Rătăcind prin Viena

Acum 7 ani Săptămâna Patimilor m-a găsit la Viena. Era pentru prima dată când lipseam de acasă în această perioadă importantă de dinaintea Sarbătorilor Pascale și mă simțeam foarte ciudat.

Dar mai mult ca altădată așteptam Învierea, o înviere mai pământească, dacă pot spune așa. Eram la Viena cu Otilia, care tocmai trecuse printr-o operație foarte complicată la plămâni: cancer. Într-un mod pe care mulți din jurul nostru l-au descris ca fiind incredibil, am însoțit-o în această călătorie către o sănătate mai bună. Ce era așa de incredibil?

Poate faptul că până la data plecării către operație, ne văzusem de 3 ori.

Poate fiindcă i-am zis că merg cu ea la Viena, prin e-mail, ca răspuns la câteva întrebări legate de sistemul medical în general, căutând informații despre locuri în care medicii i-ar fi dat o nouă șansă la viață.

Sunt lucruri pe care le facem și pe care nu le putem explica prea mult. Și multe nici nu au nevoie de cuvinte. Pur si simplu, ești acolo pentru cineva. Și tot ce urmează după, devine o frumoasă poveste de iubire. O prietenie cum nu credeai că poți trăi.

Să ne întoarcem la Viena, aprilie 2014. În fiecare zi, după ce ieșeam din spitalul AKH și o vedeam pe Otilia mea zâmbind ca și cum ar fi fost internată într-un centru Spa și nu pe secția de chirurgie toracică, luam la pas străzile vieneze. Fără vreo țintă anume, nu aveam starea sufletească necesară pentru a bifa obiective turistice, dar nici să mă închid în camera de hotel nu mi-ar fi stat în fire. Ieșeam din spital năucită de fiecare dată, fiindcă tot nu-mi venea să cred, deși vedeam de atatea zile cu ochii mei, că serviciile medicale pot fi ridicate la standarde atat de înalte. Și că aceste standarde reprezintă de fapt normalitatea… Spitalul era locul în care mergeai să te faci bine, cu adevărat să te faci bine. Dincolo de personal, curatenie, dotari, proceduri, abordarea vizitatorilor, era acolo și un …copăcel. De fapt, un aranjament din crengi de mâțișori și ouă frumos decorate. În aceste culori simple, dar pline de viață, își regăseau zâmbetul pacienții care mergeau la plimbare pe hol, în procesul de recuperare. În fotografie este chiar aranjamentul de pe secția de chirurgie toracică, 2014. Cu un gest atat de simplu, toți cei care treceam pe acolo am înțeles că viața merge mai departe. Că orice problemă ai avea, chiar si una gravă de ordin medical, lucrurile nu se rezumă la atât. Să mai explic ce efect are un asemenea mesaj asupra psihicului unui pacient?

Era Miercurea Mare, și în plimbarea mea de limpezire a gândurilor, am ajuns în mijlocul unui târg pascal, unde orele mi-au trecut ca și nisipul care se scurge într-o clepsidră. Atâta frumusețe și migală, adusă la un loc, nu mai văzusem de multă vreme. Zeci de mii de ouă decorate în tehnici incredibile și cu materiale diverse: de la pietre pretioase, la tehnica șervetelului. Căruțe cu flori, căsuțe cu brânzeturi și mezeluri fine, si un parfum de proaspăt, de nou, de bucurie așteptată.

În toate plimbările mele găseam ceva uimitor, pe care îl povesteam Otiliei a doua zi când mergeam în salonul ei de spital. Vedea Viena prin ochii mei, și eu vedeam speranță în privirile ei. Plus un curaj incredibil.

De atunci, în fiecare an, Săptămâna Mare a devenit pentru mine săptămâna din an în care sper mai mult ca niciodată fiindcă aceste speranțe și-au primit răspuns de fiecare dată. Aștept Învierea și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Otilia și tot ce am învățat de la ea. Și “confecționăm” câte un copăcel cu ouă decorate în fiecare an. În această Joi Mare l-am lăsat pe fiul meu (5 ani) să il decoreze cum vrea.

Sper ca tu, care citești aceste rânduri, oriunde ai fi și oricine ai fi, să ai parte de prietenii adevărate. De oameni cu adevărat Buni. Iar tu, la rândul tău să le dăruiești bucurie. Și să sărbătorești cu fiecare ocazie tot ce ai frumos lângă tine.

