Andrea Neag – Page 12

Black Tie City

Posted on October 7, 2016October 10, 2016 by adminn

Doamnele imi zâmbesc din rochiile de seară diafane, de un alb perfect. Croieli impecabile, diverse. Domnii surâd enigmatic, în sacouri pe masura lor.

E o seară importantă pentru întregul oraș. Când ne-am înscris la concurs, nu credeam că vom ajunge atât de departe. Adică sa-l câștigam! Mai ales ca noi suntem la prima participare și concuram cu nume grele, cu orașe care si-au adjudecat titlul si de 3 ori consecutiv.
Ei, dar iată-ne aici: toți la patru ace, inclusiv Joe Ursuzu’ care, de fiecare dată când ne întâlneam imi trimitea o privire scurta si un pufăit,zicând:” ehh, tineretul asta si ideile lui!” Însă, privindu-l acum, trebuie sa recunosc că îi stă minunat în pantofii de lac și cu palton.
BTC, adică Black Tie City ține 2 luni: din 1 Septembrie pana in 1 Noiembrie. Cred ca special l-au pus toamna, sa fie cât mai greu de câștigat. Vara sau primăvara e foarte ușor sa fii cochet. Dar toamna, când ai zile in care îngerii toarnă apa din ceruri cu o grămada de galeti, nu prea-ti vine să te plimbi cu stilettos, oricât de mult iti plac.
Mi-aduc aminte de seara când am reușit sa-mi conving orașul sa ne înscriem la concurs. Toți au rămas cu gura căscată! Nelly, soția primarului, a fost atât de incantata încât m-a luat in brate! A fost singura. Will, responsabilul de aprozare a recunoscut ca n-a purtat o pălărie decenta de vreo 5 ani:”cum?!?! Trebuie sa renunț la salopeta???”
Pe scurt, B.T.C -ul îl câștiga orașul care timp de 2 luni e MEREU la patru ace. Iar la evenimente precum nunți, înmormântări, botez, cocktail, ținutele sunt jurizate de membrii secreți ai BTC. Nu poate exista prost gust, faux-pais sau mediocritate. Se punctează maxim originalitatea, stilul, bunul gust, non-conformismul.
Premiul? Pe lângă onoarea maxima si imensul flux de turiști (si banii lor!!), cei de la Answer.ro oferă articole vestimentare si încălțăminte pentru fiecare locuitor. Noi, deja de dinainte de a câștiga, ne-am stabilit categoriile de premii pe care le vrem. Ia uitați-vă! Nu-i asa că avem gusturi rafinate?

1) Rochii și tunici elegante: http://answear.ro/p/rochii-si-tunici-212-k.html/rochii-si-tunici,elegant/p-1/r-60/o-n/s-275

2) Cămăși minunate pentru domnii orașului: http://answear.ro/p/camasi-240-k.html/camasi,camasi_cu_maneca_lunga/p-1/r-60/o-n/s-257

3) Clar, nu aveam cum să nu ne alegem pantofii cu toc: http://answear.ro/p/pantofi-cu-toc-2356-k.html

5) Bărbații au protestat și au zis că și ei se inscriu la pantofi! Mocasini în special: http://answear.ro/p/mocasini-si-pantofi-2411-k.html/

Ca să înțeleagă ideea aceasta a elegantei la mod continuu, ne-am uitat cu toții la Breakfeast at Tiffany. De vreo 7 ori!!! Mi-am asumat rolul de Fashion Eye, adică am fost ochiul de vultur pleșuv al ținutelor. Pentru mine: Raiul! Pentru ei: Infern! Le-am scotocit dulapurile, am lucrat pe atitudine, le-am vorbit non-stop despre stil si farmec personal. În astea două luni am avut două nunți, o înmormântare, trei botezuri, o seara de poezie, Sărbătoarea Recoltei și Deschiderea Anului Școlar; la toate a fost un aer de eleganță la superlativ. De când e concursul ăsta nimeni n-a luat punctaj maxim la înmormântări: ei bine, noi am făcut-o!! Aici am mers pe un stil clasic, însă reinterpretat! Ce-i drept, am avut noroc și cu Miss Jane, defuncta. Ea a lăsat în testament, apoi l-a silit și pe parintele Paul să amintească la slujbă: “Dacă vă văd în negru ponosit, promit că vin și vă bântui!” Și credeți-mă, nimeni nu vrea să fie bântuit; iar bântuit de Miss Jane, nici atâta!

Sursa:www.celebrities-checked-out.blogspot.com

Așa că, am purtat bleumarin, perle, cardigane, sacouri cu dungi, multe multe palarii, iar Will a îndrăznit chiar un sacou negru cu buline albe. Pe Jojo și Kira, fetele Miss Jane, le-am încurajat să poarte culorile preferate ale mamei lor.

Și la Sărbătoarea Recoltei am stârnit admirații, deși au fost doar 12 grade!!

În general, la sărbătorile abundentei se poarta mult denim, dar noi anul ăsta am optat pentru un black tie chic, reinventat. Fetele de la standurile cu mâncare au purtat rochia Decadent de la Medicine si S-au asortat atat de bine cu baloții de fan de peste tot încât nimeni nu mi-a mai pus la îndoiala alegerile vestimentare! E adevarat că au tremurat un pic, dar ce nu face o fată pentru a câștiga un Black Tie City…

Nunta îndragostitilor Jack&Nancy am pus-o sub semnul eleganței non-conformiste. “L’amour toujour” a fost tema nunții lor, fiindcă Parisul le-a vegheat iubirea din prima clipă. Când s-au cunoscut,

Nancy citea în parcul palatului Versailles purtând o cămașă albă bărbătească, pantofi cu toc și o curea subțire peste talie. Și acum, când ne povestește, Jack mărturisește :”Am rămas mut. Parcă mă uitam la o întreagă galaxie de stele…Am știu că ea va fi lumea mea!” Pe Nancy am ajutat-o să-și aleagă o rochie de mireasa fabuloasa și bineînțeles, luna de miere a fost (și) în Paris.

