Orientare în carieră cu ARDT Oradea

Câți dintre voi vă simțiți valorizați în școala în care învățați? Ochii mari, dezamăgire pe chipuri, două mâini ridicate. Din 72.

Care credeți că sunt cele mai mari obstacole de care vă puteți lovi în drumul vostru spre admiterea la facultate? Murmur în sală, Forfotă. Top 3, asupra căruia au agreat toți participanții, sună așa:              1-Bacul, 2-Să nu fim susținuți de familie, 3-Să ne descoperim o nouă pasiune care să ne deruteze și astfel să nu mai stim la ce facultate vrem să dăm.

Aceste două întrebări, de fapt- răspunsurile la aceste două întrebări, mi-au oferit o perspectivă clară a grupului de liceeni (cls a IX-a, a X-a, a XI-a) cu care urma să petrec cateva zile intense de consiliere și orientare în carieră. Acest curs de orientare în carieră n-a fost genul de curs în care vorbim despre cât de roz și frumos e totul în această lume. Despre cum ei, elevii de liceu, trebuie să învețe și să respecte școala fiindcă “așa trebuie”. N-a fost nici despre “dacă munciți din greu atunci veți avea tot ce vă doriți”.

În schimb, a fost despre sinceritate maximă și dialog permanent, între mine-trainerul si ei, participanții. Și nici măcar nu a trebuit să insist. Adică, din momentul în care am ridicat mingea la fileu cu afirmația “notele pe care le primiți nu reflectă ceea ce știți voi cu adevărat” s-au deschis și au fost Onești de la un capat la altul. M-am bucurat să nu-i văd imbecilizați.

I-am sprijinit să își descopere propriile valori de bază. Am abordat subiecte legate de imaginea de sine și de stima de sine. I-am însoțit în constientizarea propriilor aptitudini. Ne-am folosit de întrebări simple, precum La ce sunt bun? Ce îmi place să fac? Ce este bine plătit?

N-am îmbrăcat cursul în pompoșenii și cuvinte mărețe. Dar am avut parte de explorare a lumii Ocupațiilor și a alternativelor educaționale pe care le au. Cu bune și cu rele, analizate la rece.

Împreună, am discutat intens despre bani si percepția lor bani. I-am invitat să utilizeze unghiul care le oferă perspectiva de a privi banii ca mijloc, și nu ca scop. Surprinzător sau nu, au înțeles rapid diferența.

Nu, nu le-am împuiat capul cu mesaje de genul “trebuie să fiți studenți model, angajați model etc”. Ideea e să fie studenți Fericiți si angajați Fericiți. Asta se poate dacă isi cunosc valorile, dacă prin studiile pe care le fac si prin profesia pe care si-o aleg, isi onorează aceste valori. Iar rezultatul, in acest caz, duce la performanța. Si un student fericit si performant e altceva. Un angajat fericit si performant inseamna mai mult decat un angajat care doar urmează niște ordine.

Discutii aprinse au fost pe marginea subiectului legat de Brandul personal. Diferența dintre aparenta si esența. Surprinzător pentru mine, foarte putini iau in calcul posibilitatea antreprenoriatului.

Prejudcăți sau lipsă de informație? Sigur că da! Iată cele mai frecvente, apărute in zilele de curs:          1. Sistemul de învățământ este corupt, ineficient. Asta ne deranjează, dar asta e, suntem produsul lui.   2.Unele meserii sunt rușinoase si nu ai cum sa te simți bine făcându-le.                                                      3.Brandul înseamnă logoul firmei.                                                                                                                4.Trebuie să gândim pozitiv si sigur se rezolva cumva.                                                                        5.Sindromul primului rând: băncile din primul rand au rămas libere

Am discutat despre fiecare. Scopul meu nu a fost să le demontez, ci să le ofer posibilitatea de a privi din perspective multiple, diferite și să tragă singuri concluziile. Si a funcționat de minune. Cel mai de impact a fost dialogul legat de gândirea pozitivă, unde, accentul l-am pus pe acțiune. Adică, nu ajunge gândire pozitivă fără acțiune pozitivă, fără orientarea către soluții și nu către problemă.

Cele mai frumoase momente au fost momentelor lor “AHA!!”. Iată câteva dintre ele:

“am înțeles că există lucruri pe care le pot controla 100%, cum ar fi să iau Bacul-depinde doar de mine să învăț, și sunt lucruri pe care nu le pot controla și nu are sens să îmi cheltui acolo energia.”

“Azi am descoperit multe lucruri despre mine. Nici nu știam că sunt bună la atâtea chestii.”

“Valorile mele sunt cele care mă vor ajuta să iau deciziile cele mai bune.”

“Deși uneori pot lua decizii care nu imi respectă valorile, sunt deciziile mele. Și atunci de ce să fiu frustrată, de ce apare sentimentul de frustrare dacă eu sunt cea care a decis?”- pornind de la această întrebare am demarat o mini-dezbatere. Către final, aceași persoană care a pus întrebarea inițial, dă răspunsul :”Aaa, păi stai un pic! Dacă valorile mele mă reprezintă pe mine, și eu prin deciziile luate, calc peste mine, sigur că mă frustrez. Gata, am înțeles!”

La finalul zilelor de orientare în carieră, grupul meu de liceeni entuziaști, glumeți și inteligenți, au plecat acasă empowered, cum zice americanu’. Adică conștienți de puterea lor interioară. Asta înseamnă că le va fi mult mai usor să își aleagă parcursul profesional.

Sper să își păstreze entuziasmul. Sper să nu se lase prostiți. Sunt sigură că vor fi oameni de nădejde. Și abia aștept să ne întâlnim la următoarea Școală de Vară!

Andrea

P.S: poze multe și frumoase, puteți vedea pe pagina organizatorilor : Asociația de Responsabilizare si Dezvoltare a tineretului Oradea.

P.S2: organizatorii, ARDT Oradea, au facut o treabă fantastică și îi felicit!

Atelier de coaching la VegFest Oradea

Zilele acestea suntem sub semnul prospețimii și a vitalității!

Avem VegFest Oradea! În cadrul acestui voios festival, vă astept duminică, la Maraton de practici sanatoase ! Am pregătit pentru voi un super-atelier 🙂 Parcurgem o serie de exerciții si metode pe care le folosesc cu succes in coaching si care au ca scop final obținerea de performanța. Iată o parte din situațiile în întâmpinarea cărora vin exercitile:

~ te enervezi repede, și spui des “ce mă enervează X sau y! De ce mi se întâmpla mie???”
~ începi multe proiecte deodată si finalizezi putine spre deloc
~ te entuziasmezi repede dar pe perioade mai lungi de timp îți păstrezi greu entuziasmul ridicat
~ ai dificultăți în a menține focusul/atenția pe o sarcina sau obiectiv
~ ajuți pe toată lumea, dar când vine vorba de tine îți găsești greu resursele
~ ai o afacere și vrei să o dezvolți
~ te gândești că vrei o afacere dar nu știi ce ți s-ar potrivi
~ îți cauți un loc de muncă care să îți placă
~ vrei să avansezi profesional
~ citești mult despre dezvoltare personală dar aplici putin
~ citești mult despre dezvoltarea personală, aplici multe din cele studiate, dar nu ai rezultatele dorite
~vrei sa-ți îmbunătățești relațiile cu cei din jur
~ disciplina, auto-disciplina: te interesează subiectul si vrei sa afli modalități concrete de a le însuși
~ nu te interesează neaparat dezvoltarea personală dar ai tot auzit de coaching. Si vrei sa afli exact ce înseamnă.

Te astept cu drag!

image

 

Educația pozitivă

Imi plac contextele noi de învățare. Cel mai mult am avansat cand am fost intr-un context de învățare in care nu mai fusesem. Sunt convinsă ca fiecare dintre noi suntem unici si avem un potențial pe care il putem dezvolta ajutandu-ne de mediul înconjurator. “Specialitatea” mea, in Coaching, sunt Adulții dar întotdeauna m-am gândit cat de Fericiți am fi noi, ca Adulți, daca de copii am începe sa ne descoperim si sa știm cine suntem. Sigur, pentru asta, avem nevoie de ajutor. La vârste mici, ne asemănăm cu o pânza albă, sau cu un burete, dar părinții si Adulții de lângă noi ne furnizează culorile pentru pictarea pânzei sau ne aseaza in balta pe care sa o absorbim.

De cand e Siluan in viața mea observ mult mai repede tiparele de comportament greșite ale adulților fata de proprii copii. Sigur, vad si partea pozitivă, dar acum ma îngrijorează si chiar ma doare cand vad cum, inconstient sau conștient, adultul preseaza copilul sa fie asa cum “trebuie”. Unde acest “trebuie” înseamnă de fapt “sa fii asa ca toată lumea, nu cumva sa ieși din tiparele societății”.

