Seminar Urania Cremene- repovestit

Într-o zi însorită de miercuri am participat la seminarul susținut de Urania Cremene, seminar cu tema “18 tehnici pentru a creste un copil echilibrat”. Am ajuns cu multă curiozitate: vroiam să văd în ce măsură cele promovate de ea coincid cu aspecte din parenting pe care deja le practic sau pe care îmi doresc să le practic (inspirație Alfie Kohn, Maria Montessori, Elizabeth White). Și iată ce informații am primit:

Ideea de bază: seminarul e centrat pe teoria motivațională a autodeeterminării, elaborată de psihologii Edward Deci și Richard Ryan, care  afirmă că orice copil are 3 mari nevoi: nevoia de conectare, nevoia de competență și nevoia de control.

Deziderat: copilul e echilibrat când i se asigură împlinirea acestor 3 nevoi.

Practic: pentru fiecare nevoie, există 6 tipuri de comportamente pe care le putem aborda pentru a determina împlinirea respectivei nevoi. Așadar:

CONECTAREA(nevoia de a fi iubit: când e satisfăcută, copilul e generos. Când nu e satisfăcută, se remarcă egocentrismul )

1. Empatizează- reflectă ceea ce ți se transmite. Ex: “vreau ciocolată!” Variantă de răspuns: “înțeleg că vrei. Ciocolata e delicioasă! Și eu as vrea sa mananc cât mai des. Acum însă nu e posibil.” Și trebuie date alternative la ciocolată.

2. Întreabă, nu da comenzi. Ex: în loc de Spală-ți farfuria! spui Ce-am stabilit că facem fiecare cu  farfuria după ce mâncăm?

3. Iubește necondiționat-iubirea nu se dă, nu se ia. Evită “dacă faci asta, eu nu te mai iubesc! O superi pe mami când faci asta și mami nu te iubește atunci!” Atitudinea potrivită este: pe tine, copil, te iubesc oricum. Comportamentul tău mă deranjează.

4. Pune accent pe unicitate- evită orice fel de comparații: “uite ce cuminte e X. Tu de ce nu esti asa?” E important să îi transmitem copilului că e unic și că fiecare alege ce face:” Mama, Ionuț se poate uita pana la 23 la televizor. Eu de ce nu pot? / poate că Acasa la Ionut se întâmpla asta: e alegea lor, stilul lor de viață. Noi facem diferit. E alegerea noastră” Nu trebuie să dăm drumul la idei precum “acasă la Ionuț e haos, are părinți iresponsabili etc etc”.

5. Implică-l în familie: gătește cu el, du-l la supermarket etc. Amână folosirea gadgeturilor.

6.Coboară din copac- vorbește la nivelul ochilor copilului. Îmbrățișază-l. Evită frica, rușinea, vinovăția, umilința.

COMPETENȚĂ ( nevoia de învățare; cuvânt cheie “pot”)

1. Creează spațiul și dă-i drumul ! Tot ceea ce un copil poate face singur, lasă-l să faca singur. Faceți împreună, nu pentru copil. Evitați să fiți genul de părinte care și-a fixat ca unic scop în viață ținerea copilului departe de necazuri.

2. Fii un model și “predă” competențe! Împarte Abilitățile în pași mici, rezervă timp pentru “a preda”. Gândește cu voce tare. De ex: daca vrei să îl înveți să se îmbrace, nu dimineața când trebuie să ieșiți pe ușă e momentul potrivit. Alege un moment când poți să ii arați în liniște.

3. Greșeala- o oportunitate. Ca și părinte, trebuie să urmezi șirul acesta: Ce ar putea copilul meu face Diferit? Cum poate învăța asta? Cum mă asigur că poate/știe? Când poate să demonstreze? Important este să îl punem pe copil în context, nu să îi limităm participarea.