La nunți, mirele este de obicei pe locul doi, atenția fiind îndreptată majoritar către mireasă. Ei, dar cu Jack a fost cu totul altă poveste…Aici mirele si cavalerii lui au purtat bretele, cravate personalizate, cocarde fine…Și multe blițuri le-au fost destinate lor!

Acum, suntem la final de concurs. La premiere. Bucuria în orașul nostru este așa cum nu a fost niciodată. O depășește chiar și pe cea în care într-un an recolta de viermi de mătase ne-a ieșit triplă!!! De-acum, suntem etalon pentru aceia care ne-au luat peste picior acum 2 luni! și mă gandesc doar că visele trebuie urmărite și…stilizate până ies!

Dar după trei luni de styling intens, de purtat stilul Black Tie și la brutărie, concluzionez și eu ca omul care a alăturat ținutele masculine din 1940 și din 2015: undeva, cândva, ceva s-a pierdut pe firul elegantei…

Articol înscris pentru campionatul SuperBlog2016!!!

Septembrie

Posted on October 1, 2016October 1, 2016 by adminn

e gata. E luna care mi-a plăcut întotdeauna. Mă rog, întotdeauna însemnând de prin liceu, până atunci doar lunile cu vacanța aveau cu adevarat însemnătate pentru mine. Însă prin a X-a, s-a produs declicul. Nu știu de la ce, dar de atunci gustul de Septembrie, parfumul de Septembrie și lumina de Septembrie au început să mă curteze, am ajuns să le cunosc și acum să le iubesc. Pare simplu, nu?

Nu-i chiar așa, în condițiile în care toți in jurul meu oftau că s-a terminat vara, bombăneau când erau 3-4 zile de ploaie, pufneau la 1-2 zile de vânt și chiar se auto-diagnosticau cu depresie tomnatică. Se termina vacanta, lăsau și iubirile de-o vară urmele lor. Și totuși, în contextul acesta complet nefavorabil, Septembrie mi-a devenit atat de dragă…

Prima dată: eram atât de obosită după antrenament, mergeam către casă. Și văd un copac cu frunze nici verzi nici galbene, nici roșii nici portocalii, asa…ca timpul în care vrei să pleci dar vrei și să rămâi. Și cu toate că mă durea fiecare mușchi, fiecare pas, m-am oprit să privesc copacul ăsta. Nu era un copac nou, trecusem pe lângă el de sute de ori, și totuși avea ceva diferit. Și-mi venea să-l iau în brațe, să-i mângâi frunzele și să-l intreb: ce-i cu tine? De ce esti asa frumos azi? Nu l-am luat în brațe, pe vremea aia îmi făceam griji de ce spune lumea (azi am scăpat de grija asta!Doamne, bine-i fără ea!) dar privindu-l, mi-a devenit tot mai clar: era lumina! Lumina care i se strecura printre frunze, lumina care toată vara a fost dogoritoare, acum e diafană. E clară, ca o dimineața după o noapte plină de gânduri hai-hui.

În timp: Septembrie a devenit (și)luna în care mi-am cunoscut soțul, ne-am căsătorit, s-a născut primul nostru copil. Anul ăsta, în 17 Septembrie, Siluan a împlinit 2 ani și noi am împlinit 5 ani de la nuntă. Ce de lumină… Ne-am serbat în dungi, fiindcă iubim marea! Majoritatea celor care au fost alături de noi în acest 17 Septembrie, au fost cu noi si la Taina Cununiei: si e nemaipomenit să-i vad acum în alb si albastru, cu dungi și buline marinărești, și copiii după ei. Dacă tot veni vorba,ați remarcat cum e lumina în Septembrie, la mare? Cum valurile sunt mai spumoase, cum nisipul strălucește mai fin, cum nu te mai apasă nici o dogoare? Să crească Siluan și să-i arat si lui diferența de lumini. 🙂 Dar cred că deja o stie. Mă uit de multe ori la copii, îl urmăresc și pe Siluan: sunt lumini ambulante. Să-l ajut să-și păstreze lumina, asta mi se pare cel mai important în “meseria” mea de mamă. Nu-mi place asta cu meseria de parinte. Cred în devenirea părintelui. Să crească mare Siluan, și să împartă din lumina lui și altora. Nu-i ușor, și uneori gandul acesta că la noi în familie este om nou mă face să mă sfiesc. Siluan e om nou, om perfect (sufleste), e micro si macro-cosmos în acelasi timp, e pagina de un alb dureros de strălucitor (știi cum te dor ochii cand soarele se reflecta in zăpada?!). De asta cred în devenire spirituală, nu în dezvoltare spirituală. De asta cred că pe copii, noi adultii, ii tratam cu prea putin respect. Îi luăm ca atare, for granted, și nu ne mai mirăm de lumina lor, de cât de frumos se oglindește Dumnezeu în ei. Și punem pe ei Așteptările noastre, proiectam dorințele noastre, adică ne străduim din toate puterile să le acoperim lumina. Stăm ca prostu’-n-târg că nu stim ce sa facem cu bucuria lor, cu perfecțiunea lor, uneori chiar ne sperie și atunci muncim aprig la apărarea noastră. Nu îndrăznim să renunțăm la bagajul nostru, așa că îl dăm copilului să-l care. De asta cred în libertatea, verticalitatea și inteligenta oferite de practicarea credinței.