A.N

Let me entertain you

Bănuiesc că știți piesa, nu? 😊 Până anul acesta n-am fost la vreun concert semnat Robbie Williams.

Însă pe 23 August “am defilat” la Budapesta, să iau parte la The Heavy Entertainment Show. Bine am făcut!

Dacă esti pasionat de show-uri impresionante, unde totul e sincronizat la minut, și de muzică bună, îți recomand un show Robbie Fucking Williams (așa se prezintă el, cu Fucking, nu e de la mine! Deși mi-ar fi plăcut să fiu eu asa ingenioasă!).

Nu îi știu toate melodiile “din cap”, nu leșin când îl vad, nu am postere cu el, nici macar tricouri. Mă leagă însă câte ceva de muzica lui: pe “Feel” am dansat pentru prima oară cu cel care avea să îmi devină soț (și a fost plăcut să fim amândoi la concert și să dansăm pe melodia asta), pe când era în Take That suspinam și eu ușor (da’ cine nu suspina atunci după ei!?!), videoclipurile lui m-au intrigat mereu (ceea ce e destul de rar în industria muzicală de azi).

Organizatorii au fost foarte bine puși la punct, nu am stat la coadă la intrare, iar la ieșire chiar a mers rapid totul. Concertul a început la ora anunțată iar cel de la Erasure s-a străduit să reziste, deși la un moment dat am crezut că se va prăbuși acolo pe scenă. Are și el o vârstă, dar nu cred că și-o acceptă, încă.

Ce n-am înțeles a fost pauza de 30 de minute între Erasure și Robbie. Dar na’ …uneori și în viață ne prinde bine câte o pauză. Alteori însă e doar un moment stânjenitor, peste care nu știi cum să treci mai repede.

Am avut locuri destul de în față, așa că am văzut și simtit foarte bine tot concertul. Și da, chiar a fost un show pe cinste. Coregrafiile, dansatoarele (că dansatori nu a avut) au fost fabuloase (n-au lăsat o silabă nedansată), decorul, artficii, confetti, flăcări. Vocea lui live, foarte bună.

3 momente mi-au plăcut foarte mult: duetul cu tatăl lui (un gentleman Old School), in memoriam George Michael (a cântat Freedom) și “i love my life” dedicată celor doi copii pe care îi are.

Până la urmă e important să fim recunoscători. Pentru ceea ce suntem, pentru oamenii care ne-au sprijinit, pentru familie, pentru mentori.

Muzica are putere să vindece cele mai grele răni. E unul din lucrurile pe care le-am simtit pe pielea mea și care îl dau mai departe celor care vin la coaching. Și o avem întotdeauna la îndemână. Concertul acesta a intrat in galeria amintirilor frumoase, numai bune de “pus pe rană” atunci când va fi cazul.

Ca să fie o experiență totală a doua zi am petrecut-o la băile Gellert, un loc fabulos unde te simți răsfățatul lumii. Arhitectura este impecabilă, curățenia la fel! Personalul de la terasa restaurant nu se prea încadrează în peisaj (sunt mai miserupiști) și zăpăciții de la recepție. În rest, nu-mi mai vine să plec!

Nu mai zic despre cât de faină e Budapesta și câte posibilități de petrecere a timpului ai. Doar să faci turul băilor termale și te-ai aranjat o săptămână, minim!

Plus că, au o comunitate de coaching foarte

activă și implicată în tot ceea ce se întâmplă în oraș! Întotdeauna am admirat (și invidiat!) spiritul acesta curios și (mai) liber al vecinilor de graniță. Și recunosc, mi-l doresc și în Oradea!

Recomand oricând și oricui experiența Budapesta; eu o trăiesc măcar o dată pe an!

Cu drag și muzică bună, Andrea

Sir, yes Sir!

