Jurnal de medic

“Adevărul e că mereu m-a enervat Ana. Dar o și admir în același timp. Cum Doamne i-o fi venit ideea cu procaina asta? La ora târzie din noapte, când din degete îmi curg cuvinte, așa ca dintr-o aortă, Gerovital H3, elixirul ei -cum îl numește ea zâmbind-, și-a dovedit eficacitatea.

Ei, lupta mea e acum alta… S-o conving pe încăpățânată asta minunată că produsul ei poate fi făcut ca la carte și dacă nu este ea prezentă în fiecare minut. Dar îl păzeste mai ceva ca pe un nou-născut. Năzuințele mele se îndreaptă înspre momentul în care Gerovitalul va fi folosit la scară largă. Îi tot explic și iar îi explic, dar încă nu mă ascultă. Câte femei aș salva! Câtor femei le-aș reda siguranta de sine! Trebuie doar S-o fac pe Ana să înțeleagă că genialitatea ei poate ajunge la toată lumea. Așa cum ea detestă bătrânețea, așa o detestă și alte femei. Mai ales când văd că pe chipul lor de porțelan se instalează încet dar sigur, linii fine, linii adânci. Chiar dacă aceste riduri sunt urmele unor foste zâmbete, urmele unor bucurii trecute, femeia se întristează la vederea lor. Câte paciente de 40 de ani cu depresie…Câte paciente ar putea avea chipul senin dacă madam Aslan și-ar da binecuvântarea pentru crema asta anti-rid cu formula Gerovital H3… Ei, ei! Mâine îmi încerc iar norocul!”

Zâmbesc când citesc aceste rânduri! Deși atunci eram tare necăjit! Acum însă îmi vine S-o pup pe fruntea inteligentă de fiecare dată când o văd. Pe Ana, desigur! Pe Regina Tinereții cum o alint uneori. Într-un final, dorința mea de a ajuta femeile aflate în criza vârstei, S-a împlinit! Ana a acceptat să colaboram cu Farmec. Aici, conduc secția de cercetare și am elaborat gama Gerovital H3 Derma+   și lucrez cu mare bucurie la prima linie de produse dermocosmetice! 

Abia aștept să-i pice fața rusnacului Gyorg! I-am luat-o înainte și de data asta! He-he… Mărturiseam în paginile trecute că n-aș vrea să mai văd o femeie tristă din cauza ridurilor. În timp, mi-am dat seama că de fapt, de la mama pornește totul! O vedeam cum se ofilește, în loc să înflorească. Pentru că da, poți înflori la 45, 58 sau 65 de ani! Trecerea timpului ar trebui să ne fie motiv de împlinire. Dar, aceste ființe delicate, femeile…își măsoară împlinirea prin rezistența frumuseții în fata nemilosului Timp. Pentru ele, Timpul este un soi de…căpcăun. Un hoț: de prieteni, de lumină, de frumusețe.

Până la urmă, care să fie secretul frumuseții? Încă nu am un răspuns complet la întrebarea aceasta dar străduințele de până acum, au un nume: crema anti-rid si fermitate ! Ana spune deseori că tinerețea nu are legătura cu vârsta biologică. Tinerețea este dată de modul în care ne trăim viața: dacă suntem optimiști și ne urmărim țelurile, tinerețea vine ca un soi de …Bonus. Iar pentru Ana, tinerețea înseamnă frumusețe. Uite că iar vorbesc despre Ana. Mă fascinează. Dar nu voi avea niciodată curajul să îi mărturisesc că îi iubesc privirea, că îi iubesc mâinile mici care fac numai lucruri mari, că îi iubesc până și ridul abia vizibil din colțul ochilor.

Am îndrăznit să îi spun totuși că eu mi-am setat un nou țel: Produsele Gerovital, împreuna cu Farmec, să facă parte din istorie.

www.farmec.ro
www.farmec.ro

Profesoara este pur și simplu obsedată în a oferi produse românești de calitate. La orice congres din lumea mare am participat a stat mereu cu fruntea sus, garantând pentru calitatea muncii ei. Și da, recunosc! Mi-a făcut și mie un crez din asta! Așa e Ana…dacă petreci mult timp cu ea, te absoarbe! Și n-o zic eu, din postura de îndrăgostit (Doamne, ce ciudat sună!), o spun toți cei care lucrează cu ea. E ca și cum ar avea un soi de halou care te atrage și apoi te anihilează: devii un Aslan fără să-ți dai seama.

Noi, cei care lucrăm cu ea, am ajuns să-i împărtășim până și gusturile legate de mâncare! Ne-a molipsit cu savoaire-du-vivre! Nu știu din ce e făcută femeia asta…Nu știu nici eu din ce sunt făcut…Dar sufletele noastre seamănă. Sau doar m-a aslanizat. Poate privi un Van Gogh ore în șir și atunci tot ce îmi doresc e să fiu o parte din tabloul pe care îl soarbe cu nesaț. Mă multumesc dacă sunt și o simplă tușă de albastru electrizant. Dimineața și-o începe cu o cupă de Șampanie. N-am văzut pe nimeni să se delecteze așa lângă o cupă. Și am participat la multe sindrofii. Am văzut buze de doamne distinse, numite de alții frumuseți răpitoare, dar care pe mine nu m-au lăsat fără aer așa cum mă lasă buzele Anei când se întâlnesc cu frizzante-ul șampaniei. Liniile trupului îi sunt perfecte. La ea m-am gândit când am propus noul produs: crema de corp. Pentru ca toate doamnele să se simtă răsfțate și pielea uscată să nu mai fie o problemă. Câte trupuri flămânde de iubire nu au respins îmbrățișări de teama că mâna care dorește să le mângâie se va agăța în aspritatea pielii?

Doctor în frumusețe, așa îmi spune Ana. În gând, îi spun Zeiță. Cu voce tare, o strig Profesoara sau Anușcă-în momente de veselie-. Îi inspir parfumul și nopți întregi îi visez mersul. Țelul ei este și Țelul meu. Asta va rămâne în Istorie. Profesionalismul nostru- acesta va face Istorie.

Iubirea mea, va rămâne între aceste file. Și în zâmbetul pe care Ana mi-l dăruiește de fiecare dată fără să bănuiască că pentru fiecare zâmbet eu îi întorc un sărut. Pe buzele înmuiate în șampanie.

Dr.

Articol scris pentru SuperBlog2016

Orientare în carieră cu ARDT Oradea

Câți dintre voi vă simțiți valorizați în școala în care învățați? Ochii mari, dezamăgire pe chipuri, două mâini ridicate. Din 72.

Care credeți că sunt cele mai mari obstacole de care vă puteți lovi în drumul vostru spre admiterea la facultate? Murmur în sală, Forfotă. Top 3, asupra căruia au agreat toți participanții, sună așa:              1-Bacul, 2-Să nu fim susținuți de familie, 3-Să ne descoperim o nouă pasiune care să ne deruteze și astfel să nu mai stim la ce facultate vrem să dăm.

Aceste două întrebări, de fapt- răspunsurile la aceste două întrebări, mi-au oferit o perspectivă clară a grupului de liceeni (cls a IX-a, a X-a, a XI-a) cu care urma să petrec cateva zile intense de consiliere și orientare în carieră. Acest curs de orientare în carieră n-a fost genul de curs în care vorbim despre cât de roz și frumos e totul în această lume. Despre cum ei, elevii de liceu, trebuie să învețe și să respecte școala fiindcă “așa trebuie”. N-a fost nici despre “dacă munciți din greu atunci veți avea tot ce vă doriți”.

În schimb, a fost despre sinceritate maximă și dialog permanent, între mine-trainerul si ei, participanții. Și nici măcar nu a trebuit să insist. Adică, din momentul în care am ridicat mingea la fileu cu afirmația “notele pe care le primiți nu reflectă ceea ce știți voi cu adevărat” s-au deschis și au fost Onești de la un capat la altul. M-am bucurat să nu-i văd imbecilizați.

I-am sprijinit să își descopere propriile valori de bază. Am abordat subiecte legate de imaginea de sine și de stima de sine. I-am însoțit în constientizarea propriilor aptitudini. Ne-am folosit de întrebări simple, precum La ce sunt bun? Ce îmi place să fac? Ce este bine plătit?

N-am îmbrăcat cursul în pompoșenii și cuvinte mărețe. Dar am avut parte de explorare a lumii Ocupațiilor și a alternativelor educaționale pe care le au. Cu bune și cu rele, analizate la rece.

Împreună, am discutat intens despre bani si percepția lor bani. I-am invitat să utilizeze unghiul care le oferă perspectiva de a privi banii ca mijloc, și nu ca scop. Surprinzător sau nu, au înțeles rapid diferența.

Nu, nu le-am împuiat capul cu mesaje de genul “trebuie să fiți studenți model, angajați model etc”. Ideea e să fie studenți Fericiți si angajați Fericiți. Asta se poate dacă isi cunosc valorile, dacă prin studiile pe care le fac si prin profesia pe care si-o aleg, isi onorează aceste valori. Iar rezultatul, in acest caz, duce la performanța. Si un student fericit si performant e altceva. Un angajat fericit si performant inseamna mai mult decat un angajat care doar urmează niște ordine.

Discutii aprinse au fost pe marginea subiectului legat de Brandul personal. Diferența dintre aparenta si esența. Surprinzător pentru mine, foarte putini iau in calcul posibilitatea antreprenoriatului.

Prejudcăți sau lipsă de informație? Sigur că da! Iată cele mai frecvente, apărute in zilele de curs:          1. Sistemul de învățământ este corupt, ineficient. Asta ne deranjează, dar asta e, suntem produsul lui.   2.Unele meserii sunt rușinoase si nu ai cum sa te simți bine făcându-le.                                                      3.Brandul înseamnă logoul firmei.                                                                                                                4.Trebuie să gândim pozitiv si sigur se rezolva cumva.                                                                        5.Sindromul primului rând: băncile din primul rand au rămas libere

Am discutat despre fiecare. Scopul meu nu a fost să le demontez, ci să le ofer posibilitatea de a privi din perspective multiple, diferite și să tragă singuri concluziile. Si a funcționat de minune. Cel mai de impact a fost dialogul legat de gândirea pozitivă, unde, accentul l-am pus pe acțiune. Adică, nu ajunge gândire pozitivă fără acțiune pozitivă, fără orientarea către soluții și nu către problemă.

Cele mai frumoase momente au fost momentelor lor “AHA!!”. Iată câteva dintre ele:

“am înțeles că există lucruri pe care le pot controla 100%, cum ar fi să iau Bacul-depinde doar de mine să învăț, și sunt lucruri pe care nu le pot controla și nu are sens să îmi cheltui acolo energia.”

“Azi am descoperit multe lucruri despre mine. Nici nu știam că sunt bună la atâtea chestii.”

“Valorile mele sunt cele care mă vor ajuta să iau deciziile cele mai bune.”

“Deși uneori pot lua decizii care nu imi respectă valorile, sunt deciziile mele. Și atunci de ce să fiu frustrată, de ce apare sentimentul de frustrare dacă eu sunt cea care a decis?”- pornind de la această întrebare am demarat o mini-dezbatere. Către final, aceași persoană care a pus întrebarea inițial, dă răspunsul :”Aaa, păi stai un pic! Dacă valorile mele mă reprezintă pe mine, și eu prin deciziile luate, calc peste mine, sigur că mă frustrez. Gata, am înțeles!”