O să ramân mereu cu Septembrie la loc de cinste în suflet. Chiar dacă în unii ani plouă mult. Septembrie îmi miroase a carte veche, a leneveală sub pături calde. Ploaia septembrăiască e de o melancolie plăcută, are gust de struguri copți și mă face să îmbrățișez omul de lângă mine. E luna în care pe Siluan îl serbez de două ori(naștere + Sfântul Siluan) și pe mine de trei ori.

Septembrie e lumină, lumină, lumină.

Andrea

Marea Neagră

Posted on September 15, 2016 by adminn

de România. Frumoasă, hulită, supra-populată, murdarită, senină. Anul trecut, 4 zile în Mamaia, la final de Septembrie: mic-dejun servit pe plajă, muzica valurilor era singura stăpâna. Anul acesta, 8 zile de turneu pe litoral, la început de Septembrie. Anul viitor? Sigur țărmuri străine.

Și nu pentru că nu e frumos litoralul nostru. Nu pentru că nu are plaje late, cu nisip fin. Ci pentru că e frumos dar e trist. E trist săracul că nu mai rezista cu bipezii. Cu ăștia care întorc boxele de la terase spre promenadă, ca să audă toata lumea muzica. Problema e că sunt 10 terase, una lângă alta, cu 10 muzici diferite. Cu zănaticii care nu stiu să folosească coșurile de gunoi, care cred că mucurile de Țigara si dozele de aluminiu se lasă amintire pe plajă. Cu “patronii” care concesionează plaje dar au amnezie să le curețe de alge.

În Vama Veche am trăit cea mai colorată atmosferă, de departe e locul cu cel mai frumos mobilier de plajă, terasele sunt chic. Dar vamaioții de cursa lunga sunt supărați, algele duduie, cioburi si mucuri ticsesc plaja, câini vagabonzi mulți mulți mulți.

Mamaia mai curățică, mai cu fițe, dar plaja impecabilă. Prețuri nejustificat de mari, totuși. Costinesti: tineret și mizerie, multă!

Noi ne-am refugiat într-un colț paradisiac aproape. Am reușit să ne creăm, pentru o saptamana, utopia marină românească. Marea o zăream de pe oricare geam al apartamentului. Terasa generoasa oferea loc si de dormit, si de bronzat, si de spus povesti sub stele.

Asa, “la izolare”, adică cu apartamentul închiriat scos cu totul din contextul stațiunii, având marea la 50 de metri și o priveliște superba, pot spune că m-aș mai duce oricând pe litoralul românesc.

Altfel însă, nu. Litoralul nostru abia așteaptă oameni Civilizați. Abia așteaptă să ii fie scoase la lumină toate bucuriile. Abia așteaptă sa se regleze raportul calitate-preț. Abia așteaptă servicii ospitaliere normale. Cred că s-a saturat si el de chelnerii sictiriti, de vampele mortale, de mizerie. Îi mai tresaltă si lui inima cand vede că stim folosi coșurile de gunoi. E trist că mai are prosti care intra in apa cand e arborat steagul roșu. Se întreabă, și cu el mă intreb si eu: când ne normalizam?

Speranța este. Dar până la concretizare, înnotăm în altă mare!

Andrea (care se întoarce iar si iar la marea albastra)

Sarea în bucate

Posted on September 14, 2016 by adminn

adică Sovata! Declar deschis și fără echivoc: sunt îndrăgostită de Ținutul Sării! Triunghiul Sovata-Praid-Corund este un triunghi amoros fericit. Cred că e singurul de acest fel. De obicei, în triunghiuri, amorul e pe bază de drame și dezastre și mereu cineva are de suferit. Ei bine, în acest triunghi Sărat nu suferă nimeni, dimpotrivă: atâta au de oferit încât eu, ca turist, mă simt răsfățata și copleșită de fiecare dată.

Poze și detalii numeroase, găsiți aici: Ținutul Sării

Orice îndrăgosteală e pe bază de fluturi în stomac, așa că hai să vă prezint fluturii care mă fac să dau galeș din gene când vine vorba de acest Ținut:

1. Combinația de aer Sărat cu aer de munte (Sovata)- prospețime, vitalitate! Relaxează la propriu sistemul nervos, asta înseamnă că plec odihnita si gata de planuri mari!

2. Lacul Ursu (Sovata)- Heliotermie, foarte bine îngrijit, ștrandul impecabil (singurul minus e că la ieșire nu au rampă Pt cărucior, doar la intrare- dar personalul e foarte amabil si sare in ajutor), apa mi-nu-na-tă! Cu Siluan am intrat în apa si cand avea 8 luni, și acum la 23 de luni. Cică e unicul de acest fel din Europa, așa că vă Invit să vă documentați în plus pe Dr.Google si din cărți. Și da, chiar te ține la suprafață fără colac, saltea, sau alte cele! 🙂

3. Promenada și traseul ECO-Didactic Ursu- plimbarea zilnică e asigurata Pe lângă 7 lacuri, prin pădure , cu material urban de lemn (se încadrează perfect in peisaj), pasarele, pontoane, locuri de luat masa, Belvedere. Totul impecabil, din nou! De la plimbări romantice pana la jogging(fiindca au si pista pentru alergare in jurul Lacului Ursu)

și terminând cu plimbări cu copiii mari si mici, toate gusturile sunt satisfăcute.

