Dragoste Timp Moarte

Tânjim după dragoste, vrem mai mult Timp și ne este frică de Moarte. Dragoste, timp, moarte- acestea trei ne guvernează viețile.

Una dintre cele mai faine idei pe care a fost construit filmul Collateral Beauty (2016). Dacă încă nu l-ai văzut, neaparat vizioneză-l. Cu siguranță nu e un film la care să mânânci popcorn fiindcă riscul de a ți se opri floricelele în gât este prea mare, de prea multe ori în timpul vizionării.

După filmul acesta, am început un exercițiu interesant: Collateral Beauty, așa ca numele producției. Ce înseamnă asta?

Caut -uneori foarte mult- să găsesc frumusețea colaterală în fiecare situație neplăcută. Fiecare conjunctură pe care o resimt la prima vedere ca fiind dezastruoasă, negativă, dureroasă, frustrantă, are undeva un aspect, un lucru care se dovedește că ascunde o frumusețe. Și da, orice situație negativă s-a dovedit a avea ca și consecință și un aspect mai profund care m-a determinat să descopăr lucruri valoroase despre mine sau despre ceilalți.

Sigur că lucrul acesta nu este nou, unii mai deștepți decât noi vorbesc despre această frumusețe colaterală încă din timpurile biblice. Dar filmul acesta face notiunea mai accesibilă, o impachetează în ambalajul strălucitor al Holywood-ului și ne-o serveste cu zâmbetul pe buze.

Da, poate dura mai mult până te obișnuiești să vezi frumusețea din noroaie. Și da, chiar poate fi enervant. Nu contează. Ce e cu adevărat important e că îți antrenezi mintea, corpul, sufletul, să descopere abundența, frumusețea, bucuria. Care într-un mod foarte ciudat vin deseori la pachet cu suferința, durerea și regretul.

Așadar, care este motivul pentru care tu te trezești dimineața? Ce te împinge mai departe: dorința de a avea mai mult timp? Sau de a avea parte de și mai multă dragoste în viața ta? Oricare este răspunsul, nu aștepta de la nimeni să vină cu soluția la problemele tale. În ședințele de coaching, oamenii spun de multe ori:

dacă soțul s-ar comporta altfel, eu aș fi fericită. Dacă șeful meu m-ar plăti mai bine, eu aș da 100% la servici. Dacă viața mi-ar oferi tot ce am nevoie, atunci aș simți că trăiesc din plin.

Ahaaa! Și marmota învelea …  Vești cât casa: poți aștepta mult și bine. Nimic nu se va întampla așa. O să te ajungă acei 60 de ani și vei avea zâmbetele pline de regrete sau frustrare.

Avem Timp din abundență. Dragostea e peste tot. Moartea (pierderea, transformarea) e parte din viață. Așa că, lasă scuzele, lamentările, văicărelile și pune-te pe trăit.

Cu încredere în frumusețea colaterală,

Andrea

 

Instigare la încurajare

In plan profesional(pe cele din plan personal nici nu le mai iau in evidenta) mi-au fost puse etichete de cand ma stiu :

Dar esti atat de tanara! cum poti sa fii un coach bun daca ai sub 30 de ani?!?! Cine va apela la asemenea servicii? Iti cheltui banii degeaba pe scoala asta. Esti tu bine intentionata dar nimeni nu va aprecia. Cine crezi tu ca va plati ca sa vina la coaching? Expert in dezvoltare antreprenoriala in proiect finantat european? Esti foarte tanara pentru meseria asta… Ceva e dubios aici.  Ai propria afacere?!?! La varsta ta?!?! E clar, au pompat parintii bani in tine la greu. Nu? Atunci esti casatorita? Aaaa, asta explica totul: iti da sotul banii de care ai nevoie.  Cum poti sa te implici in zone atat de diferite: coaching, event planner, rame pentru tablouri, formator?!?!?! Stai mai  bine in banca ta. Știi ca Romania e plina de coach, consilieri, traineri, experti- toti forme fara fond. Coach cu cas la gura.  Mult marketing si substrat 0. Se profita de oameni. Clientii sunt manipulati. Li se iau banii si li se induce falsul sentiment al progresului. Asa faci si tu, asa e?

Ma durea ignoranta celor din jur. Ma dădeam de ceasul morții sa-i fac sa înțeleagă esența coachingului, care n-are treaba cu manipularea. Degeaba explicam ca am valori, ca vreau sa devin cea mai buna in meseria mea, ca am un cod de etica pe care il respect.  Nu conta nici formarea mea, nici rezultatele.Vorbeam la surzi. Si în tot timpul asta sufeream îngrozitor.

Au fost foarte putini cei care mi-au spus : Nu conteaza cum se vede dinafara, Andrea. Conteaza daca tu simti ca poti sa fii foarte buna,  asta va da rezultate.

As putea sa ii numar pe degetele de la o mana, si tot mi-ar ramane cateva nefolosite. Dar, pe cât de putine, peste măsura de valoroase.

Dorința mea in acest moment  e sa ii spun fiecarui preot , medic sau profesor tânăr din tara asta:

Nu conteaza cum se vede din exterior. Nu conteaza ca ai colegi care iti fac breasla de ras. Daca tu simti ca asta e locul tau, ca aici poti sa contribui, continua!  Continua sa iti asculti chemarea. Continua sa iti iubesti semenii si sa faci tot ce iti sta in putinta sa ii ajuti.  Da, multi te vor eticheta. Te vor desconsidera. Nu vor sti nimic despre tine dar se vor comporta de parca ar sti totul. Tu sa îti vezi de drum!

Daca esti un profesor mediocru, un medic sau un preot mediocru, ai 2 variante: ori te trezești din amorteala si depui efort sa devii foarte bun, ori pleci. Îti schimbi meseria. Cauți una in care sa stralucesti.

Stiu, dorința mea e imposibila. Nu pot ajunge la fiecare. Dar împreuna, reusim. Daca Cunoști pe cineva care pune pasiune in ceea ce face, mulțumește-i! Încurajează-l! poate știi si tu, pe propria piele, cum e sa fii judecat pentru Greșelile altora. Știi si tu cat de bine ți-a prins o încurajare. Da-o mai departe!

Eu imi doresc in Romania spitale dotate, scoli performante si biserici-lumina. Nu se exclud reciproc, n-au facut-o niciodată. Poate doar in mintea celor prea intoxicați , prea obosiți ca sa mai vadă, sa mai audă adevarul.

Andrea

#multumesc #impreuna