Calatoresc si
…descopar ce vreau cu adevarat de la cel de langa mine. Sau, mai corect spus, ce nu vreau. Pe cat de albastru era cerul grecesc, pe atat de mare durerea mea. Suvenir? O fotografie din bazar si cei mai curioși ochi albaștri. (Grecia, plaja Halkidiki)
… sunt implicată in 3 proiecte, practic am 3 joburi. Cumva, imi iau vacanța si ajung in orașul de care sunt obsedată de vreo 3 ani. Ma astept la multe, dar se întâmpla singurul lucru pentru care nu m-am pregatit: conștientizez ca pierd esența vieții, si inaugurez conceptul de siesta in viața mea. Întoarsă acasă, aleg, prioritizez, învăț sa spun “nu” si, cel mai important simt ca trăiesc cu adevarat. Suvenir? Albume de arta Gaudi si 2 carti, una despre Barcelona(unde am petrecut 1 saptamana) si cealalta despre regiunea Asturias(unde am petrecut inca o saptamana). (Spania, Barcelona si Avilles)
…cazarea e langa Veneția, si luam trenul de fiecare data. Niciodată n -am mai călătorit in acelasi vagon cu cu Harry Poter, Papa, Strumfii, Contesa de Pompadour, Curtezana venețiană, Superman, si inca cateva sute de personaje. Da, e carnaval!!! Experimentez bucuria de a-mi lasa deoparte maștile si de a fi eu, cu adevarat. Chiar daca asta inseamna ca nu sunt înțeleasă de toți cei din jur. Suvenir? O pictura in ulei in care un gondolier se plimba cântând pe unul dintre sutele de canale iar de la ferestrele clădirilor atârna flori si rufe; artistul le vindea pe un pod care lega 2 piațete minuscule, cu aer extrem (de) venețian.
…Mille-foi, Mon amour? Oui, e un peu de Louvre… Indiferent in care colț de lume ajung, unele trăiri ma urmaresc si ies la iveală tocmai la poalele turnului Eiffel. Nu este locul cel mai comod pentru mărturisiri. Dar se pare ca pentru toate este un timp anume si Parisul ma învață lecția asta… Suvenir? o strada pariziana, plină cu lume,la capătul căreia se înaltă turnul Eiffel: pictura in ulei in tehnica combinata. Si, o fusta neagră cumpărata de pe Champs Elysee 😉
…sunt luată Dis de dimineața de acasă, îmbarcata in mașina. Destinatia? Necunoscuta, pentru mine. Pana la urma, cetatea din Budapesta, cu o panorama superba la Dunăre, e locul cu a patra, si cea mai frumoasa cerere in căsătorie de care am avut parte. Suvenir? O plimbare pe Dunăre, cu vânt la pupa si obrajii plin de sărutări.
…am nedumeriri cand vreau sa daruiesc un lucru care sa amintească de Romania. De cele mai multe ori, ma opresc la arta populară. Autenticitatea României este reflectata, cel mai onest, de către meșterii populari. Si, cand vreau ca o frântură de Românie sa fie prezenta in casa unei persoane dragi, ma preocupa seninătatea acelei frânturi. Vreau sa uite ca nu avem infrastuctura, ca nu avem personal suficient calificat in turism, ca obiectivele turistice sunt prost semnalizate. Imi dopresc a descopere Romania uitată, Romania frumoasa. Caut mult pana sa găsesc suvenirul potrivit. De obicei, din excursiile prin țara, cumpăr mai multe obiecte, ca sa fiu pregătită.
Insă, recent, am dat peste o mina de aur. Si nu, nu e cea de la Brad! Sunt cei de la Art&Craft!
Daca as face parte din echipa de design Art&Craft mi-ar face mare place sa creez un concept de suvenir care sa se poată dărui la mama-fiu. De asortari mama-fiica e plin, dar, de ce uitam mamele de băieți?!? Asa ca, un duo de tricouri, sau de ii, sau de palarii.
Pentru verisoara din Bruxelles, 
as alege vasul acesta pentru miere; ea trăiește organic-BIO, si e mereu cu dor de câmpiile noastre întinse si cerul albastru. Asa, il poate avea pe etajera din bucatarie: cerul albastru si mierea BIO. Da, cred ca o cadorisesc cu acest borcan plin!