4. Arhitectura unităților de cazare (Sovata)- exceptând hotelurile Danubius, Făget si Aluniș, toate unitățile de cazare au Fațadele unitare: lemn mult, culori deschise. Te duce cu gândul la Austria. Prețuri la cazare, pentru toate buzunarele- de la 30 de RON/noapte/persoană pana la 400 RON/noapte/persoana.

5. Curățenia (Sovata)- stațiunea e foarte curată, și plina de flori. Cine o administrează o face foarte bine!

6. Salina Praid- cu toate facilitățile de care ai nevoie, imensă, curată, benefică sănătății. În Praid este si ștrand Sărat, si Muntele de Sare și ca cu fluturi exotici! Personal, Praidul ca stațiune nu mă încântă, mi se pare prea răsfirată si prea ca Felixul nostru: fara o poveste unitară. Dar Salina isi merita renumele!

7. Ceramica de Corund- sat liniar, cu ateliere meșteșugărești la sosea. Sunt mii de produse, foarte rare chinezăriile. Mi-ar fi plăcut să fie un sat cu o piațetă imensă unde sa fie atelierele- dar Așezarea este liniara. În schimb, varietatea produselor e fenomenală.

Vasul pentru limonada pe care l-am luat anul trecut, e priceless!

8. Drumurile bune! Drumurile bune! Drumurile bune!

9. Kurtos Kolacs- cel mai bun ever!!! Asa aluat perfect, niciunde altundeva.

10. În orice combinație vii, nu ai cum sa te plictisești! Activitati pentru copii, tineri si adulti, din plin! Parc de aventura, tiroliana, plimbări cu barca, trasee montane, bălăceală, trenuleț, mocăniță, lenevire, cicloturism, SPA!

În plus, zona mai are de oferit Muzeul Pălăriilor de Paie (să vedeți că au acolo și un record mondial!), salt safari, tratament medical pentru diferite afecțiuni- iar bazele de tratament sunt renovate la standarde europene!

Și anul trecut și anul acesta am ales cazare în Sovata. Anul trecut, dupa o saptamana, am rămas buimăcită de atâta frumusețe așa că anul acesta am plusat la două saptamani. Pentru noi, a fost formula câștigătoare 🙂

Ce aș modifica? Volumul muzicii de la terasele din centru: seara, pana la 23, se cântă. Fiecare terasa are un “cântăreț” sau formație, care se produc glorios in fiecare seara, la decibeli cam ridicați. Te plimbi sa-ți iei un lángos, un kurtos sau o Inghetata și treci amețitor de la “i loveee rock’n’roll” la “birtutu din pădureee eu beau vin și” ” pierdut buletin”. Eu diger greu amestecuri de genu’, bine ca dureaza doar de la 20:30 la 23. Partea bună? Fără manele.

N-o să-ți placă în Ținutul Sării dacă ești mai sensibilos la “Teșeig-Poftiți!” Da, se vorbește maghiara; da, sunt anunțuri bilingve; da, sunt o comunitate mixtă care fac treaba bună impreuna. Și da, stațiunea este concesionată unui maghiar care a atras Finanțări de milioane de euro, a adus lanțul Danubius Hotels in Sovata, a pus-o pe picioare și bagă bani (multi) in buzunarul statului român. Fain, nu? 🙂

Pentru mine, Sovata e bijuterie și mă bucur că o pot recomanda oricărui străin care vrea să ne viziteze țara. Și oricărui român care vrea să isi descopere țara.

Tot ce-mi rămâne de facut acum e să îi duc dorul până la anul, ceea ce va face revederea spectaculoasă!

Andrea ( cu o iubire sărată)

Campionat de toamna- SuperBlog

Posted on September 14, 2016 by adminn

Primavara si toamna se număra bloggerii … creativi! Și frunzele care cad, respectiv bobocii care înfloresc. Cum e vorba despre 2 contraste, și cum am experimentat din plin: contrastele se atrag; iată ca SuperBlog m-a atras…din nou!

Abia aștept să vad pe unde imi vor mai umbla condeiele, gândurile și cum o să-mi pun la bătaie creativitatea!

Cu drag, Andrea(super-blogger de toamnă)!

Orientare în carieră cu ARDT Oradea

Posted on August 7, 2016September 14, 2016 by adminn

Câți dintre voi vă simțiți valorizați în școala în care învățați? Ochii mari, dezamăgire pe chipuri, două mâini ridicate. Din 72.

Care credeți că sunt cele mai mari obstacole de care vă puteți lovi în drumul vostru spre admiterea la facultate? Murmur în sală, Forfotă. Top 3, asupra căruia au agreat toți participanții, sună așa: 1-Bacul, 2-Să nu fim susținuți de familie, 3-Să ne descoperim o nouă pasiune care să ne deruteze și astfel să nu mai stim la ce facultate vrem să dăm.

Aceste două întrebări, de fapt- răspunsurile la aceste două întrebări, mi-au oferit o perspectivă clară a grupului de liceeni (cls a IX-a, a X-a, a XI-a) cu care urma să petrec cateva zile intense de consiliere și orientare în carieră. Acest curs de orientare în carieră n-a fost genul de curs în care vorbim despre cât de roz și frumos e totul în această lume. Despre cum ei, elevii de liceu, trebuie să învețe și să respecte școala fiindcă “așa trebuie”. N-a fost nici despre “dacă munciți din greu atunci veți avea tot ce vă doriți”.

