Lumina se micsoreaza. Noi suntem asezati comfortabil: Incredibil! Prindem de la inceput!
Si 3 ore am fost in Anatevka.
Din incursiunea mea in aceasta Anatevka am venit cu multe impresii, invataminte si inspiratii.
In primul rand, au o muzica grozava ( ma inclin in fata muzicienilor Hakeshet Klezmer Band ) ! Si decoruri idilice – vreau si eu un deal si-o luna asa de mare cum au ei- . Mi-a fost tare drag sa vad diferentele intre traditie si nou. Lumea “noua” care vine cu tavalugul peste traditii si framantarea personajelor care stiu sau nu stiu cum sa faca fata acestui lucru. De aici au iesit drame, dureri sufletesti, dar si umor, comic de situatie si o uluitoare oglinda.
Pentru ca ascultam si simteam personajele si brusc, am vazut atatea situatii care sunt inca si in lumea noastra (desi povestea e undeva prin anii 1900). Si noi, ca si Tevye, avem parte de situatii neasteptate in viata. Stam si analizam, avem prejudecati. Si noi ne indragostim de cineva total opus din aproape toate punctele de vedere…ale celorlalti.
Piesa asta, desi am ras cu hohote la un moment dat, m-a obligat la introspectie. Si la asta chiar nu ma asteptam!
Scenele mele preferate sunt cele de “incremenire”(nu stiu cum le zice in limbaj “de teatru” ) , acelea in care timpul sta pe loc si Tevye converseaza cu Dumnezeu, revenind apoi in plina actiune.
Dupa incremenirile astea nemaipomenite mi s-a lipit de suflet faza cu “De-as avea parele di ba di ba la la” si 2 momente de la nunta: minunatul cantec “soare, stele” si scena in care se trece peste sfoara care desparte femeile de barbati , urmata de dans si nedumeriri.
Am si 2 replici preferate una e spre finalul piesei: “unii sunt obligati de lege, altii de tacere” . Intr-adevar, de atatea ori ne cramponam, ridicam si apoi daramam singuri ziduri, ne ingreunam existenta si de fapt, e atat de simplu sa fim fericiti…
Cealalta este ” si moda noastra veche a fost candva noua” – cred ca au sunat 100 de clopote in mintea mea cand am auzit-o.
Iar cireasa de pe tort o reprezinta scripcarul pe acoperis. Pe acest scripcar il percep ca fiind o metafora pentru suflet – nu stiu ce inseamna pentru autor, regizor, actori, critici de teatru de proza sau alti specialisti 🙂 -.
Pentru mine este sufletul omului care poate fi delicat, intr-o permanenta cautare de echilibru, blocat, capabil sa genereze lucruri minunate sau sa se intristeze teribil. Sufletul nostru care vrea mereu sa se inalte, de asta se cocoata pe acoperisuri, sufletul nostru in care se afla Imparatia Cerurilor si care poate trece prin stari extreme in orice moment.
Piesele de teatru sunt o permanenta sursa de inspiratie pentru mine . Iar de pe acoperisul scripcarului am extras 4 idei fooartttteeeeee faine si indraznete 😉 pe care le pun in aplicare in cadrul evenimentelor din luna iulie .
In timp ce ma bucuram de piesa, am vazut cateva elemente de decor care rapid mi-au sclipit in minte: “äaahhaaa! Asta merge foarte bine pt Vintage ’20 ’50! HHmmmmm, asta e perfecta pt comitetul de primire! Ooooo, atmosfera asta e ceea ce caut pentru corner story! ” .
Rapid am notat conexiunile si de-acu’ la treaba! 🙂
Cu drag, din alte emisfere,
Andrea, creative wedding planner-ul tau!
.jpg)
.JPG)
.JPG)