în sesiunile de coaching pe care le facilitez dar și în dialogurile din alte contexte, am auzit de foarte multe ori „nu am timp”. Vreau să am un tonus mai bun, dar nu am timp să merg la sport. Vreau să pot comunica mai bine cu colegii mei, dar nu am timp să le tot explic și să îi fac să înțeleagă ce vreau eu să spun. Vreau mai mulți bani, dar nu am timp să investesc în educația mea financiară, vreau să fac banii ăia rapid! Și pot continua cu așa exemple, multe-foarte multe rânduri și pagini.
Hai să facem însă un joc: te invit în altă perspectivă! Nu zic nici că e mai bună, nici că e mai rea, pur și simplu e…alta. Așadar:
Omul este în devenire. Marele dar al lui Dumnezeu este timpul. Timpul, așa cum îl percepem noi acum, nu a existat și nici n-o să mai fie. Timpul este posibilitatea devenirii, posibilitatea schimbării.
Ce poate fi mai reconfortant decât asta? Din această perspectivă, timpul îmi servește mie. Timpul este posibilitatea ca eu să devin, în fiecare zi, ceea ce am nevoie să devin. În această perspectivă, timpul îmi este aliat, nicidecum dușman. De aici, se vede clar că alegerea îmi aparține. Că am un cuvânt de spus în Viața mea.
Cine vreau să devin (și nu mă refer la meserie)? Ce vreau să schimb? Cine sunt? atunci când pui pe foaie răspunsurile, invitația mea e să NU pornești din lipsă, ci din valoare. Adică, e un lucru să pornești la drum din lipsă, adică sub forma asta: de azi vreau să schimb la mine faptul că nu am destul curaj, sunt mereu neîncrezătoare în forțele proprii, nu prea iau inițiativa, deși mi-aș dori. Și e cu totul altceva să pui pe foaia albă a minții tale, așa: de azi, fac o diferență în viața mea și a celor din jurul meu, aducând mai mult curaj în cum vorbesc, cum mă port. De azi, îmi dau șansa să manifest încredere, inițiativă, curaj.
Rămâi o vreme în ceea ce eu numesc „altă perspectivă” și vezi ce aduci bun în viața ta acționând așa.
A.N
Sprinkle some extra on your ordinary