Calatoresc si…
… in portul Agios Nikolaos trăiesc o senzație de…curățare profunda. Apele limpezi si liniștite din golf imi spală si cel mai ascuns ungher al inimii. E atat de mic si de cochet portul asta, ca n-am nici cea mai mica idee cum de e posibil sa simt ca in el se concentrează toata lumea. Suvenir? O taverna cu flori luxuriante, printre care se vede marea de o albastrime perfecta: pictura in ulei de mici dimensiuni. Si o luna de miere senina, zurbagie si gurmanda. (Grecia, Creta)
Calatoresc si
…cunosc 2 doamne de o elegantă desavarsita, franțuzoaice amândouă, venite in vacanța. Prietene de vreo 35 de ani!! Ce lucru rar si desăvârșit e prietenia… Întâlnirea aceasta, dar si cel mai parfumat si gustos souvlaki pe care l-am mâncat ever, servit la o taverna aflată pe un delușor, ma aduc in starea de a-mi pune următoarele întrebări: eu cat apreciez ceea ce am? cand am uitat sa ma bucur de simplitate? Suvenir? 2 capele de un alb imaculat, înconjurate de sute de alte case la fel de imaculate si aflându-se in contrast cu albastrul cerului, marii si al ferestrelor: pictura in acril de mici dimensiuni. Si un vin “santorinez” ediție limitată, pe care ne-am promis ca il desfacem la o ocazie mai mult decat specială. (Grecia, Santorini)
… la fiecare cotitura ma astept sa vad marea. Geografic, acest lucru nu este cu putința. Dar localitatea are un aer pronunțat-mediteranean. Zău, peste tot e atmosfera de vacanța, grădinile sunt pline de vegetație halucinant de colorata, oamenii zâmbesc, biserica e in centrul comunitații: si la propriu si la figurat. Si imi dau seama ca langa mine sunt oameni de la care cer imposibilul, la fel ca si orașul asta: de unde sa vezi marea daca esti la sute de km distanța de ea!?!? Dar…sunt atâtea semene ca ar putea fi dupa colț… Suvenir? Un cd care sarbatoreste viața, cu toate formele ei: perfecte si mai putin perfecte. (Italia, Bovolone)
…”con il Papa, Per la famiglia”: asa titra un ziar al carui pagini le-am si înrămat. de ce? Fiindcă am participat la acea întâlnire cu Papa, din 2012. Undeva, in fotografia aceea care înfățișa miile de oameni prezenți, sunt si eu. Atunci, am văzut concret cum oamenii pot face rai din ce au. Am simtit pe pielea mea ce inseamna ca altora sa le pese de impactul pe care il au in societate. Si, inevitabil, m-am gandit la acțiunile mele: eu, pentru cine sunt lumina? Pentru cine sunt odihna? Cum aduc plus valoare in comunitatea mea? Suvenir? O scrisoare scurta, dar plină de gandurile sincere si calde ale familiei Albertini( o familie cum pana atunci întâlnisem doar in ilustrate sau pagini de cărți). Si o seara calda cu o plimbare pe o Străduța îngusta, pavata, de unde, printr-o fereastra larg deschisă deasupra căreia se afla un felinar-clopot, răsunau versurile unei operete neidentificate(inca!)…(Italia, Milano)
…bogatie bogatie bogatie. Cultura cultura cultura. Lux mizerie ruine verdeața. Români multi. Oameni din toate emisferele. La Panteon simt ca mi se oprește lumea in loc. Cum, Doamne sa fie intr-un singur loc atâta contrast? Cum, Doamne sa fie intr-un singur oraș, asa amestec de nou si vechi, de bun si rău. E bulversant. Si răspunsul nu întârzie sa apara:” la vita e bella…” De ce sa ma Mir de un oraș, cand in noi, in oameni, sunt lumi contrastante si luxuriante? Suvenir? 4 lucrări de arta: 3 de la artisti stradali, 1 din galerie. Stiu, cu Roma nu e niciodata de ajuns…(Italia, Roma si Vatican)
…caut speranța, caut a doua șansa, a zecea șansa chiar. Lupt pentru altii. Sper in locul lor. Si, vizitele dese, speranța mea, impreuna cu sistemul lor medical, duc mai departe 2 vieți la care acasă li s-a spus “s-a terminat!”. Aici, Inghetata e fenomenală si eleganta e desăvârșita. Lumea petrece cu orice ocazie si face mult sport. Parcurile sunt “user friendly” si, drept urmare fac si eu picnic in centrul orașului. Terase nenumărate si plimbări pe strasse. De-acum, pentru mine, locul acesta nu e doar un oraș cosmopolit ci e orașul in care viața s-a prelungit si a căpătat dimensiuni miraculoase. Suvenir? Vreo ‘nspe mii de chițibușuri si o superba litografie cu 2 locuri emblematice plus o pisica-felinar. (Austria, Viena)
Calatoresc si… imi aduc de peste tot suveniruri care sa ma ajute sa retrăiesc emoțiile acelor zile.
cu drag,
Andrea( cea călătoare)
P.S: mi-a facut mare placere sa scriu acest articol pentru Spring Super Blog 2016!
Ooo, stăteam cu sufletul la gura si eram, pe rand cand Foc, cand Aer, cand Apa, cand Pământ. Inventam jocuri cu prietenii mei in care fiecare ne alegeam câte un element si porneam sa salvam lumea. Animație pentru unii, cod de conduita pentru mine. Am inceput sa imi pun probleme legate de planeta: Daca vine un potop, eu cum am sa-mi salvez familia? Unde o duc pe tanti Lili? Tanti Lili era o vecina in scaun cu rotile, care imi făcea zile fripte, dar, de cand cu desenele Captain Planet am inceput sa o vad in alta lumina. Empatie si curaj. Asta mi-a transmis peste ani Captain Planet.
care Empire Film distribuie filme selectate foarte atent, ceea ce lucru rar in perioada asta consumista. Sa mai creasca Siluan un pic, si vizionam 
Strumpfii si Cu toții la surf.