4. Nu folosi pluralul! La folosirea frecventă a pluralului, se diluează responsabilitatea. “noi încă avem pamapers. Avem de făcut teme. Noi nu suntem cuminți”

5. Învață-l să-și rezolve problemele. Când se află într-o situație dificilă, pune-i întrebări din toate perspectivele (a lui, a ta, a celor cu care are probleme, a altor persoane implicate) și ascultă-l. Învață-l să stea drept în fata problemei.

6. Întreabă și descrie. Ex: ” am luat 10 la matematică/am dat gol/ etc”. Pe langa laude de tip “WOW, bravo!”, întoarce situația către el “tu cum te-ai simțit când ai marcat golul?”

CONTROL (nevoia de autonomie: vreau să fiu sursa acțiunilor mele)

1. Creează spațiul pentru joaca liberă; școala/grădinița nu e totul. Adună în mod regulat o “gașcă” de 3-4 copii și lasă-i să se joace liber. Asta înseamnă ca adultul intervine foarte puțin. Cumpără jucării care stimulează imaginația, nu care o inhibă(Cele care fac mult zgomot, care oferă totul pe tavă Sunt inhibitoare).

2. Află-i părerea. Învață să ii ceri părerea când organizezi o excursie, un concediu, un Weekend. Integrează-i părerea în decizia finala.

3. Calmarea pozitivă a nervilor. Avem așteptări nerealiste de la copii, vrem să se calmeze facand lucruri care nu le plac: ii trimitem in alta camera, ii punem la colț, îi amenințam că îi lăsam acolo si plecam fara ei, etc. Noi, ca adulti, ne calmam facand lucruri care ne plac(ascultam muzică, fumăm, dansăm, țipăm etc). Dacă este o situație tensionata, dacă esti nervos/nervoasă pe copil, atunci mai bine iesi tu din camera decat sa îl trimiți pe el. Te întorci cand te-ai calmat. Dacă e o situație în care trebuie să plecați și copilul nu vrea, mesajul pe care trebuie să îl perceapă de la tine ca părinte, e ăsta:”nu plec de aici fără tine. Oricum ar fi, plecam împreună. Nu te las singur.”

4. Paranoia pozitivă. Îl asaltăm pe copil cu “nu pune mâna/nu te urca acolo/nu te du dincolo” etc. E mai folositor daca îi spunem ce să facă, nu ce să nu facă.

5. Dezvoltă-i responsabilitatea. Responsabilitatea se învață. De miC, poate începe cu responsabilitatea față de corpul lui, obiectele lui personale, alegerile pe care le face.

6. Stabilește limite și oferă variante de alegere în cadru limitat. De ex: Momentul punerii la somn: Îți citesc o singură poveste în seara asta. Pe care o alegi? SAU Momentul gustării: Ce dorești să mănânci acum: un măr sau o portocala? Si tot asa.

Pe scurt, cam asta e. In cele 3,5 ore de seminar a livrat multe informații practice si valoroase. Nimic nou sub soare sau spectaculos. Până la urmă, dacă ne uitam cu atenție, sunt aspecte care țin de bun simț, naturalețe și un pic de educație.

Ce mi-a plăcut cel mai tare? Întrebarea următoare “Cu ce e mai bun Comportamentul unui adult care, pentru a se calma, iese și trage din țigară față de Comportamentul unui copil, care pentru a se calma, se dă cu fundul de pământ?”

Concluzie: Care e nevoia psihologică care nu e satisfăcută suficient și determină un comportament negativ? -asta e întrebarea pe care e bine să ne-o adresăm de multe ori când observăm că “Nu e în regulă” copilul.

Concluzie 2: Ponderea acestor nevoi diferă de la copil la copil. De asemenea, oscilează în funcție de perioadă, deci se pot schimba în timp.

Până data viitoare, spor la iubit!

Andrea (adepta iubirii necondiționate)

 

 

One thought on “Seminar Urania Cremene- repovestit

  1. Pingback: Blog Andrea Neag » 22

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *