Duminica la amiaza: friggg, vant si ploaie hotarata. Tocmai in momentul in care ma gandeam ce bine e in masina, la adapost, vad printre sutele de picuri, oameni alergand. Ma mai uit o data, de doua ori. Incetinesc. Opresc de-a binelea, dar asta doar pentru ca un politist dirijeaza circulatia ca sa poata traversa omuletii astia ciudati.
Iar ii privesc, ma uit si la politist. Ploaia se inteteste, si vantul la fel. Politistul, cu mana intinsa in semn de STOP, zice fara glas “Ai de p… mea”, exact cand o rafala il ia din plin. Omuletii alergatori trec podul, o iau si eu din loc.
Pornesc incet, si observ alta scena. La capat de pod, o tipa cu un zambet MMAAAARRRREEEE si fara umbrela, asteapta ca sa-si incurajeze omul. Nu apuc sa vad pe cine asteapta, nu apuc sa fac presupuneri legate de legatura dintre ei: prieteni, sot, iubit, amica, etc. Pana la urma nici nu conteaza asta. Vad doar ca pe masura ce omul se apropie de ea, zambetul ei creste si insenineaza tot podul, palmele i se unesc in aplauze si buzele incurajeaza de zor.
Cat de important e sa avem langa noi, in momentele grele, o persoana care sa ne incurajeze. O persoana care e dispusa sa iasa in ploaie cu noi, sa infrunte greul alaturi de noi. Sa ne zambeasca, sa ne aplaude, sa ne spuna vorbele pe care avem nevoie sa le auzim, chiar daca afara tuna si fulgera, chiar daca toarna cu galeata. Cu galeata de provocari. Cu galeata de necazuri.
Da, e minunat sa stim sa ne ridicam singuri moralul. Da, e fabulos sa ne accesam fortele si sa turam motoarele exact in momentele cele mai grele. Sa spunem, cu mana pe inima “ma am pe mine, ma descurc orice ar fi!”. Pana la un punct, ne iese. De la un punct insa, zicem si noi ca politistul din intersectie “ai de p… mea!” Si-atunci, e si mai minunat, si mai fabulos (ca sa zic asa, incalcand regulile gramaticii romane) sa ai o persoana, UNA, care sa creada in tine. Altfel, fii sigur ca nu sta pe pod, in ploaie torentiala si vant piscator.
Asta am retinut eu din Digi Oradea City Running Day Asta explica numarul ridicat de oameni care alergau prin ploaia aceea caineasca.
Insa pentru fata care astepta sa isi incurajeze omul, am un respect la fel de mare ca si pentru alergator. Si va doresc sa va gasiti una la fel.
Cu drag,
Andrea (life coach)