5 zile la Londra și Ipswich. Plănuite de multă vreme, amânate de două ori, ajunși  la final de Septembrie 2016. Și mi-a plăcut atat de tare încât pentru toamna lui 2017 plănuiesc încă o întâlnire cu britanicii. Asta până nu se smintesc de tot cu Brexitul lor și se vor supăra și pe turiștii români :/ Am pornit la drum cu gândul că nu o să-mi placă foarte mult, fiindcă englezoii sunt prea scorțoși și fixiști cu ceaiul lor de la ora 5 și am rămas surprinsă să descopăr un oraș vibrant, impresionant și copleșitor. Aici am trăit pentru prima dată în viața mea sentimentul că orașul mă copleșește: ca o îmbrățișare prea strânsă. Eram pe o străduță din Camden, spre seară, când inima a început să se agite fiindcă am realizat că sunt între 8’milioane de oameni! Câte povești, câte vise, câte Tristeți, câte bucurii…

Zbor cu Ryanair, la preț foarte avantajos: 50€ dus-întors, pentru 2 adulti, fara bagaj la cală. Chilipir!

Cazarea în zona King’s Cross, aproape de gara King’s Cross acolo unde e platforma 3/4- pasionații Harry Potter știu ce zic.

Arhiva personala

Un hotel cochet, o cameră micăăăăă-cea mai mică cameră în care am stat vreodată; însă cu un preț maaaaarrreeeeeee- aici sunt de acord cu cei care spun că Londra e scumpă. Într-adevăr, cazarea te face să scoți bani frumoși din buzunar, dacă vrei în centru și dacă vrei la hotel. Sunt o grămada de variante mai ieftine, la hostelurile cu 8-10-12 paturi in aceasi camera.

În rest, mai mult m-am speriat de ce citisem pe bloguri înainte de a porni, unde majoritatea vocilor spuneau că Londra te seacă la buzunar. Ei bine, nu a fost deloc așa: majoritatea muzeelor au intrare gratuită, mereu.

Arhivă personală

Am mâncat la puburi mici, dar cel mai mult mi-a plăcut în Borough Market-atâta viață și atâta mâncare bună la un loc, nu am văzut de multă vreme. De la Roma, mai exact! Acolo, pe Via delle Paste am trăit tot ce citisem despre cetatea eternă: restaurante mici și cochete unul lângă altul, fructe de mare proaspăt “culese”, fețe de masă în carouri alb-roșii, chelneri zâmbitori. Revenind la Borough Market, pot spune liniștită că locul ar putea fi raiul gurmanzilor de toate națiile dar și al fotografilor.

Arhiva personala

Bineînțeles că am bifat și obiective turistice precum London Bridge, Tower Bridge, Big Ben, Picadilly Circus, London Eye, Buckingham Palace, daaarrrrr am căutat și locurile mai putin turistice. Așa am ajuns într-o sâmbăta la amiază, când Londra era puhoi de oameni peste tot, în Saint Dunstan in The East- și timpul s-a oprit în loc. Ruinele unei biserici gotice, distrusă în Al Doilea Război Mondial, năpădite cu verdeață și flori. Oameni puțini, cred că eram vreo 6. Aș fi stat ore întregi în cadrul acesta ce-mi părea ireal.

Saint Martin church

Tot din seria obiectivelor mai puțin turistice face parte și biserica Saint Martin cu fereastra ei uimitoare. În spatele bisericii există o cafenea de unde se poate admira fereastra aceasta plutitoare.

Ca să descopăr orașul acesta imens, aș avea nevoie de o lună. Fiindcă turismul acesta pe Fast-Forward nu-mi mai place: să tot fugim de colo colo doar ca să bifăm niște lucruri pe o listă. Chiar o lună nu am la dispoziție doar pentru Londra, așa că mi-am propus ca următoarele vizite să le organizez tematic și să acord fiecărei tematici măcar 4 zile: parcuri&muzee va fi prima tema pentru toamna lui 2017. Aș mai alege apoi musicaluri&alte spectacole și flea Market-uri (piețe de antichități si vechituri) ar fi un alt “item” pe listă.

Arhiva personala

Ipswich, la 130 km de Londra, e ceea ce îmi imaginam când citeam despre orășelele cochete englezești. Centru universitar, deci plin de studenți, deci plin de viata. Și foarte mulți români.

N-am băut ceaiul la ora 5, dar am prins o vreme spendidă și în Ipswich și în Londra, ceea ce ne-a uimit cu totul. Noi ne asteptam la ploi multe si mărunte, la cer înnorat și mohoreală, dar ne-am scăldat în soare, cer senin și o ploaie scurtă.

Cum am avut parte de atat de multe surprize,nu știu… Cert este că mai vrem în Londra, mai sunt atat de multe lucruri interesante de descoperit.