La finalul zilelor de orientare în carieră, grupul meu de liceeni entuziaști, glumeți și inteligenți, au plecat acasă empowered, cum zice americanu’. Adică conștienți de puterea lor interioară. Asta înseamnă că le va fi mult mai usor să își aleagă parcursul profesional.

Sper să își păstreze entuziasmul. Sper să nu se lase prostiți. Sunt sigură că vor fi oameni de nădejde. Și abia aștept să ne întâlnim la următoarea Școală de Vară!

Andrea

P.S: poze multe și frumoase, puteți vedea pe pagina organizatorilor : Asociația de Responsabilizare si Dezvoltare a tineretului Oradea.

P.S2: organizatorii, ARDT Oradea, au facut o treabă fantastică și îi felicit!

Prin lume, spre tine

Ce ai spune despre tine? Dacă ar fi să alegi doar câteva dintre trăsăturile tale, care le-ai împărtăși cu mine?   Sunt o persoana optimista, ocupată, si îmi place foarte tare să călătoresc! 

Te invit să asociezi următoarele situații din viață cu locuri în care ți-ar plăcea să le trăiești(situațiile). Dacă deja ai trecut prin aceste situații îmi poți spune locul real în care S-au întâmplat sau unul ideal. E alegerea ta. Începem:

Cererea în căsătorie – Veneția, Piața San Marco 

Cel mai bine plătit job al tău- manager resurse umane pe un vas de croazieră

Dimineata perfectă- un mic-dejun copios servit pe o terasa, undeva in Delta Dunării. Într-un colț uitat de lume…

Adrenalină curgându-ți prin vene- hmmm, sala de nașteri: clipa în care soția mea i-a adus pe lume pe gemenii noștrii. Am asistat-o la naștere și am crezut că leșin de cel puțin 10 ori! 

Acesta este un fragment dintr-un exercițiu care îmi este extrem de drag și care are rezultate uimitoare. Îl folosesc de foarte multe ori în sesiunile de coaching, fie că este vorba despre life coaching sau business coaching. Prin aceste călătorii virtuale descopăr caracteristici ale persoanei din fața mea și de foarte multe ori, s-au născut călătorii cât se poate de reale în urma acestor exerciții.

Dragul meu cititor, azi îți lansez o provocare! Ți-am pregătit și ție o listă cu 3 “itemi” . Poți să o folosești inclusiv în momentele în care simți că vrei să ieși din rutină, în clipele în care vrei să te auto-depășești și în cele în care vrei să îți creezi amintiri prețioase. Așadar, să începem:

Barcelona, Spaniahttp://www.dreamstime.com/stock-images-park-guell-barcelona-spain-twilight-image35382684

Când vrei să fii uimit din toate punctele de vedere. Dacă simți că ai intrat într-o monotonie acută, dacă crezi că ai uitat cum se simte viața, Barcelona este soluția perfectă. Arhitectura lui Gaudi o să îți resusciteze creativitatea, piețele locale pline de culoare îți vor arăta ce înseamnă să te bucuri de mâncare, sangria îți va gâdila papilele gustative. Ai să te plimbi pe La Rambla, unul dintre cele mai animate si cunoscute bulevarde din lume si o să chiui de bucurie când ai să îți plimbi picioarele pe cele mai frumoase plaje.

image

Veneția, Italia

E momentul pentru o escapdă romantică. E timpul să vă acordați timp vouă, celor doi care formați acest cuplu minunat. Da, munciți de dimineața până seara. Da, faceți totul pentru familia voastră, pentru copiii voștri. Dar e necesar să vă și umpleți de energie, de iubire; ca să puteți da mai departe. Faceți o plimbare cu gondola, sărutați-vă luunngggggg în Piața San Marco, mâncați o porție generoasă de paste.

Circuit in România image

E timpul să îți Cunoști rădăcinile. Te simți pierdut? Confuz? Relațiile in familie sunt tensionate? Ia plecați la drum, prin țară, să vă regăsiți, să vă bucurați din nou de cine sunteți.

Poate părea dificil de organizat o excursie reușită dar nu vă las la greu. De asta aveți câteva sfaturi si în direcția asta: cei de la Vacanțe Speciale sunt cei mai potriviți cand vrem vacanțe altfel. Ei au oferte vacanta , inclusiv pentru vacante exotice, că și acestea au un rol minunat în a ne resuscita când avem nevoie.

destinații de vacanta sunt multe, va astept sa imi împărtășiți experiențele voastre!

Cu drag,

Andrea

Articol înscris pe Spring SuperBlog 2016

 

Nume de cod: R144

It’s gonna be a bright, bright, sunshiny daaayyyyy… m-am trezit cu versurile acestea pe buze. Sa tot fie vreo 2 ore de cand am facut ochi. Știți cântecul? I can see clearly now the rain it’s gone… Aham, nu e cazul meu. Da, e Martie. Da, lumea e usor euforică: se împart zâmbete usor năuce, mărțișoare care mai de care, flori peste flori.

Si totuși, azi ploua cu găleata. Pardon, toarnă! e gri, e frig, sufla vântul. Toate planurile mi s-au dat peste cap. Asta sunt eu, meteo-sensibilă! Si, ironie, versurile astea pline cu Bright, Shine, etc etc nu-mi dau pace.

Bunn, din moment ce gratie primăverii capricioase si usor urâcioasa, as îndrăzni sa spun, este necesar sa ramân acasă azi, imi spun si eu, precum Ioana din GPS : Reconfigurarea traseului, reconfigurarea traseului!  Si pornesc intr-o directie in care n-am mai fost de multa vreme: cărarea prafului răsare. Adică, curățenie! recunosc, nu sunt fan, n-am fost niciodată si nici nu prea cred ca voi fi. Da, imi plac spatiile curate, dar timpul dedicat acestui demers prometeic l-as folosi mereu in alte direcții: o carte buna, o prăjitura gustoasa, o muzica lina, un joc.

La fel si acum: pornita pe cărarea prafului-răsare, dau de tableta. Daca dau de tableta, hotărăsc sa ma plimb putin cu amicul meu, google. Uneori, google imi citește gândurile. De exemplu, azi imi sopteste usor: știi ce ar fi tare? Sa ai un Rohnson Aquatech R144

Ce Doamne-iartă-ma o fi asta? Ia sa vad! Si rapid dau click pe Magazin online aspiratoare. imageSi de data asta, ma’ friend google e fenomenal. Dar si cei de la MarketOnline stau bine: auzi, 7 stele! Nedumerita, ca deja ma pierdusem intre sumedenia de produse, apare si butonul magic Oferte aspiratoare. Si ce-mi e dat sa vad???? Un aspirator care are tehnologie inovatoare de filtrare prin apa si este ideal pentru persoanele sensibile care sufera de alergii sau astm. Asta inseamna ca as putea face curățenie fara sa strănut intr-una? Deja devine interesant. Aflu si ca Rohnson Aquatech R144 are un recipient de colectare in care praful este colectat direct in apa. In plus, filtrul HEPA are capacitatea de retine 99.99% din particulele mai mari de 0.3 microni. Hmmm, asta inseamna ca la noi acasă, chiar am respira un aer curat!

Siiiii, iată ca are si functie de suflare, filtru  HEPA lavabil, un recipient robust de 15 litri, 5 perii de curatare (perie pentru aspirare umeda,  perie pentru aspirare uscata, perie in forma de T, perie rotunda,  dispozitiv colturi),  maner ergonomic pentru transport, spatiu practic de depozitare cablu.

Acum incep sa înțeleg care e faza cu melodia care ma bântuie de azi dimineața! Doar ca, in acest context in care, de acum inainte, ma voi răsfața la curățenie cu R144, am sa cant asa:

I can see clearly now the dust it’s goneeeee/ It’s gone be a bright bright R144 dayyyy…. Asta inseamna ca ma împrietenesc cu madam curățenie? Intr-adevăr, magazinul are 7’stele!

Andrea(doar cu praf de 7 stele)

P.S: mi-a facut mare plăcere sa scriu acest articol pentru Spring SuperBlog 2016! 🙂

 

 

Esti un papa-lapte

“nu mai plânge, esti un fricos!” Sau “vrei sa te vadă toți cum plângi? Or sa Rada de tine, o sa zică ca esti Vai de capul tau!”
Bineînțeles, ca părinte, vrei ca fiul/fiica ta sa fie percepuți ca învingători. Asta ni se sugerează din toate părțile.
Dar, din perspectiva copilului, lucrurile stau “putin” diferit.

Exemplu: copilul tau e supărat ca tocmai a fost refuzat intr-un grup de joaca si i s-a spus de către un alt copil:nu vreau sa ma joc cu tine! El este suparat si vine la tine plângând: “mama, uite acum nu vor sa se joace cu mine. De ce? Pana acum ne-am jucat impreuna. Etc etc”
Tu, ai la dispoziție 3 variante: atitudinea spartană, empatia, indiferenta.

Atitudinea spartană e cam asa: “nu plânge, nu merita. O sa vrea ei sa se joace cu tine altădată si atunci nu o sa vrei tu. Esti băiat/fetița mare, nu plânge. O sa Rada toți de tine daca plângi si o sa vadă ca suferi. Etc etc “. Tu, ca părinte vrei sa îti calești copilul. Sa il obișnuiești ca lumea e rea si oamenii sunt de 2 lei. Si vrei ca al tau copil sa faca fata. Sa se descurce. Sa nu-i pese cand prietenii il dezamăgesc. Sa isi urmărească scopurile si sa isi ducă planurile la bun sfarsit. Da, in timp poate le va face toate cele de mai sus. Dar, in plus, pe termen lung, nu isi va cunoaște emoțiile. Va STI însă ca nu e bine “sa se arate” nimănui. Va deveni un “excelent” zid emoțional. Asta inseamna mari dificultăți in relațiile inter-personale: ca prieten/a, soț/soție, coleg, tata/mama etc. Si dificultăți in relație cu propria persoana. In relație cu tine, va avea mereu impresia ca trebuie sa te impresioneze, ca trebuie sa faca lucruri extraordinare ca sa il/o iubești. Va evita sa îti împărtășească problemele pe care le are.

In cazul empatiei, lucrurile stau cam asa: il iei deoparte, sa aveti putina intimitate si, cu blândețe Ii spui: “Te înțeleg. Si mie mi-ar fi greu daca prietenii mei n-ar vrea sa se joace cu mine. As fi foarte trista. Probabil ca as plânge si eu, asa cum faci tu acum.” Si, in funcție de vârsta copilului, detaliezi dupa caz “cum te simți? Esti supărat? furios? ” , il ajuți sa vorbească despre ceea ce simte. Il încurajezi sa folosească propriile lui expresii, cuvinte, gesturi. Poti întreba :”Unde simți supararea? ” Si treceti in revista zone precum burtica, capul, pieptul/inima. Il/o asiguri ca e perfect normal ca simte tot ce simte. Si ca s-ar putea sa dureze un pic supărarea lui/ei dar ca intre timp voi puteți face ceva amuzant. Adica ii schimbi centrul de interes, de la emoțiile supărătoare clarificate, la experiențe pozitive. Il implici intr-un joc nou, de exemplu. In cazul empatiei, accentul este pus pe copil, nu pe lumea din jur. Pe termen lung, asta inseamna ca va deveni un adult care va STI cum sa se raporteze la propria persoana, cum sa isi găsească echilibrul, indiferent de condițiile exterioare. Si, va știi ca poate conta pe tine, ca părinte, la orice ora. Ca ai sa fii mereu acolo, dispus sa il Asculți.

