“Eu nu cred ca nu ne deosebește nimic. Cred ca avem deosebiri: fundamentale, mai putin fundamentale, se vor descurca unii in timp sa le lămurească. Dar in aceasi vreme cred ca nu este permis unui popor sa se dezbine pe seama Evangheliei. Cand un popor se dezbina pe seama Evangheliei, ceva nu-i in regula la popor. ” Pr. Constantin Necula in Duminica Ortodoxiei , de aici e citatul de mai sus. Este o conferința superba, intr-un context mai putin obișnuit.
Familia mea e replica in miniatura a unui popor pestriț din punct de vedere creștin. Primii care dau startul sunt bunicii, ambele perechi. Bunicul din partea tatălui a fost reformat, bunica romano-catolica. Imi amintesc, in cele mai mici detalii Armonia din casa lor. Bunicul era pasionat de grădinărit, bunica, o cocheta. Bunicul se îngrijea de grădina parohiei din care făcea parte, bunica participa la slujbele bisericii din care făcea ea parte. Locuința lor era intre cele doua biserici, aproape la mijlocul distantei dintre ele. Preoții ambelor confesiuni veneau regulat la ei acasă. Iubirea bunicilor si pacea din casa lor imi va rămâne pe veci in suflet, icoana.
Din partea mamei, bunica e ortodoxa. Bunicul, cu un simt excelent al afacerilor, n-a prea avut treaba cu biserica. Oficial, a frecventat biserica baptista. Neoficial, pe el il interesau mai mult prosperitatea materială si a avut prieteni din toate sferele. A încălcat toate normele confesiunii din care făcea parte, dar fiindcă era un om extrem de carismatic, a fost primit foarte bine pe oriunde S-a dus. O perioada, si bunica a frecventat biserica baptista. Aproape toti din partea bunicului erau baptisti, iar bunica vroia sa se integreze perfect in peisaj. Bunica e o pacificatoare, pentru ea nu era nimic mai important decat linistea in familie. Drept dovada, cumnatele ei au considerat-o mereu sora lor, lucru rar-știm ca de obicei intre cumnate exista concurenta, certuri, șicanări. Dupa moartea bunicului, bunica a păstrat relații uimitor de bune cu partea lui de familie. A revenit la ortodoxie.
Mama este ortodoxa. A fost botezată in ritul ortodox, dar drumul ei către întâlnirea cu Hristos a fost sinuos si cu multe opriri. Contează doar ca Hristos a așteptat-o mereu cu brațele deschise si i-a oferit Iubire. Tata, un haiduc. Reformat dupa bunicul, s-a botezat ortodox pentru a se cununa cu mama. A facut gestul acesta in mod simplu si firesc, pentru el confesiunile sunt pur si simplu etichete; a fost interesat dintotdeauna de omul din spatele lor.
Familia soțului meu este un mix de ortodoxie si greco-catolicism. Prieteni am avut si mai am, din toate confesiunile. Si din cei care (inca) nu isi găsesc locul. Dintotdeauna am sărbătorit Sf Paști in varianta dubla: si catolica si ortodoxa. Din punct de vedere teologic, cunosc ortodoxia, catolicismul, protestantismul si cateva aspecte din orientalism. Din punct de vedere al realității trăite, ortodoxia imi ofera cea mai fireasca apropiere de Dumnezeu. Si cea mai dulce.
Fac parte, e clar, dintr-o familie atipica. Multicoloră. Știți ca se spune: “ce nu ai aia îti dorești :ai par întins, il vrei ondulat. esti înalt, vrei sa fii mai scund. Esti scund, vrei sa fii înalt” etc. Multa vreme m-a frământat întrebarea :”cum ar fi fost sa am o familie in care toata lumea sa fie de aceasi confesiune?” Acum însă, încep sa ma bucur de modul in care Dumnezeu a ajuns in inimile noastre, chiar daca pe cai diferite. Cand usor-usor am trecut de la creștinismul de vacanța la cel permanent, am inceput sa vad frumusetea creștina a familiei mele.
Pe drumul acesta al devenirii mele, imi dau seama ca din acest multicolorism creștin in care am crescut au răsărit doua flori tare parfumate: toleranta si iubirea. Revin la cuvintele rostite de parintele Constantin: “cand poporul se dezbina pe seama Evangheliei, ceva nu e in regula la popor.”
Bucurati-va de familiile pe care le aveti. Oare câte flori vi-au răsărit fiindcă au fost sădite tocmai acolo?
Andrea