În schimb, a fost despre sinceritate maximă și dialog permanent, între mine-trainerul si ei, participanții. Și nici măcar nu a trebuit să insist. Adică, din momentul în care am ridicat mingea la fileu cu afirmația “notele pe care le primiți nu reflectă ceea ce știți voi cu adevărat” s-au deschis și au fost Onești de la un capat la altul. M-am bucurat să nu-i văd imbecilizați.

I-am sprijinit să își descopere propriile valori de bază. Am abordat subiecte legate de imaginea de sine și de stima de sine. I-am însoțit în constientizarea propriilor aptitudini. Ne-am folosit de întrebări simple, precum La ce sunt bun? Ce îmi place să fac? Ce este bine plătit?

N-am îmbrăcat cursul în pompoșenii și cuvinte mărețe. Dar am avut parte de explorare a lumii Ocupațiilor și a alternativelor educaționale pe care le au. Cu bune și cu rele, analizate la rece.

Împreună, am discutat intens despre bani si percepția lor bani. I-am invitat să utilizeze unghiul care le oferă perspectiva de a privi banii ca mijloc, și nu ca scop. Surprinzător sau nu, au înțeles rapid diferența.

Nu, nu le-am împuiat capul cu mesaje de genul “trebuie să fiți studenți model, angajați model etc”. Ideea e să fie studenți Fericiți si angajați Fericiți. Asta se poate dacă isi cunosc valorile, dacă prin studiile pe care le fac si prin profesia pe care si-o aleg, isi onorează aceste valori. Iar rezultatul, in acest caz, duce la performanța. Si un student fericit si performant e altceva. Un angajat fericit si performant inseamna mai mult decat un angajat care doar urmează niște ordine.

Discutii aprinse au fost pe marginea subiectului legat de Brandul personal. Diferența dintre aparenta si esența. Surprinzător pentru mine, foarte putini iau in calcul posibilitatea antreprenoriatului.

Prejudcăți sau lipsă de informație? Sigur că da! Iată cele mai frecvente, apărute in zilele de curs: 1. Sistemul de învățământ este corupt, ineficient. Asta ne deranjează, dar asta e, suntem produsul lui. 2.Unele meserii sunt rușinoase si nu ai cum sa te simți bine făcându-le. 3.Brandul înseamnă logoul firmei. 4.Trebuie să gândim pozitiv si sigur se rezolva cumva. 5.Sindromul primului rând: băncile din primul rand au rămas libere

Am discutat despre fiecare. Scopul meu nu a fost să le demontez, ci să le ofer posibilitatea de a privi din perspective multiple, diferite și să tragă singuri concluziile. Si a funcționat de minune. Cel mai de impact a fost dialogul legat de gândirea pozitivă, unde, accentul l-am pus pe acțiune. Adică, nu ajunge gândire pozitivă fără acțiune pozitivă, fără orientarea către soluții și nu către problemă.

Cele mai frumoase momente au fost momentelor lor “AHA!!”. Iată câteva dintre ele:

“am înțeles că există lucruri pe care le pot controla 100%, cum ar fi să iau Bacul-depinde doar de mine să învăț, și sunt lucruri pe care nu le pot controla și nu are sens să îmi cheltui acolo energia.”

“Azi am descoperit multe lucruri despre mine. Nici nu știam că sunt bună la atâtea chestii.”

“Valorile mele sunt cele care mă vor ajuta să iau deciziile cele mai bune.”

“Deși uneori pot lua decizii care nu imi respectă valorile, sunt deciziile mele. Și atunci de ce să fiu frustrată, de ce apare sentimentul de frustrare dacă eu sunt cea care a decis?”- pornind de la această întrebare am demarat o mini-dezbatere. Către final, aceași persoană care a pus întrebarea inițial, dă răspunsul :”Aaa, păi stai un pic! Dacă valorile mele mă reprezintă pe mine, și eu prin deciziile luate, calc peste mine, sigur că mă frustrez. Gata, am înțeles!”

La finalul zilelor de orientare în carieră, grupul meu de liceeni entuziaști, glumeți și inteligenți, au plecat acasă empowered, cum zice americanu’. Adică conștienți de puterea lor interioară. Asta înseamnă că le va fi mult mai usor să își aleagă parcursul profesional.

Sper să își păstreze entuziasmul. Sper să nu se lase prostiți. Sunt sigură că vor fi oameni de nădejde. Și abia aștept să ne întâlnim la următoarea Școală de Vară!

Andrea

P.S: poze multe și frumoase, puteți vedea pe pagina organizatorilor : Asociația de Responsabilizare si Dezvoltare a tineretului Oradea.

P.S2: organizatorii, ARDT Oradea, au facut o treabă fantastică și îi felicit!

22

Posted on July 17, 2016September 14, 2016 by adminn

Atâtea luni are fiul meu, Siluan. Și le împlinește fix azi. Azi, care e zgribulită și friguroasă, dar el doarme lin în pijamaua pufoasă cu urși -a ales-o în detrimentul celei cu tigrii si baloane-. Înainte sa adoarmă, râde mult. Eu îl așez în pătuț, el se ridică în picioare, se lipește de mine și râzând, spune Mama-mama. Ne lipim obrajii unul de altul și el iar râde și cu mâinile lui mici-mici mă mângâie pe ochi, pe păr, pe nas. Întru-un final, adoarme, chicotind.

Am observat că sunt, în mare, 2 categorii de părinți: cei care zic “lasă-l că si asa e mic, ce să stie un copil de 1 an, de 3 ani, de 5 ani etc ?!?” și cei care zic “Copilul simte, înțelege, absoarbe. De la începutul vieții lui”. Clar, eu sunt in a doua categorie. Asta mi-a dat ceva bătăi de cap. Că mie nu imi ajunge să știu cum se face practic stimularea motrică, stimularea senzorială; eu vreau să știu cum îl ajută toate astea, de la fizic (formarea sinapselor, de exemplu!!) la emoțional (cum percepe teama, frustrarea etc) Toată dorința mea se transformă în ore de studiu(pedagogia Montessori, Alfie Kohn, seminarii de parenting), de confecționat jucării(dacă îmi zicea cineva acum 2 ani că voi vâna capace de diferite forme pentru plăci senzoriale i-as fi zis să faca o plimbare!), de studiat piața(sa vad de unde pot cumpara materialele potrivite). Asta-i partea cu bătăile de cap. Și cu nesomnul. Probabil că la următorii copii deja voi fi antrenată 100% dar cum Siluan este primul nostru copil, eforturile sunt pe măsură :))))

Dar joaca…compensează tot. Învățarea prin joacă, dezvoltarea prin joacă. Absolut fabuloasă. Am râs impreuna cu Siluan în aceste luni cât n-am râs de când sunt. Și eu am 30 de ani și sunt o fire veselă.

Mergând împreună cu el la cursurile FasTracKids, la atelierele Montessori, la baby sport, la Baby’s Best Start, am descoperit că joaca are multe sensuri. Am înțeles mirarea copiilor. Am descoperit profesioniști. Ne-am facut prieteni. Și am înțeles pe deplin zicala “creste văzând cu ochii”.

Pe lângă “cât e de frumos!”, despre Siluan aud cel mai des “e foarte liniștit. Cum de e asa calm?” și “ai de mine cat e de activ!” Într-adevăr, Siluan se mișcă mult, dar fără zbucium. Dacă nu citeam cât am citit pe tema asta, dacă nu participam la seminariile de parenting, aș fi zis “asa e firea lui, asta e personalitatea lui”. Acum însă, știu clar că este un copil cu nevoile împlinite. Și nici măcar nu e mare filozofie, uite aici un material scurt si concis despre nevoile copiilor Urania Cremene seminar .

Mai aud foarte des și asta “vai da’ cât timp îti consumi cu toate cercetările astea.” Și “ce multe faci pentru el, câte grijă, câtă preocupare” etc etc. Oricâte am face noi, parintii lui pentru el, Siluan face de 10 ori mai mult pentru noi: râde, și casa se umple de lumină. El râde 90% din zi, deci casa noastra este foarte luminoasă. Și intr-o casă luminoasă nu ai cum să fii supărat, oricâte necazuri ai avea. Împarte afecțiune fără limite: ne pupă, ne îmbratisează, ne mângâie, ne cântă. Asta înseamnă că și noi cântăm cu el, dansăm, îl pupăm, ne alintăm. Și cu asa “schimb” de afecțiune, nu pot decat să mă uit în ochii lui maaaaarrriiiiii, cu genele lunnnggggiiii, și să simt că totul va fi bine. Oricât de sucit este prezentul.

22 de luni și o lume întreagă de iubit.

Andrea

Atelier de coaching la VegFest Oradea

Posted on June 10, 2016 by adminn

Zilele acestea suntem sub semnul prospețimii și a vitalității!

Avem VegFest Oradea! În cadrul acestui voios festival, vă astept duminică, la Maraton de practici sanatoase ! Am pregătit pentru voi un super-atelier 🙂 Parcurgem o serie de exerciții si metode pe care le folosesc cu succes in coaching si care au ca scop final obținerea de performanța. Iată o parte din situațiile în întâmpinarea cărora vin exercitile:

~ te enervezi repede, și spui des “ce mă enervează X sau y! De ce mi se întâmpla mie???”
~ începi multe proiecte deodată si finalizezi putine spre deloc
~ te entuziasmezi repede dar pe perioade mai lungi de timp îți păstrezi greu entuziasmul ridicat
~ ai dificultăți în a menține focusul/atenția pe o sarcina sau obiectiv
~ ajuți pe toată lumea, dar când vine vorba de tine îți găsești greu resursele
~ ai o afacere și vrei să o dezvolți
~ te gândești că vrei o afacere dar nu știi ce ți s-ar potrivi
~ îți cauți un loc de muncă care să îți placă
~ vrei să avansezi profesional
~ citești mult despre dezvoltare personală dar aplici putin
~ citești mult despre dezvoltarea personală, aplici multe din cele studiate, dar nu ai rezultatele dorite
~vrei sa-ți îmbunătățești relațiile cu cei din jur
~ disciplina, auto-disciplina: te interesează subiectul si vrei sa afli modalități concrete de a le însuși
~ nu te interesează neaparat dezvoltarea personală dar ai tot auzit de coaching. Si vrei sa afli exact ce înseamnă.

Te astept cu drag!

Seminar Urania Cremene- repovestit

Posted on April 19, 2016September 14, 2016 by adminn

Într-o zi însorită de miercuri am participat la seminarul susținut de Urania Cremene, seminar cu tema “18 tehnici pentru a creste un copil echilibrat”. Am ajuns cu multă curiozitate: vroiam să văd în ce măsură cele promovate de ea coincid cu aspecte din parenting pe care deja le practic sau pe care îmi doresc să le practic (inspirație Alfie Kohn, Maria Montessori, Elizabeth White). Și iată ce informații am primit:

Ideea de bază: seminarul e centrat pe teoria motivațională a autodeeterminării, elaborată de psihologii Edward Deci și Richard Ryan, care afirmă că orice copil are 3 mari nevoi: nevoia de conectare, nevoia de competență și nevoia de control.