Cu drag, Andrea (pasionată de călătorii)

 

Marea Neagră

de România. Frumoasă, hulită, supra-populată, murdarită, senină. Anul trecut, 4 zile în Mamaia, la final de Septembrie: mic-dejun servit pe plajă, muzica valurilor era singura stăpâna.  Anul acesta, 8 zile de turneu pe litoral, la început de Septembrie. Anul viitor? Sigur țărmuri străine.

Și nu pentru că nu e frumos litoralul nostru. Nu pentru că nu are plaje late, cu nisip fin. Ci pentru că e frumos dar e trist. E trist săracul că nu mai rezista cu bipezii. Cu ăștia care întorc boxele de la terase spre promenadă, ca să audă toata lumea muzica. Problema e că sunt 10 terase, una lângă alta, cu 10 muzici diferite. Cu zănaticii care nu stiu să folosească coșurile de gunoi, care cred că mucurile de Țigara si dozele de aluminiu se lasă amintire pe plajă. Cu “patronii” care concesionează plaje dar au amnezie să le curețe de alge.

În Vama Veche am trăit cea mai colorată atmosferă, de departe e locul cu cel mai frumos mobilier de plajă, terasele sunt chic. Dar vamaioții de cursa lunga sunt supărați, algele duduie, cioburi si mucuri ticsesc plaja, câini vagabonzi mulți mulți mulți.

Mamaia mai curățică, mai cu fițe, dar plaja impecabilă. Prețuri nejustificat de mari, totuși. Costinesti: tineret și mizerie, multă!

Noi ne-am refugiat într-un colț paradisiac aproape. Am reușit să ne creăm, pentru o saptamana, utopia marină românească. Marea o zăream de pe oricare geam al apartamentului. Terasa generoasa oferea loc si de dormit, si de bronzat, si de spus povesti sub stele.

Sursa: arhiva personala
Sursa: arhiva personala

Asa, “la izolare”, adică cu apartamentul închiriat scos cu totul din contextul stațiunii, având marea la 50 de metri și o priveliște superba, pot spune că m-aș mai duce oricând pe litoralul românesc.

Altfel însă, nu. Litoralul nostru abia așteaptă oameni Civilizați. Abia așteaptă să ii fie scoase la lumină toate bucuriile. Abia așteaptă sa se regleze raportul calitate-preț. Abia așteaptă servicii ospitaliere normale. Cred că s-a saturat si el de chelnerii sictiriti, de vampele mortale, de mizerie. Îi mai tresaltă si lui inima cand vede că stim folosi coșurile de gunoi. E trist că mai are prosti care intra in apa cand e arborat steagul roșu. Se întreabă, și cu el mă intreb si eu: când ne normalizam?

Speranța este. Dar până la concretizare, înnotăm în altă mare!

Andrea (care se întoarce iar si iar la marea albastra)

 

Sarea în bucate

adică Sovata! Declar deschis și fără echivoc: sunt îndrăgostită de Ținutul Sării! Triunghiul Sovata-Praid-Corund este un triunghi amoros fericit. Cred că e singurul de acest fel. De obicei, în triunghiuri, amorul e pe bază de drame și dezastre și mereu cineva are de suferit. Ei bine, în acest triunghi Sărat nu suferă nimeni, dimpotrivă: atâta au de oferit încât eu, ca turist, mă simt răsfățata și copleșită de fiecare dată.

Poze și detalii numeroase, găsiți aici: Ținutul Sării

Orice îndrăgosteală e pe bază de fluturi în stomac, așa că hai să vă prezint fluturii care mă fac să dau galeș din gene când vine vorba de acest Ținut:

1. Combinația de aer Sărat cu aer de munte (Sovata)- prospețime, vitalitate! Relaxează la propriu sistemul nervos, asta înseamnă că plec odihnita si gata de planuri mari!

image
Sursa: uvisitromania.com

2. Lacul Ursu (Sovata)- Heliotermie, foarte bine îngrijit, ștrandul impecabil (singurul minus e că la ieșire nu au rampă Pt cărucior, doar la intrare- dar personalul e foarte amabil si sare in ajutor), apa mi-nu-na-tă! Cu Siluan am intrat în apa si cand avea 8 luni, și acum la 23 de luni. Cică e unicul de acest fel din Europa, așa că vă Invit să vă documentați  în plus pe Dr.Google si din cărți. Și da, chiar te ține la suprafață fără colac, saltea, sau alte cele! 🙂

3. Promenada și traseul ECO-Didactic Ursu- plimbarea zilnică e asigurata Pe lângă 7 lacuri, prin pădure , cu material urban de lemn (se încadrează perfect in peisaj), pasarele, pontoane, locuri de luat masa, Belvedere.  Totul impecabil, din nou! De la plimbări romantice pana la jogging(fiindca au si pista pentru alergare in jurul Lacului Ursu)

Sursa: calatoruldigital.ro
Sursa: calatoruldigital.ro

și terminând cu plimbări cu copiii mari si mici, toate gusturile sunt satisfăcute.

