Tag: pasi

Vieți paralele

Posted on by adminn

Dacă te uiți la tine, la viața ta, ce poți spune? Câte roluri ai jucat? Câte alegeri bune ai facut? De câte ori te-ai lăsat dus de val și ai ajuns în locuri în care nu ar fi trebuit să ajungi niciodată?

De unde ai pornit și unde ești acum?

Nici nu contează câte greșeli ai făcut, de câte ori ti-ai frânt inima sau ai dat cu capul. Nu contează la modul că nu te definesc. Poți alege să nu te definească. Repet, poți alege. Îți iei trecutul, îl rumegi, îl asumi, îl integrezi. Și mergi mai departe.

Este o provocare. Mare! Dar se poate. Și dacă ai nevoie de inspirație, îți recomand cartea lui Tibi Ușeriu-27 de pași. Slugă, porcar, azilant politic, pizzer, bodyguard în lumea interlopă, autor de jafuri armate, pușcăriaș. Acum, alergător de anduranță și câștigător al unor curse extreme/demente. De exemplu, 6633 Arctic Ultra. Citez:

Deocamdată, 6633 Arctic Ultra rămâne, de departe, cea mai grea provocare- cursa vieții mele, poate și fiindcă a fost cel mai bun loc de ucis demoni, amintiri, traume și iluzii. A fost mai mult decat o competiție, a fost confruntarea pe viață și pe moarte cu trecutul, prezentul și viitorul meu. Acolo mi-am spus mie însumi lucruri de o sinceritate brutala, acolo am cântat Născătoarea cu voce tare și am făcut ceva ce nu mai făcusem nicăieri, niciodată: am stat de vorbă cu Dumnezeu. Acolo am murit și am renăscut de tot atâtea ori.

Zici că e un film Hollywoodian, numai că nu este. Vei găsi în schimb o mărturisire sinceră despre cum poți ajunge să alergi de partea binelui, chiar dacă erau 0 șanse să se întâmple asta.

Eu tocmai am terminat-o și mă bucur atât de mult că am citit-o! Cel mai tare mă bucur că a avut curaj să o scrie.

Cu drag și poftă de citit, Andrea

1,2,3

Posted on by adminn

Ce poti sa faci in 3 secunde?

Cate intamplari te pot marca in 3 secunde?

Cum iti dai seama ca au trecut 3 secunde?

1,2,3- cat de putin si totusi, cat de mult… Rar, numara cu mine: 1,      2,      3. Apasa fiecare cifra. Inspira-expira adanc.

Nu, nu meditam. Nu, nu e un exercitiu de numarare si nici unul de focusare.

In 3 secunde poti sa iei fie cea mai buna decizie a ta, fie cea mai proasta. EVER. Adica de cand esti tu. Aham, chiar asa! Daca n-ai trecut inca printr-un moment de acest gen, va urma. Toti ajungem candva intr-un asemenea punct. Punct in care timpul se dialata, gandurile iti vajaiesc in cap si repeti obsesiv intrebarea: Sa zic da? Sa zic nu? Sa ma Duc? Sa nu ma duc? Sa-i spun? Sa nu-i spun? Pulsul ti se accelereaza, nu mai suporti tensiunea si zici: Fie ce-o fi! Si actionezi intr-un fel sau altul.   1,2,3 secunde afurisite care iti marcheaza o buna parte din timpul ce va urma.

Cuiva ii sunt suficiente 3 secunde ca sa te faca fie cel mai fericit om, fie cel mai trist de pe fata pamantului. Cel putin, asa simti tu: ca nimeni, dar absolut nimeni pe lumea asta, nu mai sufera cum suferi tu sau nu se bucura cum te bucuri tu. Tot ce-i  posibil sa fie adevarat. Poti sa pierzi pe cineva drag in 3 secunde. Poti sa castigi pe cineva drag in 3 secunde. Sufletul tau e capabil sa faca un salt mortal in 3 secunde: de la exaltare la furie. E posibil ca in doar 3 secunde sa traiesti cat n-ai trait in 10 ani. Cum ar trebui sa fie secundele acelea?

Suntem obsedati de masurarea timpului. De trecerea lui. Avem ceasuri: multe. Avem turnuri din care la ore fixe canta cate un cocos sau altceva. Observam riduri- alta obsesia a timpului. Asa stim noi ca trece. 1,2,3 secunde pe care le masuram cu aviditate. Intreaba un alergator de performanta si ai sa descoperi ca acolo secunda e deja depasita. Conteaza miimile de secunda, zecimile…

Copiii, pana pe la varsta de 3 ani traiesc in afara timpului. Poti sa le spui cat vrei de maine, poimaine, ieri, peste o ora, peste 10 minute. Pentru ei, timpul e ca o … bucla. Nu are unitati. E ca si cum ar fi intr-un prezent continuu si sunt intr-un fel foarte placut, atemporali. Si (si) pentru asta imi sunt foarte dragi. S, care abia are 1 an si 3 zile, e cu totul atemporal. Si, cu toate astea, mi-a daruit 3 secunde absolut fabuloase. S-a ridicat in mijlocul sufrageriei, s-a intors catre noi si, zambind, a facut 1,    2,    3 pasi singur. Cu manutele usor ridicate si privirea atintita la mine. Daca stiam ca are de gand sa imi serveasca primii lui pasi, pregateam surle si trambite, aparat foto si aparat video. Cum insa a decis sa ma cadoriseasca exact cand ma asteptam mai putin, am avut la schimb doar un zambet si multaaaa uimire. Si totusi, desi am imortalizat secventa doar in memorie, a fost cu adevarat, un moment-cheie.  3 secunde perfecte!

“Smecheria” cu secundele astea care te transforma, e ca mereu vin pe nepusa masa. Nu stiu ce sa zic, cred ca asa le place: sa ne lase mereu cu gura cascata…

Cu drag,

Andrea- cea care iubeste inceputurile

De fapt, ce intelegem?

Posted on by adminn

Traim intr-o lume nebuna! – asta se spune foarte des.

Atat de multi oameni rai sunt!- si asta se spune foarte des.

Biserica, religia, crestinismul- toate inrobesc si ne umplu de frica! – asta auzim tot mai des.

Biserica ortodoxa a fost acuzata de foarte multe ori ca ii inspaimanta pe oameni, ca promoveaza frica. Dumnezeu e dumnezeul Iubirii, El nu ne forteaza cu nimic si spre nimic. In momentul in care facem un pas mic catre El, El face 10 catre noi. Noi punem putinul nostru si El vine cu multul Lui. Parintii care isi ameninta copiii cu focul iadului, fac o mare greseala. Iadul si Raiul sunt inca de aici, de pe Pamant si in nici un caz nu e vorba de furci si cazane la propriu. Dumnezeu nu forteaza apropierea de El, nu te pedepseste pentru alegerile facute. Dar tot ce facem are consecinte… Insa nu avem un Dumnezeu cu toane care da cu toiagul in stanga si-n dreapta!

Cuvinte extrase din predica de duminica, 2 noiembrie 2014, biserica Sf. Apostol Andrei, Oradea

P.S: cand mi-am deschis ochii sufletului am vazut taina ortodoxiei si am inceput sa gust adevarata libertate.  Pana atunci, multe cuvinte, putine trairi. Acum, multe trairi, putine cuvinte. Sa vedem ce urmeaza! 🙂

Cu drag,

Andrea