Deziderat: copilul e echilibrat când i se asigură împlinirea acestor 3 nevoi.

Practic: pentru fiecare nevoie, există 6 tipuri de comportamente pe care le putem aborda pentru a determina împlinirea respectivei nevoi. Așadar:

CONECTAREA(nevoia de a fi iubit: când e satisfăcută, copilul e generos. Când nu e satisfăcută, se remarcă egocentrismul )

1. Empatizează- reflectă ceea ce ți se transmite. Ex: “vreau ciocolată!” Variantă de răspuns: “înțeleg că vrei. Ciocolata e delicioasă! Și eu as vrea sa mananc cât mai des. Acum însă nu e posibil.” Și trebuie date alternative la ciocolată.

2. Întreabă, nu da comenzi. Ex: în loc de Spală-ți farfuria! spui Ce-am stabilit că facem fiecare cu farfuria după ce mâncăm?

3. Iubește necondiționat-iubirea nu se dă, nu se ia. Evită “dacă faci asta, eu nu te mai iubesc! O superi pe mami când faci asta și mami nu te iubește atunci!” Atitudinea potrivită este: pe tine, copil, te iubesc oricum. Comportamentul tău mă deranjează.

4. Pune accent pe unicitate- evită orice fel de comparații: “uite ce cuminte e X. Tu de ce nu esti asa?” E important să îi transmitem copilului că e unic și că fiecare alege ce face:” Mama, Ionuț se poate uita pana la 23 la televizor. Eu de ce nu pot? / poate că Acasa la Ionut se întâmpla asta: e alegea lor, stilul lor de viață. Noi facem diferit. E alegerea noastră” Nu trebuie să dăm drumul la idei precum “acasă la Ionuț e haos, are părinți iresponsabili etc etc”.

5. Implică-l în familie: gătește cu el, du-l la supermarket etc. Amână folosirea gadgeturilor.

6.Coboară din copac- vorbește la nivelul ochilor copilului. Îmbrățișază-l. Evită frica, rușinea, vinovăția, umilința.

COMPETENȚĂ ( nevoia de învățare; cuvânt cheie “pot”)

1. Creează spațiul și dă-i drumul ! Tot ceea ce un copil poate face singur, lasă-l să faca singur. Faceți împreună, nu pentru copil. Evitați să fiți genul de părinte care și-a fixat ca unic scop în viață ținerea copilului departe de necazuri.

2. Fii un model și “predă” competențe! Împarte Abilitățile în pași mici, rezervă timp pentru “a preda”. Gândește cu voce tare. De ex: daca vrei să îl înveți să se îmbrace, nu dimineața când trebuie să ieșiți pe ușă e momentul potrivit. Alege un moment când poți să ii arați în liniște.

3. Greșeala- o oportunitate. Ca și părinte, trebuie să urmezi șirul acesta: Ce ar putea copilul meu face Diferit? Cum poate învăța asta? Cum mă asigur că poate/știe? Când poate să demonstreze? Important este să îl punem pe copil în context, nu să îi limităm participarea.

4. Nu folosi pluralul! La folosirea frecventă a pluralului, se diluează responsabilitatea. “noi încă avem pamapers. Avem de făcut teme. Noi nu suntem cuminți”

5. Învață-l să-și rezolve problemele. Când se află într-o situație dificilă, pune-i întrebări din toate perspectivele (a lui, a ta, a celor cu care are probleme, a altor persoane implicate) și ascultă-l. Învață-l să stea drept în fata problemei.

6. Întreabă și descrie. Ex: ” am luat 10 la matematică/am dat gol/ etc”. Pe langa laude de tip “WOW, bravo!”, întoarce situația către el “tu cum te-ai simțit când ai marcat golul?”

CONTROL (nevoia de autonomie: vreau să fiu sursa acțiunilor mele)

1. Creează spațiul pentru joaca liberă; școala/grădinița nu e totul. Adună în mod regulat o “gașcă” de 3-4 copii și lasă-i să se joace liber. Asta înseamnă ca adultul intervine foarte puțin. Cumpără jucării care stimulează imaginația, nu care o inhibă(Cele care fac mult zgomot, care oferă totul pe tavă Sunt inhibitoare).

2. Află-i părerea. Învață să ii ceri părerea când organizezi o excursie, un concediu, un Weekend. Integrează-i părerea în decizia finala.

3. Calmarea pozitivă a nervilor. Avem așteptări nerealiste de la copii, vrem să se calmeze facand lucruri care nu le plac: ii trimitem in alta camera, ii punem la colț, îi amenințam că îi lăsam acolo si plecam fara ei, etc. Noi, ca adulti, ne calmam facand lucruri care ne plac(ascultam muzică, fumăm, dansăm, țipăm etc). Dacă este o situație tensionata, dacă esti nervos/nervoasă pe copil, atunci mai bine iesi tu din camera decat sa îl trimiți pe el. Te întorci cand te-ai calmat. Dacă e o situație în care trebuie să plecați și copilul nu vrea, mesajul pe care trebuie să îl perceapă de la tine ca părinte, e ăsta:”nu plec de aici fără tine. Oricum ar fi, plecam împreună. Nu te las singur.”

4. Paranoia pozitivă. Îl asaltăm pe copil cu “nu pune mâna/nu te urca acolo/nu te du dincolo” etc. E mai folositor daca îi spunem ce să facă, nu ce să nu facă.

5. Dezvoltă-i responsabilitatea. Responsabilitatea se învață. De miC, poate începe cu responsabilitatea față de corpul lui, obiectele lui personale, alegerile pe care le face.

6. Stabilește limite și oferă variante de alegere în cadru limitat. De ex: Momentul punerii la somn: Îți citesc o singură poveste în seara asta. Pe care o alegi? SAU Momentul gustării: Ce dorești să mănânci acum: un măr sau o portocala? Si tot asa.

Pe scurt, cam asta e. In cele 3,5 ore de seminar a livrat multe informații practice si valoroase. Nimic nou sub soare sau spectaculos. Până la urmă, dacă ne uitam cu atenție, sunt aspecte care țin de bun simț, naturalețe și un pic de educație.

Ce mi-a plăcut cel mai tare? Întrebarea următoare “Cu ce e mai bun Comportamentul unui adult care, pentru a se calma, iese și trage din țigară față de Comportamentul unui copil, care pentru a se calma, se dă cu fundul de pământ?”

Concluzie: Care e nevoia psihologică care nu e satisfăcută suficient și determină un comportament negativ? -asta e întrebarea pe care e bine să ne-o adresăm de multe ori când observăm că “Nu e în regulă” copilul.

Concluzie 2: Ponderea acestor nevoi diferă de la copil la copil. De asemenea, oscilează în funcție de perioadă, deci se pot schimba în timp.

Până data viitoare, spor la iubit!

Andrea (adepta iubirii necondiționate)

Fericire în … rate

Posted on April 11, 2016 by adminn

A avea sau a nu avea? Asta-i întrebarea…

A fi sau a nu fi? Se întreba prea strălucitul William.

Azi, altfel stau lucrurile. Omul e centrat mai mult pe a face decat pe a fi. Fundamental greșit, spun unii. Inevitabil, spun alții. La cât de pe speed-forward e lumea, e cu,va logic că primează a face, a avea, în defavoarea lui a fi…

Probabil că pentru fiecare dintre noi, întrebările sunt diferite. Și în momente diferite ale vieții, trecem prin toate.

Acum, pe rol este : A avea? Sau a nu avea?

Cum ce? Credit! Credit de nevoi personale, credit ipotecar, prima casă… Diversitatea nu e o problemă, în schimb, pecetea timpului e importanta. De aceea, credit rapid e expresia magică hotărâtoare pentru oricine se află în această postură.

Asta ca asta, că acum, cu o echipă precum cei de la AVBS CREDIT se rezolva usor orice nevoie.

Dar eu ma întrebam într-o zi: cât de tare ar fi să existe o echipa de brokeraj și pentru reputație? Să o poți lua în rate, dar cu Porții generoase. Că, e dovedit de practica de zeci de ani că faima bruscă este uneori prea greu de dus. Dar dacă ai avea un agent de reputație, acesta ar ști cum să îți dozeze ratele în așa fel încât să fie pentru tine Combinația optimă. Mie una mi-ar plăcea! Atunci aș Răspunde fara ezitare la întrebarea :

A avea sau a nu avea credit de reputație excelentă?

A avea! De 3 ori a avea! Aș Răspunde entuziasmata!

Acum însă, reputația se clădește greu si se poate risipi de îndată. Cam ca la un credit de nevoi personale. îl accesezi, dar daca nu ești atent la cum îți manageriezi cheltuielile, te trezești că banii S-au dus în patru zări dar ratele te așteaptă sârguincioase. Fiindcă, nu-i asa, creditul nu așteaptă. Creditul are scadentă.

Și în viata noastra online avem scadente. Avem polițe de plătit. Trebuie sa le servim cititorilor noștri rate egale de informație, buna-dispoziție, si câte și mai câte.

Ușor?

Deloc! Mai ales când îți dorești, ca și mine, impact pe termen lung. Impact pozitiv, bineînțeles. Mai ales dacă nu vrei să fii doar o cometă pe cerul on-line înstelat. Daca vrei să fii un Soare, un Jupiter, ceva de genul asta, trebuie să caști bine ochii și să ai grija la parteneriatele pe care le faci. La oamenii pe care îi inviți pe blogul tau. La invitațiile la care răspunzi tu. Mai complicat decat pare la prima vedere. Exact ca atunci când știi că ai nevoie de un credit bancar dar nu știi cu cine să te bagi în treaba asta, ce bancă să alegi. Tu vrei să fie o decizie de succes, că doar esti conștient căte va afecta pe termen lung.

Acum e de înțeles de ce îmi doresc un AVBS pentru reputația on-line? Sper că da 🙂

Diferența între un credit bancar și unul de reputație e următoarea: în cazul creditului bancar, la un moment dat închei plățile. În cazul cel mai fericit, toate sunt OK. În cazul nefericit, “te ajuta” banca: îți ia casa în primire, sau afacerea, sau ce ai mai pus tu acolo la garanții.

La reputație, daca ai dat-o bară, și după ani de zile nu te scaldă toate apele din lume. Mai ales daca o dai in bara în mare stil. Capu’ face, capu’ trage, vorba aia. În cazul asta, nefericit cu totul, îți sugerea un singur lucru: fugi!! Glumesc! Dar să știi că o călătorie-doua, te vor ajuta să mai scoți cămașa. Ai aici ExTraVita: o bogata sursă de inspirație pentru numeroase destinații. Asa, ca să o faci într-un mod organizat!

În concluzie, spor la crescut reputații si la credite avantajoase! Și păstrăm întrebarea: a fi, a face sau a avea?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016