4. Arhitectura unităților de cazare (Sovata)- exceptând hotelurile Danubius, Făget si Aluniș, toate unitățile de cazare au Fațadele unitare: lemn mult, culori deschise. Te duce cu gândul la Austria. Prețuri la cazare, pentru toate buzunarele- de la 30 de RON/noapte/persoană pana la 400 RON/noapte/persoana.

5. Curățenia (Sovata)- stațiunea e foarte curată, și plina de flori. Cine o administrează o face foarte bine!

6. Salina Praid- cu toate facilitățile de care ai nevoie, imensă, curată, benefică sănătății. În Praid este si ștrand Sărat, si Muntele de Sare și ca cu fluturi exotici! Personal, Praidul ca stațiune nu mă încântă, mi se pare prea răsfirată si prea ca Felixul nostru: fara o poveste unitară. Dar Salina isi merita renumele!

7. Ceramica de Corund- sat liniar, cu ateliere meșteșugărești la sosea. Sunt mii de produse, foarte rare chinezăriile. Mi-ar fi plăcut să fie un sat cu o piațetă imensă unde sa fie atelierele- dar Așezarea este liniara. În schimb, varietatea produselor e fenomenală.

Sursa: artizanescu.ro
Sursa: artizanescu.ro

Vasul pentru limonada pe care l-am luat anul trecut, e priceless!

8. Drumurile bune! Drumurile bune! Drumurile bune!

9. Kurtos Kolacs- cel mai bun ever!!! Asa aluat perfect, niciunde altundeva.

10. În orice combinație vii, nu ai cum sa te plictisești! Activitati pentru copii, tineri si adulti, din plin! Parc de aventura, tiroliana, plimbări cu barca, trasee montane, bălăceală, trenuleț, mocăniță, lenevire, cicloturism, SPA!

Sursa: visitromania.ro
Sursa: visitromania.ro

În plus, zona mai are de oferit Muzeul Pălăriilor de Paie (să vedeți că au acolo și un record mondial!), salt safari, tratament medical pentru diferite afecțiuni- iar bazele de tratament sunt renovate la standarde europene!

Și anul trecut și anul acesta am ales cazare în Sovata. Anul trecut, dupa o saptamana, am rămas buimăcită de atâta frumusețe așa că anul acesta am plusat la două saptamani. Pentru noi, a fost formula câștigătoare 🙂

Ce aș modifica? Volumul muzicii de la terasele din centru: seara, pana la 23, se cântă. Fiecare terasa are un “cântăreț” sau formație, care se produc glorios in fiecare seara, la decibeli cam ridicați. Te plimbi sa-ți iei un lángos, un kurtos sau o Inghetata și treci amețitor de la “i loveee rock’n’roll” la “birtutu din pădureee eu beau vin și” ” pierdut buletin”. Eu diger greu amestecuri de genu’, bine ca dureaza doar de la 20:30 la 23. Partea bună? Fără manele.

N-o să-ți placă în Ținutul Sării dacă ești mai sensibilos la “Teșeig-Poftiți!” Da, se vorbește maghiara; da, sunt anunțuri bilingve; da, sunt o comunitate mixtă care fac treaba bună impreuna. Și da, stațiunea este concesionată unui maghiar care a atras Finanțări de milioane de euro, a adus lanțul Danubius Hotels in Sovata, a pus-o pe picioare și bagă bani (multi) in buzunarul statului român. Fain, nu? 🙂

Pentru mine, Sovata e bijuterie și mă bucur că o pot recomanda oricărui străin care vrea să ne viziteze țara. Și oricărui român care vrea să isi descopere țara.

Tot ce-mi rămâne de facut acum e să îi duc dorul până la anul, ceea ce va face revederea spectaculoasă!

Andrea ( cu o iubire sărată)