Category: Coaching Stories

25 de zile până la Ajun!

Azi e cu monstruleți. Trebuie să recunosc, filmul ăsta mi-a părut ciudățel. Habar nu am de seria asta cu Super monsters, dar tocmai ce am făcut cunoștință cu ea. Alăturarea asta de vampir, vârcolac, vrăjitoare cu ideea de a salva Crăciunul, o găsesc destul de sucită :)))

Acuma, eu sunt obișnuită că acest tip de personaje reprezintă partea întunecată a lumii. Și când îi văd transformați în reprezentanții binelui, trebuie să îmi acord puțin timp să asimilez ideea. Nu că nu e simpatică, sau drăguțică. Dar nici prea credibilă…

Ar fi fost și mai mega ciudat dacă animația ar avea simboluri creștine, sau ar fi apărut chiar bebe Isus în iesle, pe care să vină să îl salveze un vârcolac. Noah, asta chiar era greu de digerat…

Nu știu cât de departe să merg cu teoria conspirației, dar am o oarecare senzație că e un trend în a prezenta lucrurile negative într-o aură pozitivă. Acuma, să nu fiu înțeleasă greșit: dar cine a citit puțin din literatura universală, sau din tradițiile altor popoare (chiar și al nostru), știe că un vârcolac, vampir sau vrăjitoare au preocupări foarte diferite de a salva lumea. Dimpotrivă, i-ar cam pune bețe-n roate.

Și da, cea mai potrivită vârstă pentru mesajele subliminale este cea a copilăriei. Dacă vezi de mic că răul e de fapt bine, la maturitate lucrurile se simplifică și conștiința devine foarteeee dar foarteeee elastică, iar granița dintre Bine și Rău se estompează.

Sigur, există și varianta în care mă pot gândi invers: până și răul se poate transforma în bine. Adică ce să facă vampirul ăsta din desene dacă s-a născut vampir? Nu poate schimba acest lucru. În schimb, poate acționa invers naturii lui distructive și se concentrează pe a face fapte bune, a-i ajuta pe cei din jur. În viața reală acest lucru ar lua incredibil de mult timp: să îți cizelezi și controlezi pornirile, și oricum ai avea nevoie de ajutor. Dar aici, în seria aceasta de desene animate e nevoie doar să apună și să răsară Soarele. Ei, dar mă opresc aici.

N-aș fi crezut că o animație de 27 de minute îmi trezește așa reflecții…diverse!

Andrea

27 de zile până la Ajun!

Recunosc, am ales filmul Four Christmases https://www.imdb.com/title/tt0369436/ pentru actriță. Chiar eram curioasă ce fel de rol poate avea „blonda de la drept” într-un film de Crăciun.

După dozele de drăgălășenii și pufoșenii servite din serile trecute, filmul acesta a venit la fix. Pentru că e despre oameni și întâmplări mai aproape de adevăr. Cupluri care își creează propriul univers, care se ceartă, care se despart, care se împacă. Știți voi, real life.

Când lucrurile merg bine, e foarte ușor să iubești. Când cel de lângă tine îți arată doar părțile lui bune, e chiar foarte ușor să-l iubești. Când amândoi se străduie să creeze o bulă perfectă în care nimeni și nimic nu are voie să intervină pentru a strica armonia, pare că există relația perfectă. Numai că, supriză! Viața intervine. Viața se întâmplă, după cum zice Berlin în Casa del Papel. Și nu avem control asupra acestui fapt. Tocmai în aceste momente te descoperi cu adevărat pe tine, dar și pe cel de lângă tine.

Așa și în Four Christmases: doi oameni se străduie din răsputeri să întrețină iluzia unei relații perfecte. Și chiar le iese. Până când o cursă de avion anulată, un interviu nedorit și 4 vizite la părinții lor, îi aduce în poziția de a regândi toată situația. Ce iese de aici, vă las să descoperiți- nu vreau să vă povestesc filmul.

Ce mi-a inspirat filmul acesta? Iată:

Concluzie crăciunistică 4: de familie nu te poți feri nici măcar când depui eforturi mari! :))) Glumesc. De fapt, cel mai prețios lucru pe care îl avem aici pe Pământ sunt relațiile pe care le construim cu ceilalți. Relații autentice, pline de iubire. Și puțină „zmotoceală” uneori.

Andrea

28 de zile până la Ajun!

Ce am văzut azi? The Knight before Christmas (2019) https://www.imdb.com/title/tt10060094/

Chiar mă întrebam dacă se mai produc filme de Crăciun, eu fiind blocată tot la Singur acasă și Miracol de pe strada 34. Dar uite că inclusiv în acest an a ieșit unul pe ecrane!

Dacă cel de ieri a fost cu dulcegării, azi e de-a dreptul siropos totul. Adică e pe sistemul „Doamna care își așteaptă cavalerul” și care cavaler, în acest caz, chiar și apare. Dar nu oricum, ci cu armură cu tot, tocmai din negura timpului. Și nu din orice motiv, ci tocmai ca să îți descopere adevărata menire, aceea de a o iubi pe ea și doar pe ea.

Pentru cele care încă visează cu ochii deschiși la prinți și cavaleri pe cai albi filmul acesta e numai bun. Pentru restul, care a descoperit între timp că nu e nevoie să aștepți pe nimeni să te salveze pentru că ai deja toată forța și puterea de a trăi frumos, filmul e doar o cale de ați relaxa creierul.

Acțiunea se petrece într-un orășel foarte frumos, unde casele sunt perfecte și unde au un Sat de Crăciun perfect decorat, din care bineînțeles lipsește cu desăvârșire Ieslea sau orice alt simbol care să facă trimiterea către semnificația creștină a Sărbătorii.

Puțin cam plin de sterotipuri pentru gustul meu, dar hei! am stabilit că mă uit până la capăt, așa că asta am făcut. Dacă de obicei în filmele americane profesorii de gimaziu sunt prezentați ca fiind categoria cu venituri modeste, aici profa noastră are o casă de zici că e conac și niște decorațiuni în casa asta de parcă ai intrat în palatul vreunui duce care serbează cu fast Crăciunul.

După câteva peripeții, lacrimi și râsete, totul se termină exact așa cum fantazăm multe dintre noi până la o vârstă: el re-apare în armură strălucitoare, călare pe calul alb și o duce către o nouă viață care nu poate fi decât fericită și cu gust de ciocolată caldă.

După terminarea filmului, m-am gândit la un lucru pe care îl știu deja foarte bine și care a reusit să răzbată cumva dintre sutele de stereotipuri prezente în pelicula asta, și anume:

menirea noastră este dragostea.

Andrea

29 de zile până la Ajun!

Filmul de azi este The Holiday Calendar (2018): https://www.imdb.com/title/tt8262802/.

E al doilea film din cele 30 pe care le vom viziona până în Ajun. N-am cugetat prea mult când i-am dat play, tactica va fi aceași pentru fiecare vizionare: cuibăreală la căldurică și random play pe butonul de la telecomandă. Un fel de ruletă rusească a filmelor de Crăciun.

The Holiday Calendar e o poveste de dragoste clasică: un el și o ea, prieteni foarte buni încă de pe vremea copilăriei care ajung la maturitate să își unească destinele. Doar după ce, bineînțeles, fiecare caută dragostea prin alte părți. Previzibil încă după primele 10 minute, nu oferă surprize deloc. Așadar, s-ar putea chiar să te ia ațipeala, cum mi s-a întamplat mie. E destul de plin de dulcegării, așa ca o căciulă roz bonbon cu puf în vârf.

Mi-au plăcut două chestii: 1. Micul târg de Crăciun unde făceau pozele cu Moșu și 2. ideea de a transmite în cadrul familiei,din generație în generație un obiect sau un obicei. În cazul de față, e vorba de calendarul Advent. Dar nu obiectul sau obiceiul în sine e valoros (deși poate deveni), ci toate poveștile și situațiile care se țes în jurul lui odată cu trecerea de la o persoană la alta.

Ce mi-a inspirat filmul acesta? Iată:

Concluzie crăciunistică 2: Privește cu ochii și inima pentru a vedea ce se întâmplă în jurul tău. Și fă-ți curaj să ieși din zona de confort!

Andrea

Peste fix 30 de zile este Ajunul Crăciunului.

Anul ăsta am inaugurat o nouă tradiție în familie: ziua și filmul. Dar musai film cu trimitere la perioada Crăciunului.

Așa că am butonat Netflix , și am dat play la primul titlu care mi-a atras atenția: „Elf”. https://www.imdb.com/title/tt0319343/

Două reguli în tradiția asta nou instalată: filmul îl alegem fără prea multă analiză și întotdeauna ne uităm la el până la capăt.

Elf e un film ușurel tare, nu e cazul de mari pretentii de la el. Dar e distractiv și merge cu o cană de ceai cald. Un elf care nu e de fapt elf ca toți elfii pornește într-o căutare de sine presărată bineînțeles de o sumedenie de încurcături.

Ce e foarte fain e că din tot filmul răzbate ideea de acceptare a celui de lângă tine, chiar dacă e foarte foarte diferit. Acceptare care nu întotdeauna e varianta cea mai comodă, practică sau la îndemână dar care aduce cele mai mari beneficii pe termen lung.

Concluzie crăciunistică 1: Fii bun și caută să vezi binele și în cei de lângă tine.

Andrea