Daca alegem indiferenta, lucrurile sunt foarte “simple”: ” ei, da ce te apuca plânsul acuma? Ia du-te si joaca-te cu altceva.” Copilul înțelege ca esti prea ocupat pentru el, ca problema lui nu merita sa fie luată in seama, ca tot ce trăiește el/ea e lipsit de importantă. Efectele, pe termen lung, pot fi usor de ghicit : cu cat va creste, cu atat îti va împărtăși tot mai putine lucruri, pentru ca, in percepția lui, oricum ceea ce trăiește el nu e destul de important pentru tine. Va avea probleme la partea cu încrederea in propria persoana. Capacitatea lui/ei de a simți durerea sau bucuria altor persoane scade considerAbil.

De cele mai multe ori, copiii se împaca rapid. INSA modul in care reacționezi tu, ca părinte, este esențial pentru copilul tau. Cu cat empatizezi cu el de la cele mai mici vârste, cu atat intervenția ta se va reduce in timp. De ce? Fiindcă ii va fi din ce in ce mai usor sa isi regleze singur emoțiile. De ce? Fiindcă i-ai oferit șansa sa si le cunoască de mic. 

Da, asta inseamna sa îti dedici un timp suplimentar in care sa afli mai multe despre emoții si cum se manifesta ele la copii. Dar, pentru a avea un copil armonios, e necesar sa fii si tu, parintele, armonios. Ca sa crească el, trebuie sa crești tu întâi. Greu, dar tare frumos!

Cu drag,

Andreea(mămica vesela)

 

Educația pozitivă

Imi plac contextele noi de învățare. Cel mai mult am avansat cand am fost intr-un context de învățare in care nu mai fusesem. Sunt convinsă ca fiecare dintre noi suntem unici si avem un potențial pe care il putem dezvolta ajutandu-ne de mediul înconjurator. “Specialitatea” mea, in Coaching, sunt Adulții dar întotdeauna m-am gândit cat de Fericiți am fi noi, ca Adulți, daca de copii am începe sa ne descoperim si sa știm cine suntem. Sigur, pentru asta, avem nevoie de ajutor. La vârste mici, ne asemănăm cu o pânza albă, sau cu un burete, dar părinții si Adulții de lângă noi ne furnizează culorile pentru pictarea pânzei sau ne aseaza in balta pe care sa o absorbim.

De cand e Siluan in viața mea observ mult mai repede tiparele de comportament greșite ale adulților fata de proprii copii. Sigur, vad si partea pozitivă, dar acum ma îngrijorează si chiar ma doare cand vad cum, inconstient sau conștient, adultul preseaza copilul sa fie asa cum “trebuie”. Unde acest “trebuie” înseamnă de fapt “sa fii asa ca toată lumea, nu cumva sa ieși din tiparele societății”.

Si, ca omu care sufla si-n iaurt după ce s-a fript cu ciorba, am început devreme sa-mi canalizez eforturile înspre a-mi ajuta copilul sa se simtă in siguranța in lumea asta si astfel sa capete curaj sa se manifeste, sa se descopere pe sine, sa se bucure de tot ce e in jurul lui. Asa ca, pe lângă activitățile pe care le desfășor acasă impreuna cu Siluan, foarte multe dintre acestea fiind din educația de tip Montessori, cautam variante de petrecere a timpului inafara casei(pe langa plimbări, locuri de joaca, parc). Siluan are 1 an si 4 luni, si vârsta lui cam limitează alternativele.In Oradea cel putin, nu sunt multe locurile in care atat parintele cat si copilul de vârsta foarte mica si mica,  sa poata petrece un timp de calitate impreuna.

Dar, cine caută, găsește! Asa si noi: am fost incantata sa descopăr ca sunt in Oradea cursuri de înot bebe+părinte.https://www.facebook.com/InstructorDeInot. Vineri avem primul curs si abia astept!

Si am fost curioasa cand i-am găsit pe cei de la FasTracKids: http://www.ftk.ro/programe-educationale. Educație pozitivă? Dezvoltarea abilitaților respectând propriul ritm al copilului? Convingerea ca fiecare copil se naște cu un potențial imens care așteaptă sa fie stimulat? Accent pus pe dezvoltarea concentrării, atenției si răbdării?

Da!da!da! Câte progrese au adus aceste abordări acolo unde au fost aplicate! Si eu Abia astept sa Am aceasta experiența impreuna cu Siluan!

Asa ca, Azi i-am vizitat pe cei de la FasTracKids Oradea. De  la cap la coada am avut parte de profesionalism jovial si acest lucru e îmbucurător. Mi-a plăcut sa vad ca mai sunt oameni care stiu cum sa se poarte cu posibilii clienți, care stiu care este atitudinea potrivită atunci cand ai o prima întâlnire si îti prezinți serviciul/produsul oferit.
De saptamana viitoare le si testam serviciile, si chiar imi doresc sa fie la fel de profi precum prezentarea de azi. Sa fie pe sistemul “practice what they preach!”

Fiindca, pana la urma, daca nu ne susținem cuvintele si declarațiile cu fapte, e doar vânare de vânt.

