Câți dintre voi vă simțiți valorizați în școala în care învățați? Ochii mari, dezamăgire pe chipuri, două mâini ridicate. Din 72.
Care credeți că sunt cele mai mari obstacole de care vă puteți lovi în drumul vostru spre admiterea la facultate? Murmur în sală, Forfotă. Top 3, asupra căruia au agreat toți participanții, sună așa: 1-Bacul, 2-Să nu fim susținuți de familie, 3-Să ne descoperim o nouă pasiune care să ne deruteze și astfel să nu mai stim la ce facultate vrem să dăm.
Aceste două întrebări, de fapt- răspunsurile la aceste două întrebări, mi-au oferit o perspectivă clară a grupului de liceeni (cls a IX-a, a X-a, a XI-a) cu care urma să petrec cateva zile intense de consiliere și orientare în carieră. Acest curs de orientare în carieră n-a fost genul de curs în care vorbim despre cât de roz și frumos e totul în această lume. Despre cum ei, elevii de liceu, trebuie să învețe și să respecte școala fiindcă “așa trebuie”. N-a fost nici despre “dacă munciți din greu atunci veți avea tot ce vă doriți”.
În schimb, a fost despre sinceritate maximă și dialog permanent, între mine-trainerul si ei, participanții. Și nici măcar nu a trebuit să insist. Adică, din momentul în care am ridicat mingea la fileu cu afirmația “notele pe care le primiți nu reflectă ceea ce știți voi cu adevărat” s-au deschis și au fost Onești de la un capat la altul. M-am bucurat să nu-i văd imbecilizați.
I-am sprijinit să își descopere propriile valori de bază. Am abordat subiecte legate de imaginea de sine și de stima de sine. I-am însoțit în constientizarea propriilor aptitudini. Ne-am folosit de întrebări simple, precum La ce sunt bun? Ce îmi place să fac? Ce este bine plătit?
N-am îmbrăcat cursul în pompoșenii și cuvinte mărețe. Dar am avut parte de explorare a lumii Ocupațiilor și a alternativelor educaționale pe care le au. Cu bune și cu rele, analizate la rece.
Împreună, am discutat intens despre bani si percepția lor bani. I-am invitat să utilizeze unghiul care le oferă perspectiva de a privi banii ca mijloc, și nu ca scop. Surprinzător sau nu, au înțeles rapid diferența.
Nu, nu le-am împuiat capul cu mesaje de genul “trebuie să fiți studenți model, angajați model etc”. Ideea e să fie studenți Fericiți si angajați Fericiți. Asta se poate dacă isi cunosc valorile, dacă prin studiile pe care le fac si prin profesia pe care si-o aleg, isi onorează aceste valori. Iar rezultatul, in acest caz, duce la performanța. Si un student fericit si performant e altceva. Un angajat fericit si performant inseamna mai mult decat un angajat care doar urmează niște ordine.
Discutii aprinse au fost pe marginea subiectului legat de Brandul personal. Diferența dintre aparenta si esența. Surprinzător pentru mine, foarte putini iau in calcul posibilitatea antreprenoriatului.
Prejudcăți sau lipsă de informație? Sigur că da! Iată cele mai frecvente, apărute in zilele de curs: 1. Sistemul de învățământ este corupt, ineficient. Asta ne deranjează, dar asta e, suntem produsul lui. 2.Unele meserii sunt rușinoase si nu ai cum sa te simți bine făcându-le. 3.Brandul înseamnă logoul firmei. 4.Trebuie să gândim pozitiv si sigur se rezolva cumva. 5.Sindromul primului rând: băncile din primul rand au rămas libere
Am discutat despre fiecare. Scopul meu nu a fost să le demontez, ci să le ofer posibilitatea de a privi din perspective multiple, diferite și să tragă singuri concluziile. Si a funcționat de minune. Cel mai de impact a fost dialogul legat de gândirea pozitivă, unde, accentul l-am pus pe acțiune. Adică, nu ajunge gândire pozitivă fără acțiune pozitivă, fără orientarea către soluții și nu către problemă.
Cele mai frumoase momente au fost momentelor lor “AHA!!”. Iată câteva dintre ele:
“am înțeles că există lucruri pe care le pot controla 100%, cum ar fi să iau Bacul-depinde doar de mine să învăț, și sunt lucruri pe care nu le pot controla și nu are sens să îmi cheltui acolo energia.”
“Azi am descoperit multe lucruri despre mine. Nici nu știam că sunt bună la atâtea chestii.”
“Valorile mele sunt cele care mă vor ajuta să iau deciziile cele mai bune.”
“Deși uneori pot lua decizii care nu imi respectă valorile, sunt deciziile mele. Și atunci de ce să fiu frustrată, de ce apare sentimentul de frustrare dacă eu sunt cea care a decis?”- pornind de la această întrebare am demarat o mini-dezbatere. Către final, aceași persoană care a pus întrebarea inițial, dă răspunsul :”Aaa, păi stai un pic! Dacă valorile mele mă reprezintă pe mine, și eu prin deciziile luate, calc peste mine, sigur că mă frustrez. Gata, am înțeles!”
La finalul zilelor de orientare în carieră, grupul meu de liceeni entuziaști, glumeți și inteligenți, au plecat acasă empowered, cum zice americanu’. Adică conștienți de puterea lor interioară. Asta înseamnă că le va fi mult mai usor să își aleagă parcursul profesional.
Sper să își păstreze entuziasmul. Sper să nu se lase prostiți. Sunt sigură că vor fi oameni de nădejde. Și abia aștept să ne întâlnim la următoarea Școală de Vară!
Andrea
P.S: poze multe și frumoase, puteți vedea pe pagina organizatorilor : Asociația de Responsabilizare si Dezvoltare a tineretului Oradea.
P.S2: organizatorii, ARDT Oradea, au facut o treabă fantastică și îi felicit!
