Toată lumina pe care nu o putem vedea

Când am rămas fără vedere, Werner, lumea a zis că sunt curajoasă.Când a plecat tata, lumea a zis că sunt curajoasă. Dar nu e vorba de curaj aici- n-am de ales. Mă trezesc și-mi trăiesc viața. Tu nu faci la fel?”

Privește obstacolele ca pe niște șanse, Reinhold. Privește-le ca pe niște surse de inspirație.”

Cartea aceasta este minunat de tristă, de încurajatoare, de realistă, de plină de fantezie. Contraste. Am început-o plină de curiozitate, și nu am mai reușit să o las din mână: 357 de pagini care au trecut ca un vis. Curând, am să o recitesc. Este acel gen de carte.

Te rog să o citești, îți vei face un mare bine. Și să nu te superi prea tare când te uiți la mini-seria de pe Netflix (este ecranizat romanul): deși actorii sunt geniali, și foarte bine aleși pentru roluri, ecranizarea nu respectă firul narativ al cărții și omite cateva momente esentiale (din punctul meu de vedere).

„….cea mai importantă lumină este toată lumina pe care nu o putem vedea.”

Live.Love.Share

A.N