Cu drag si curiozitate(pentru tot ce va urma), Andrea

Tu si turma

E greu? Da. Foarte! Mi-e (inca) ciuda ca oamenii impart etichete cu asa mare usurinta. Ne tinem inimile inchise cu 10, nu! 100 de lacate. Mintile le coboram in iad si acolo le abandonam. Lasam televizorul sa ne formeze opiniile. Vedem 3 poze in ziar si zicem ca stim ce s-a intamplat cu adevarat. Folosim citate pe care, personal, nu le-am aplicat niciodata; dar suna bine. Citam mai mult decât citim. Ne umplem peretele virtual cu poze in care aratam ce e fericirea; pacat ca e mimata. Construim ziduri si suntem mandri de asta. Instigam la ura sub pretextul ca “stim noi ce e bine”. Desi avem atat de multa actiune in viata noastra, inauntru sunam a gol.

Ma gândesc la Colectiv… unii se mai folosesc inca de aceasta tragedie pentru a-si promova ideologiile, pentru a instiga la ura, pentru a da vina pe biserica pentru orice merge rau in tara noastra. Si ma gandesc la preotii care isi traiesc cu inima curata chemarea Si răspândesc lumina in jurul lor. Ma gandesc la profesorii geniali pe care ii avem dar care nu se vad dintr-un sistem de invatamant infect. Ma gandesc la doctorii care nu iau spaga, si care trateaza persoana, nu boala.

Cunosc din toate categoriile de mai sus, si uscaturi si faclii. Cunosc preoti care se simt biznis-mani, cunosc preoti care aduc Raiul aici, pe pamant.  Am avut parte de profesori blazati, frustrati dar am avut parte si de profesori dedicati cunoasterii si impartasirii ei in mod inovator. Am fost tratata, eu sau membrii familiei, de doctori care abia mi-au vorbit in absenta plicului. Dar si de medici care nici nu au vrut sa auda de bani sau alte recompense.

Cel mai mult mi-ar plăcea sa fiu inconjurata de cat mai multi oameni care sa FACA DIFERENTA in categoriiLe in care activează. Si abia mai am speranta, fiindca vad cat de usor de manipulat suntem. Vad ca ne convine sa privim situatia unilateral. Nu ne documentam, nu citim, nu ne folosim creierul.

Urla unul ca Biserica e de vina ca nu avem spitale? Hai turma dupa el! Mai conteaza ca nu Biserica face impartirea la bugetul de stat? Mai conteaza ca avem spitale, dar nu sunt dotate, renovate? Mai conteaza cum gestioneaza banii clasa politica? Nu…

Urla cineva ca medicii sunt corupti? Hai turma dupa el! Ce importanta are ca unii medici isi risca viata pentru a salva oameni? Ca au un salar de rahat? Ca sunt si ei oameni si sunt supusi greselii? Mai contează? Nu…

Urla 2 sau 3 ca profesorii nostri intra in sistem cu note de 4 si 5? Ce importanta are ca NU avem o scoala in care sa fie invatati cum sa ii invete pe altii? Ce conteaza ca avem directori de scoala corupti? Mai contează? Nu…

Da, din punctul meu de vedere, Biserica si Statul nu au ce cauta impreuna. Da, Biserica ar trebui sa plateasca impozite pe veniturile realizate. Nu, Biserica nu e responsabila de lipsa spitalelor.  Nu, Biserica nu e impotriva educatiei. Prima scoala, primul spital, prima farmacie au fost facute(la noi in tara!!) de catre o biserica si pe langa o biserica.

Mereu vor fi oameni foarte buni in ceea ce fac si oameni foarte prosti. Cu masura si fara masura. Nu-mi iese nici mie de fiecare data diferentierea. Dar ma stradui. Fiindca in momentul in care nu mai sunt in stare sa-i vad pe cei buni in marea celor compromisi, limpezimea vietii mele se duce. Ma duc cu turma si se dilueaza totul. Am fost cu turma si nu mi-a placut. Nu vreau sa ma intorc acolo. E caldut dar pute. A ignoranta, a comoditate, a nestiinta, a prostie.

Nu mai vreau, multumesc! Tu?

Andrea

 

Oameni mici

Exista peste tot. Din păcate, au existat dintotdeauna. Cel mai bine ii observi cand fac parte din cercul tau de prieteni sau din familie. Cel mai tare te bucuri cand ai cat mai putin de-a face cu ei. Dar, daca cumva esti silit/a sa petreci timp pe lângă Omu’Mic, iată un scurt ghid de supraviețuire:

1. Fa Haz de prostia omului mic. Asta e, se vede de la o posta, Omu’Mic e prost. Are replici proaste, comportament prost, minte strâmba. Daca incerci sa il destepti, las-o balta. E misiune sinucigașă. Asa ca, mai bine razi. Serios. E singura varianta sa-ti păstrezi sănătatea mintala si sufleteasca. Sa ne înțelegem: Omu’Mic se vede pe ‘transul atot-știutor. Omniprezent si omnipotent. In asa măsura, încât îsi da cu părerea la orice ora, despre orice subiect, despre oricine. Stii vorba aia “omu nu e prost destul daca nu e si fudul”? Asta ne duce către numărul 2.

2. Nu te lua foarte in serios. Te ia Omu’Mic destul. Adică, in deplinătatea mândriei sale, Omu’Mic decide ca poate el sa îti zică orice. Si pentru ca e prost (a se vedea punctul unu), va folosi afirmații de cea mai joasa speța, te va jigni după cum ii vine lui la gura. Si se așteaptă sa ii răspunzi, sa intri in hora lui. Sa te apuci si tu sa dai după el cu injurii, cu nestemate. Dar, daca nu te iei foarte in serios, o sa-ți fie mult mai usor sa taci si sa îti trăiești viața liniștit. In momentul in care te iei prea in serios, esti predispus la lupte inutile: hai sa ii demonstrez eu ca se înșală, cum isi permite sa imi vorbească asa cu mine, etc etc. Cu Omu’Mic asta e treaba: vrea sa târască pe toată lumea in mocirla lui. Si daca nu poate, atunci da din gura precum un descreierat in speranța ca macar te va stropi cu noroi, daca tot nu vrei sa intri in mlastina lui.

