Dorina & Emanuel 15 septembrie 2012: Peripetia maxima!

Așa cum vă povesteam, organizarea nunții frumoșilor Dorina & Emanuel a fost o adevărată bucurie ! Și toate au fost minunate, însă a fost un moment în care inima a luat-o la galop și nu s-a oprit decât în deșertul Gobi.

De ce ?

Păi să vă povestesc: ziua nunții: bucurie, entuziasm, machiaj, voal, costum etc etc

Pregătiri: bifat!

Cununie civilă: bifat!

Poze: bifat!

Cununie religioasă: era stabilit, vorbit: până la 19:45 suntem în biserică! De la 20 urmează petrecerea . În baza acestor timpi, mi-am programat toate mișcările de wedding planner felin pe ziua respectivă!

Aveam clar de făcut 3 lucruri mari și late la sală până să apară invitații și mirii:

1. Aranjarea mărturiilor pe mese

2. Aranjarea materialelor surpriză pe mesele invitaților și pe masa mirilor – gazeta poveștii lor de iubire și documentele în care invitații să le poată scrie mirilor gânduri, urări, impresii.

3. Fixarea afișelor care anunțau vesel și colorat „nunta Dorina & Emanuel ” .

Toate acestea terminate pe ora 20 când invitații și mirii ar fi ajuns la sală.

Scenariul era următorul: mirii intră abia după ce toti(sau aproape toți) invitatii sunt îndrumați la locurile lor.

Nimic prea greu pentru mine 😀 Atâta doar că s-a întâmplat neprevăzutul 😉 Adică, ceremonia religioasa s-a incheiat muulllltttttttt mai repede decât era programat. Loredana, sora miresei mă sună și spune ușor panicată:

„Andre, vezi că aici s-a încheiat ceremonia și pornim imediat înspre restaurant! ”

M-am uitat la ceas: era 19:00. Pentru o clipă am simțit cum mi s-a oprit inima. Apoi a luat-o nebunește la goană. În fața ochilor vedeam doar invitați frumos gătiți care vroiau să intre în sală și eu fără „misiunea” îndeplinită . OOffffff!

I-am spus: „vă rog faceți poze muulltteeeee la biserică, mai trageți puțin de timp! ”

Am închis. Am inspirat adânc. A început „nebunia” :aveam exact 15 minute la dispozitie ca să fac o treabă planificată pentru 45 de minute…… I-am mulțumit Domnului că soțul meu era cu mine + o prietenă a miresei și că aveam sandale comode, ca să pot alerga dintr-un capăt de sală în altul , la propriu! 😉

Și imaginați-vă : 3 oameni alergând ca la proba de 100 m viteză cu mărturii, foi, pixuri, documente, inimioare, afișe , toate trebuind să ajungă la locul potrivit. Iar eu strigand : masa 1, in regula? Vezi că la masa 4 lipsesc nuferii mov !!! Repede, afisele! Inimioareeee, mai multe inimioare!!

15 minute și toate la locul lor. Incredibil …. inima mi se întorsese din deșertul Gobi… invitații au ajuns la sală, și-au ocupat locurile. La final, ajung și mirii. Îi privesc : au un zâmbet cuceritor, amandoi. Sunt tineri, frumoși, relaxați și își savurează momentul.

Intră în aplauzele tuturor. O fracțiune de secundă ne privim, zâmbim și ne facem complice cu ochiul 😉 Să-nceapă petrecerea !

                

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *