De un an și șapte luni, viața mea e într-o nouă dimensiune. O dimensiune în care mi-am dezvoltat abilități noi și am descoperit că pot face lucruri pe care în mod normal, nu le-aș fi asociat cu persoana mea. Am reflexe de pușcaș marin și intuiție de felină din jungla amazoniană. Îmi organizez timpul la minut și mă simt mereu gata pentru price misiune de salvare. Pe scurt, sunt mamă.
Din seria “ce nu credeam că voi face vreodată”, împărtășesc cu voi următoarea situație: n-am crezut că vreodată voi avea abilități de multi-multi-multi tasking și că voi stoarce la maxim-maxim orice picătură din ceea ce numim noi generic, timp. Timp care, apropo, de ceva vreme încoace este contestat de oamenii de știința. Zic unii că e doar un concept inventat de om, fără valoare științifică. Și că tot ce contează de fapt este energia.
Buuunnnnn… Dar am deviat nițel. Într-o zi obișnuită, am la dispoziție cam 4 ore strict pentru mine: una înainte să se trezească junele, două în timp ce își face somnul de amiază, și încă una după ce îl pun la culcare, la somnul de seară. Inutil să zic că pentru patru ore, am un catralion de chestii de făcut, de rezolvat, de bifat. Așa, am ajuns multi-multi-multi tasking: în timp ce pe foc se face ceva bun, eu fac rapid curățenie, pe fondul unei conferințe pe care vroiam demult sa o ascult. Ori al unui audiobook.
Sau: lucrez la un proiect în timp ce în oala magică (am fost cadorisită anul trecut cu o oală în care arunci toate Ingredientele deodată, apeși 3 butoane și ea se apucă de gătit- și acuma îi multumesc Cerului că unii oameni fac asemenea Invenții!! și că alți oameni se gândesc să mi le dăruiască mie!,) se prepară cina, și părul e prins pe bigudiurile electrice.
De când cu Prâslea, am învățat că dacă vreau în continuare performață, e nevoie să îmi planific ziua la minut, și să mă tin de planificare, orice-ar fi! Fiindcă recunosc, nu vreau să renunț la nimic din viața de dinainte de june. Ba dimpotrivă, vreau să fac și mai multe lucruri. Și toate cu mențiunea că este extrem de important să fiu mama de care are el nevoie, nu mama de care cred eu că ar avea nevoie. Mare diferență! Cum realizez asta? Fiind atentă la nevoile lui, la specificul lui, facilitându-i drumul către descoperirea lumii. Cum fac asta? Cu energie dedicată strict acestui subiect.
Buunn, iar am deviat. Pentru cineva care are planificări pe un an înainte, deviez cam mult azi. Deci da, pretențiile mele au rămas sus, unele chiar au explodat. Deși îmi părea absolut Misiune Imposibilă, am reușit să găsesc o variantă pentru păstrarea inclusiv a ritualurilor de înfrumusețare. Doar că acum sunt într-o manieră combi. Cel mai bun exemplu e ăsta: epilare în timp ce îmi fac Exercițiile de respirație sau în timp ce fac brain-fitness. Totul durează 3 minute.
Pentru asta am nevoie, of course, de crema depilatoare. Asta înseamnă că la orice oră din zi/noapte am la îndemână Farmec. Folosesc crema depilatoare piele normala. În epoca Pre-Bebe am tot testat diverse creme, dar gama Farmec îmi asigură epilare rapidă iar acum, în epoca Bebe, merg la sigur cu toate produsele, nu mai consum timp pe testări. Evident, gama lor este diversă, puteți verifica liniștit aici: creme depilatoare.
Cel mai mult îmi place că, până dau un restart sistemului, capătă și pielea mea un efect WOW… Știți că prea puțini dintre noi respirăm profund? Asta înseamnă ca funcționam la relanti. 2-3 minute de respirat profund în 5-6 reprize pe zi, ne asigură funcționarea la capacitate maximă. Și, pe cuvânt, asta e de neprețuit! Fă Exercițiile de respiratie zilnic, 30 de zile. Apoi, îți devine obicei. Unul valoros. Te va ajuta să manageriezi conflictele mai ușor, să îți rezolvi sarcinile mai eficient și mai rapid.
Iar dacă ești și mămică ocupată – deși ăsta e pleonasm: a fi mămică înseamnă din start că ești super-ocupată; ca și expresia babă bătrână- te Invit să ai trei minute pline de farmec și hairLess. Suna ciudat să zic fără păr… Deși au și crema depilatoare bărbați, așa că îndemnul e și la masculin.
În concluzie, eu în trei minute(până am pielea farmec-wow) îmi recalibrez energia, îmi antrenez creierul. Că treburi prin casă așa scurte nu pot face, eventual deschid-închid un geam, sa ne aerisim.
Tu, ce faci in trei minute?
Articol înscris pe Spring SuperBlog 2016