim, nu ne folosim creierul.

Urla unul ca Biserica e de vina ca nu avem spitale? Hai turma dupa el! Mai conteaza ca nu Biserica face impartirea la bugetul de stat? Mai conteaza ca avem spitale, dar nu sunt dotate, renovate? Mai conteaza cum gestioneaza banii clasa politica? Nu…

Urla cineva ca medicii sunt corupti? Hai turma dupa el! Ce importanta are ca unii medici isi risca viata pentru a salva oameni? Ca au un salar de rahat? Ca sunt si ei oameni si sunt supusi greselii? Mai contează? Nu…

Urla 2 sau 3 ca profesorii nostri intra in sistem cu note de 4 si 5? Ce importanta are ca NU avem o scoala in care sa fie invatati cum sa ii invete pe altii? Ce conteaza ca avem directori de scoala corupti? Mai contează? Nu…

Da, din punctul meu de vedere, Biserica si Statul nu au ce cauta impreuna. Da, Biserica ar trebui sa plateasca impozite pe veniturile realizate. Nu, Biserica nu e responsabila de lipsa spitalelor.  Nu, Biserica nu e impotriva educatiei. Prima scoala, primul spital, prima farmacie au fost facute(la noi in tara!!) de catre o biserica si pe langa o biserica.

Mereu vor fi oameni foarte buni in ceea ce fac si oameni foarte prosti. Cu masura si fara masura. Nu-mi iese nici mie de fiecare data diferentierea. Dar ma stradui. Fiindca in momentul in care nu mai sunt in stare sa-i vad pe cei buni in marea celor compromisi, limpezimea vietii mele se duce. Ma duc cu turma si se dilueaza totul. Am fost cu turma si nu mi-a placut. Nu vreau sa ma intorc acolo. E caldut dar pute. A ignoranta, a comoditate, a nestiinta, a prostie.

Nu mai vreau, multumesc! Tu?

Andrea

 

Oameni mici

Exista peste tot. Din păcate, au existat dintotdeauna. Cel mai bine ii observi cand fac parte din cercul tau de prieteni sau din familie. Cel mai tare te bucuri cand ai cat mai putin de-a face cu ei. Dar, daca cumva esti silit/a sa petreci timp pe lângă Omu’Mic, iată un scurt ghid de supraviețuire:

1. Fa Haz de prostia omului mic. Asta e, se vede de la o posta, Omu’Mic e prost. Are replici proaste, comportament prost, minte strâmba. Daca incerci sa il destepti, las-o balta. E misiune sinucigașă. Asa ca, mai bine razi. Serios. E singura varianta sa-ti păstrezi sănătatea mintala si sufleteasca. Sa ne înțelegem: Omu’Mic se vede pe ‘transul atot-știutor. Omniprezent si omnipotent. In asa măsura, încât îsi da cu părerea la orice ora, despre orice subiect, despre oricine. Stii vorba aia “omu nu e prost destul daca nu e si fudul”? Asta ne duce către numărul 2.

2. Nu te lua foarte in serios. Te ia Omu’Mic destul. Adică, in deplinătatea mândriei sale, Omu’Mic decide ca poate el sa îti zică orice. Si pentru ca e prost (a se vedea punctul unu), va folosi afirmații de cea mai joasa speța, te va jigni după cum ii vine lui la gura. Si se așteaptă sa ii răspunzi, sa intri in hora lui. Sa te apuci si tu sa dai după el cu injurii, cu nestemate. Dar, daca nu te iei foarte in serios, o sa-ți fie mult mai usor sa taci si sa îti trăiești viața liniștit. In momentul in care te iei prea in serios, esti predispus la lupte inutile: hai sa ii demonstrez eu ca se înșală, cum isi permite sa imi vorbească asa cu mine, etc etc. Cu Omu’Mic asta e treaba: vrea sa târască pe toată lumea in mocirla lui. Si daca nu poate, atunci da din gura precum un descreierat in speranța ca macar te va stropi cu noroi, daca tot nu vrei sa intri in mlastina lui.

3.  Vezi-ți liniștit de viața. Deși Omu’Mic te poate dispera cu prostia, mândria si mocirla lui, sa știi ca exista viața frumoasa dincolo de asta. Oameni buni mai sunt. Cărți fermecătoare exista cu nemiluita. Peisaje frumoase care te așteaptă in vacante si sfârșituri de săptămana, găsești din belșug. Pai nu e păcat sa îti macini nervii cu Omu’Mic cand te poti relaxa la Spa? Sa știi ca toată energia negativă pe care o investești in cazul Omu’Mic îti aduce si tie prejudicii: riduri, fire albe, spasme stomacale, transpirații. Stiu ca îti vine sa vomiți (la propriu) cand il vezi, dar Mai bine păstrează-te pentru o indigestie stomacala.

4. Fa front comun. Pai cum cu cine? Cu acei care vor sa trăiască Frumusețea vieții, cu cei care au nevoie de ajutorul tau, cu oamenii, întâmplările si locurile care îti transmit o stare de bine. Cu cat sunteți mai mulți cei care il ignorați pe Omu’Mic, cu atat mai bine. Se întâmpla lucruri mai importante in viața asta decât Omu’Mic cu behaiturile lui.

5. Asculta muzica buna. E podul cel mai usor de trecut de la o stare proasta indusa de compania fizica/verbala a OmuluiMic către o stare pozitivă, luminoasa.

6. Întărește-ți spiritul prin rugăciune. Ca Omu’Mic are o plăcere nemăsurata in a te vorbi de rău, in ați vorbi de rău partenerul/partenera, copiii, prietenii, cățelul. Chiar si de purcel se leagă. Nu încerca sa il înțelegi. Ar fi a doua misiune sinucigașă la care ai putea sa te inscrii(pe prima o găsești la punctul 1). Omu’Mic e zanatic. Omu’Mic e mișel. Poate, undeva-cândva, partea lui buna va creste si va fi la conducere, dar, in momentul de fata e la conducere triunghiul prostie-mândrie-rautate. Si in asa bermude, nu ai ce sa cauți.

7. Fii sigur pe bunătatea ta Si nu-l crede.  Partea proasta( de parca ar fi si părți bune) cand ai in preajma Omu’Mic e ca ai impresia ca ai fi conectat non-stop  la o moara stricata. Adică zice zice zice zice câte-n luna si in stele ( de-ar fi macar Caramitru sau Malaiele) si toate-s negative la adresa ta sau a celor dragi tie.  Astupa-ți geamurile si ușile inimii si nu-i da voie înăuntru. Ca daca-i dai voie, asta intra cu bocancii si aduce si un roi de muste după el. Fiindcă Omu’Mic petrece mult timp in ca**t. Fiindcă Omu’Mic e mincinos patologic. image

8. Ai curaj! sa ai curaj sa faci mai departe lucrurile de care esti pasionat/a. Sa ai curaj sa te bucuri de tot ce îti oferă viața. Sa ai curaj sa stai cu privirea sus, indiferent ce mijloace de intimidare folosește Omu’Mic. Ca Omu’Mic e toxic: otrăvește cam tot ce întâlnește. Dar tu ai scut, tu ai antidot, in caz ca te-a ajuns ciuma OmuluiMic. Acestea sunt bunătatea Si curajul. Folosește-le din belșug! Si preventiv si curativ.

9. Aplica toate cele de mai sus.

10. Aplica întotdeauna cele de mai sus.

Cu sinceritate,

Andrea (care are si ea in gestiune câțiva de Omu’Mic)