3.  Vezi-ți liniștit de viața. Deși Omu’Mic te poate dispera cu prostia, mândria si mocirla lui, sa știi ca exista viața frumoasa dincolo de asta. Oameni buni mai sunt. Cărți fermecătoare exista cu nemiluita. Peisaje frumoase care te așteaptă in vacante si sfârșituri de săptămana, găsești din belșug. Pai nu e păcat sa îti macini nervii cu Omu’Mic cand te poti relaxa la Spa? Sa știi ca toată energia negativă pe care o investești in cazul Omu’Mic îti aduce si tie prejudicii: riduri, fire albe, spasme stomacale, transpirații. Stiu ca îti vine sa vomiți (la propriu) cand il vezi, dar Mai bine păstrează-te pentru o indigestie stomacala.

4. Fa front comun. Pai cum cu cine? Cu acei care vor sa trăiască Frumusețea vieții, cu cei care au nevoie de ajutorul tau, cu oamenii, întâmplările si locurile care îti transmit o stare de bine. Cu cat sunteți mai mulți cei care il ignorați pe Omu’Mic, cu atat mai bine. Se întâmpla lucruri mai importante in viața asta decât Omu’Mic cu behaiturile lui.

5. Asculta muzica buna. E podul cel mai usor de trecut de la o stare proasta indusa de compania fizica/verbala a OmuluiMic către o stare pozitivă, luminoasa.

6. Întărește-ți spiritul prin rugăciune. Ca Omu’Mic are o plăcere nemăsurata in a te vorbi de rău, in ați vorbi de rău partenerul/partenera, copiii, prietenii, cățelul. Chiar si de purcel se leagă. Nu încerca sa il înțelegi. Ar fi a doua misiune sinucigașă la care ai putea sa te inscrii(pe prima o găsești la punctul 1). Omu’Mic e zanatic. Omu’Mic e mișel. Poate, undeva-cândva, partea lui buna va creste si va fi la conducere, dar, in momentul de fata e la conducere triunghiul prostie-mândrie-rautate. Si in asa bermude, nu ai ce sa cauți.

7. Fii sigur pe bunătatea ta Si nu-l crede.  Partea proasta( de parca ar fi si părți bune) cand ai in preajma Omu’Mic e ca ai impresia ca ai fi conectat non-stop  la o moara stricata. Adică zice zice zice zice câte-n luna si in stele ( de-ar fi macar Caramitru sau Malaiele) si toate-s negative la adresa ta sau a celor dragi tie.  Astupa-ți geamurile si ușile inimii si nu-i da voie înăuntru. Ca daca-i dai voie, asta intra cu bocancii si aduce si un roi de muste după el. Fiindcă Omu’Mic petrece mult timp in ca**t. Fiindcă Omu’Mic e mincinos patologic. image

8. Ai curaj! sa ai curaj sa faci mai departe lucrurile de care esti pasionat/a. Sa ai curaj sa te bucuri de tot ce îti oferă viața. Sa ai curaj sa stai cu privirea sus, indiferent ce mijloace de intimidare folosește Omu’Mic. Ca Omu’Mic e toxic: otrăvește cam tot ce întâlnește. Dar tu ai scut, tu ai antidot, in caz ca te-a ajuns ciuma OmuluiMic. Acestea sunt bunătatea Si curajul. Folosește-le din belșug! Si preventiv si curativ.

9. Aplica toate cele de mai sus.

10. Aplica întotdeauna cele de mai sus.

Cu sinceritate,

Andrea (care are si ea in gestiune câțiva de Omu’Mic)

Instigare la încurajare

In plan profesional(pe cele din plan personal nici nu le mai iau in evidenta) mi-au fost puse etichete de cand ma stiu :

Dar esti atat de tanara! cum poti sa fii un coach bun daca ai sub 30 de ani?!?! Cine va apela la asemenea servicii? Iti cheltui banii degeaba pe scoala asta. Esti tu bine intentionata dar nimeni nu va aprecia. Cine crezi tu ca va plati ca sa vina la coaching? Expert in dezvoltare antreprenoriala in proiect finantat european? Esti foarte tanara pentru meseria asta… Ceva e dubios aici.  Ai propria afacere?!?! La varsta ta?!?! E clar, au pompat parintii bani in tine la greu. Nu? Atunci esti casatorita? Aaaa, asta explica totul: iti da sotul banii de care ai nevoie.  Cum poti sa te implici in zone atat de diferite: coaching, event planner, rame pentru tablouri, formator?!?!?! Stai mai  bine in banca ta. Știi ca Romania e plina de coach, consilieri, traineri, experti- toti forme fara fond. Coach cu cas la gura.  Mult marketing si substrat 0. Se profita de oameni. Clientii sunt manipulati. Li se iau banii si li se induce falsul sentiment al progresului. Asa faci si tu, asa e?

Ma durea ignoranta celor din jur. Ma dădeam de ceasul morții sa-i fac sa înțeleagă esența coachingului, care n-are treaba cu manipularea. Degeaba explicam ca am valori, ca vreau sa devin cea mai buna in meseria mea, ca am un cod de etica pe care il respect.  Nu conta nici formarea mea, nici rezultatele.Vorbeam la surzi. Si în tot timpul asta sufeream îngrozitor.

Au fost foarte putini cei care mi-au spus : Nu conteaza cum se vede dinafara, Andrea. Conteaza daca tu simti ca poti sa fii foarte buna,  asta va da rezultate.

As putea sa ii numar pe degetele de la o mana, si tot mi-ar ramane cateva nefolosite. Dar, pe cât de putine, peste măsura de valoroase.

Dorința mea in acest moment  e sa ii spun fiecarui preot , medic sau profesor tânăr din tara asta:

Nu conteaza cum se vede din exterior. Nu conteaza ca ai colegi care iti fac breasla de ras. Daca tu simti ca asta e locul tau, ca aici poti sa contribui, continua!  Continua sa iti asculti chemarea. Continua sa iti iubesti semenii si sa faci tot ce iti sta in putinta sa ii ajuti.  Da, multi te vor eticheta. Te vor desconsidera. Nu vor sti nimic despre tine dar se vor comporta de parca ar sti totul. Tu sa îti vezi de drum!

Daca esti un profesor mediocru, un medic sau un preot mediocru, ai 2 variante: ori te trezești din amorteala si depui efort sa devii foarte bun, ori pleci. Îti schimbi meseria. Cauți una in care sa stralucesti.

Stiu, dorința mea e imposibila. Nu pot ajunge la fiecare. Dar împreuna, reusim. Daca Cunoști pe cineva care pune pasiune in ceea ce face, mulțumește-i! Încurajează-l! poate știi si tu, pe propria piele, cum e sa fii judecat pentru Greșelile altora. Știi si tu cat de bine ți-a prins o încurajare. Da-o mai departe!

Eu imi doresc in Romania spitale dotate, scoli performante si biserici-lumina. Nu se exclud reciproc, n-au facut-o niciodată. Poate doar in mintea celor prea intoxicați , prea obosiți ca sa mai vadă, sa mai audă adevarul.

Andrea

#multumesc #impreuna

1,2,3

Ce poti sa faci in 3 secunde?

Cate intamplari te pot marca in 3 secunde?

Cum iti dai seama ca au trecut 3 secunde?

1,2,3- cat de putin si totusi, cat de mult… Rar, numara cu mine: 1,      2,      3. Apasa fiecare cifra. Inspira-expira adanc.

Nu, nu meditam. Nu, nu e un exercitiu de numarare si nici unul de focusare.

In 3 secunde poti sa iei fie cea mai buna decizie a ta, fie cea mai proasta. EVER. Adica de cand esti tu. Aham, chiar asa! Daca n-ai trecut inca printr-un moment de acest gen, va urma. Toti ajungem candva intr-un asemenea punct. Punct in care timpul se dialata, gandurile iti vajaiesc in cap si repeti obsesiv intrebarea: Sa zic da? Sa zic nu? Sa ma Duc? Sa nu ma duc? Sa-i spun? Sa nu-i spun? Pulsul ti se accelereaza, nu mai suporti tensiunea si zici: Fie ce-o fi! Si actionezi intr-un fel sau altul.   1,2,3 secunde afurisite care iti marcheaza o buna parte din timpul ce va urma.

Cuiva ii sunt suficiente 3 secunde ca sa te faca fie cel mai fericit om, fie cel mai trist de pe fata pamantului. Cel putin, asa simti tu: ca nimeni, dar absolut nimeni pe lumea asta, nu mai sufera cum suferi tu sau nu se bucura cum te bucuri tu. Tot ce-i  posibil sa fie adevarat. Poti sa pierzi pe cineva drag in 3 secunde. Poti sa castigi pe cineva drag in 3 secunde. Sufletul tau e capabil sa faca un salt mortal in 3 secunde: de la exaltare la furie. E posibil ca in doar 3 secunde sa traiesti cat n-ai trait in 10 ani. Cum ar trebui sa fie secundele acelea?

Suntem obsedati de masurarea timpului. De trecerea lui. Avem ceasuri: multe. Avem turnuri din care la ore fixe canta cate un cocos sau altceva. Observam riduri- alta obsesia a timpului. Asa stim noi ca trece. 1,2,3 secunde pe care le masuram cu aviditate. Intreaba un alergator de performanta si ai sa descoperi ca acolo secunda e deja depasita. Conteaza miimile de secunda, zecimile…

Copiii, pana pe la varsta de 3 ani traiesc in afara timpului. Poti sa le spui cat vrei de maine, poimaine, ieri, peste o ora, peste 10 minute. Pentru ei, timpul e ca o … bucla. Nu are unitati. E ca si cum ar fi intr-un prezent continuu si sunt intr-un fel foarte placut, atemporali. Si (si) pentru asta imi sunt foarte dragi. S, care abia are 1 an si 3 zile, e cu totul atemporal. Si, cu toate astea, mi-a daruit 3 secunde absolut fabuloase. S-a ridicat in mijlocul sufrageriei, s-a intors catre noi si, zambind, a facut 1,    2,    3 pasi singur. Cu manutele usor ridicate si privirea atintita la mine. Daca stiam ca are de gand sa imi serveasca primii lui pasi, pregateam surle si trambite, aparat foto si aparat video. Cum insa a decis sa ma cadoriseasca exact cand ma asteptam mai putin, am avut la schimb doar un zambet si multaaaa uimire. Si totusi, desi am imortalizat secventa doar in memorie, a fost cu adevarat, un moment-cheie.  3 secunde perfecte!

“Smecheria” cu secundele astea care te transforma, e ca mereu vin pe nepusa masa. Nu stiu ce sa zic, cred ca asa le place: sa ne lase mereu cu gura cascata…

Cu drag,

Andrea- cea care iubeste inceputurile