Si, ca omu care sufla si-n iaurt după ce s-a fript cu ciorba, am început devreme sa-mi canalizez eforturile înspre a-mi ajuta copilul sa se simtă in siguranța in lumea asta si astfel sa capete curaj sa se manifeste, sa se descopere pe sine, sa se bucure de tot ce e in jurul lui. Asa ca, pe lângă activitățile pe care le desfășor acasă impreuna cu Siluan, foarte multe dintre acestea fiind din educația de tip Montessori, cautam variante de petrecere a timpului inafara casei(pe langa plimbări, locuri de joaca, parc). Siluan are 1 an si 4 luni, si vârsta lui cam limitează alternativele.In Oradea cel putin, nu sunt multe locurile in care atat parintele cat si copilul de vârsta foarte mica si mica,  sa poata petrece un timp de calitate impreuna.

Dar, cine caută, găsește! Asa si noi: am fost incantata sa descopăr ca sunt in Oradea cursuri de înot bebe+părinte.https://www.facebook.com/InstructorDeInot. Vineri avem primul curs si abia astept!

Si am fost curioasa cand i-am găsit pe cei de la FasTracKids: http://www.ftk.ro/programe-educationale. Educație pozitivă? Dezvoltarea abilitaților respectând propriul ritm al copilului? Convingerea ca fiecare copil se naște cu un potențial imens care așteaptă sa fie stimulat? Accent pus pe dezvoltarea concentrării, atenției si răbdării?

Da!da!da! Câte progrese au adus aceste abordări acolo unde au fost aplicate! Si eu Abia astept sa Am aceasta experiența impreuna cu Siluan!

Asa ca, Azi i-am vizitat pe cei de la FasTracKids Oradea. De  la cap la coada am avut parte de profesionalism jovial si acest lucru e îmbucurător. Mi-a plăcut sa vad ca mai sunt oameni care stiu cum sa se poarte cu posibilii clienți, care stiu care este atitudinea potrivită atunci cand ai o prima întâlnire si îti prezinți serviciul/produsul oferit.
De saptamana viitoare le si testam serviciile, si chiar imi doresc sa fie la fel de profi precum prezentarea de azi. Sa fie pe sistemul “practice what they preach!”

Fiindca, pana la urma, daca nu ne susținem cuvintele si declarațiile cu fapte, e doar vânare de vânt.

Cu drag si curiozitate(pentru tot ce va urma), Andrea

Oamenii care speram sa fim

Tot anul ne facem planuri. De cele mai multe ori, pe la mijlocul lui ne dam seama ca nu am îndeplinit ceea ce eram atat de siguri ca anul acesta vom duce la capăt. Nu voi explica acum de ce peste 80% din rezoluțiile de Anul Nou nu funcționează.Voi povesti însă despre ce simți si ce se întâmpla cand totuși Reușești sa duci “ceva” la final.

Un gând năstrușnic trimis de vreun înger pasionat si el de colinde, suna asa: “si cum ar fi sa fie ateliere de colindat? Asa, ca si acestea de Coaching, dar in astea sa colindam.” După ce s-a conturat acest aspect, probabil același înger nastrusnic mi-a mai trimis un gand:”bun, bun…colindăm, si apoi? Noi colindam intre noi, dar cum ar fi sa ajungem si la alții? Pana la urma, esența Crăciunului este răspândirea vestii bune.”

In Decembrie 2014 2014am organizat prima serie de ateliere de colinde sub numele de Colindăm-Bucurăm, Dăruind vei dobândi. Cei de la Incubator107 Oradea au fost deschiși si incantați de idee, asa ca din punct de vedere logistic ei s-au ocupat de tot: găsirea spațiului, promovare. Eu m-am ocupat de cererea de la Direcția pentru protecția copilului, pentru a avea acces in centrul de plasament. Au fost 4 ateliere, 9 colinde ( stravechi dar si contemporane) o medie de 7 participanți/atelier, 1 centru de plasament si 1 azil la care am mers sa colindăm chiar inainte de Crăciun. In ziua in care ne-am stabilit sa mergem cu colinda, am fost aproximativ 30 de persoane.

Cum a fost? Greu de descris in cuvinte, de asta sper ca anul acesta sa vii si tu alături de noi. Sa poti sa simți.

Ce simți cand vezi ochii înlăcrimati ai bunicilor? Cand aplauda si ei cu tine? Cand te gândești ca unii dintre ei au povesti de viața sfâșietor de triste? Te poti emoționa pana la lacrimi, ți se poate așeza un nod in gât. Dar, dincolo de toate, pluteste bucurie. Ei colinda cu tine despre bucuria Nașterii Domnului. Si, pentru 20 de minute devii cel mai frumos nepot pe care il pot avea, nepotul care si-a amintit sa împartă bucuria Crăciunului cu bunicii lui.

Ce simți cand te privesc vreo 10 perechi de ochi curioși? Ce simți cand te ia de mâna un copil pe care l-au lăsat de mâna cei care trebuiau sa aibă grija de el? Cum ti se tulbura apele inimii cand auzi glasurile lor cântând timide “Astăzi s-a născut Hristos!”? Te poti emoționa pana la lacrimi, ți se poate așeza un nod in gât. Dar, peste toate, e un strat subțire de speranța. Ei spera ca nu vor fi uitați, tu speri ca, in ciuda tuturor vitregiilor, ei se vor face oameni mari si frumoși.

Noiembrie 2015: sunt mai săraca cu o bunica si un suflet lipit de al meu duce o lupta aflata spre final, cu boala asta necruțătoare, cancerul. Din Octombrie ma gandesc cu entuziasm la atelierele de colindat dar evenimentele din luna asta mi-au cam tăiat elanul. Sincer? Nu prea am chef de mare lucru. Dar am început sa primesc întrebări, din diverse părți: Anul asta colindam? Cand începem atelierele de colindat? Cumva, nici acum nu mi-e clar cum, Colindam-Bucurăm 2015 a început promițător si a avut un parcurs tare plăcut. Probabil ca îngerul năstrușnic de anul trecut a determinat buna-desfășurare. Prietenii Veseliei ne-au pus la dispoziție sediul lor primitor pentru cele 5 ateliere, 9 colinde(străvechi dar si contemporane), si o medie de 10 participanți/atelier. Am mers sa colindam la 2 centre de plasament, 1 azil de bătrâni si Asociația Pași Impreuna (copii cu autism).  Diferit si spectaculos fata de 2014 e faptul ca la ediția asta am avut si copii intre participanți. Si nu  1-2, ci aproximativ 10!

In 18 Decembrie, Copiii cu autism ne-au primit in căsuța lor cu parfum de brioșe proaspăt scoase din cuptor. Ne-au colindat si ei, ne-au servit cu ceai. In 22 Decembrie, La azilul de bătrâni, una dintre bunici ne-a recitat poezia “Mama- G.Cosbuc”. Am simțit cum regreta si ea, dar si eu, ca nu putem intâlni, ca nu putem crea lumea idilica din versurile ce-i curgeau pe buze. imageLa centrul de plasament “Miracole”  copiii ne așteptau in ferestre. La centrul de plasament “Ghiocei”, jumătate dintre copii dormeau cand am ajuns asa ca, am colindat in șoaptă. Cei care inca nu dormeau, copilași in pijamale, ne-au colindat la rândul lor In timp ce noi le așezam cadourile sub brad. Si era o pace, si o bucurie, asa cum rar trăim.

La fel ca anul trecut, am auzit des întrebarea de la persoanele-gazda: “dar ce organizație sunteți? Dar cum de ați venit la noi? ” Si, la fel ca anul trecut, am răspuns :”suntem prieteni si ne place sa colindam, sa împărțim bucurie.” Nu e un răspuns la care sa se aștepte, dar e adevarul. Fiindcă noi, cei care ne-am întâlnit săptămânal in Postul Crăciunului pentru a colinda, am devenit prieteni. N-am simțit nevoia, nici in 2014, nici in 2015, sa ma prezint si sa zic “e ideea mea!”. Fiindcă, pana la urma, poate fi ideea mea, însă  fara voi, cei care ați crezut in ea, nu ajungeam sa trăiesc aceste experiențe minunate. Asa ca, va multumesc ca ați ales sa participați la ateliere, va multumesc ca ati donat si am reușit sa cumpăram ceea ce aveau nevoie copilașii si bunicii, va multumesc ca aveti dorinta de a răspândi Vestea buna.

Sa ne vedem cu bine si la ediția III, de 2016.

Andrea

GO GO GO

Duminica la amiaza: friggg, vant si ploaie hotarata. Tocmai in momentul in care ma gandeam ce bine e in masina, la adapost, vad printre sutele de picuri, oameni alergand. Ma mai uit o data, de doua ori. Incetinesc. Opresc de-a binelea, dar asta doar pentru ca un politist dirijeaza circulatia ca sa poata traversa omuletii astia ciudati.

Iar ii privesc, ma uit si la politist. Ploaia se inteteste, si vantul la fel. Politistul, cu mana intinsa in semn de STOP, zice fara glas “Ai de p… mea”, exact cand o rafala il ia din plin. Omuletii alergatori trec podul, o iau si eu din loc.

Pornesc incet, si observ alta scena. La capat de pod, o tipa cu un zambet MMAAAARRRREEEE si fara umbrela, asteapta ca sa-si incurajeze omul. Nu apuc sa vad pe cine asteapta, nu apuc sa fac presupuneri legate de legatura dintre ei: prieteni, sot, iubit, amica, etc. Pana la urma nici nu conteaza asta. Vad doar ca pe masura ce omul se apropie de ea, zambetul ei creste si insenineaza tot podul, palmele i se unesc in aplauze si buzele incurajeaza de zor.

Cat de important e sa avem langa noi, in momentele grele, o persoana care sa ne incurajeze. O persoana care e dispusa sa iasa in ploaie cu noi, sa infrunte greul alaturi de noi. Sa ne zambeasca, sa ne aplaude, sa ne spuna vorbele pe care avem nevoie sa le auzim, chiar daca afara tuna si fulgera, chiar daca toarna cu galeata. Cu galeata de provocari. Cu galeata de necazuri.

Da, e minunat sa stim sa ne ridicam singuri moralul. Da, e fabulos sa ne accesam fortele si sa turam motoarele exact in momentele cele mai grele. Sa spunem, cu mana pe inima “ma am pe mine, ma descurc orice ar fi!”. Pana la un punct, ne iese. De la un punct insa, zicem si noi ca politistul din intersectie “ai de p… mea!” Si-atunci, e si mai minunat, si mai fabulos (ca sa zic asa, incalcand regulile gramaticii romane) sa ai o persoana, UNA, care sa creada in tine. Altfel, fii sigur ca nu sta pe pod, in ploaie torentiala si vant piscator.

Asta am retinut eu din Digi Oradea City Running Day Asta explica numarul ridicat de oameni care alergau prin ploaia aceea caineasca.

Insa pentru fata care astepta sa isi incurajeze omul, am un respect la fel de mare ca si pentru alergator. Si va doresc sa va gasiti una la fel.

Cu drag,

Andrea (life coach)

(re)Start: mini program de coaching

poză (15)

(re)Start: o mini-serie de ateliere de coaching dedicate antreprenoriatului si inteligentei emotionale. Aceasta serie este dedicata voua, tuturor celor care vreti sa aflati cat mai multe despre antreprenoriat si inteligenta emotionala.

Asa cum mi-e obiceiul, atelierele sunt pline de jocuri de rol, dezbateri si provocari. Foarte putina teorie, foarte multa practica.

Sustin in continuare ideea ca accesul la informatie trebuie sa fie cat mai facil pentru toata lumea, asa ca aceste ateliere sunt realizate in parteneriat cu Incubator107 Oradea. Asta inseamna costuri modice pentru participanti.

Detalii, aici : (re)Start Mini program de Coaching

Cu drag,

Andrea, life coach

Gradina Darvas-La Roche

Grădina Darvas La Roche este un proiect marca Ordinul Arhitecţilor din România filiala Bihor, prin Grupul de lucru pentru cultura urbană “URB_O”, cu sprijinul Primăriei Municipiului Oradea.   Saptamana aceasta se intampla acolo, in gradina cladirii, tot soiul de evenimente, care de care mai alese:    Detalii Eveniment

In acest context, Joi, 9 octombrie, intre 18:30 si 19:00, va invit la o sesiune intensa de life-coaching!  Daca avem activare urbana, avem si activare ( a ce? o sa vedeti daca participati) prin life-coaching!

Va astept in gradinaaa!!

Cu drag si activare,

Andrea

-Darvas_-_La_Roche-_House_-_Oradea