Umbra vantului- Carlos Luis Zafon

Am ales cartea aceasta fără să am nici cel mai mic habar că îmi va plăcea atât de tare! Nu știam nimic despre subiect, nimic despre autor. Mi-a plăcut titlul și un fragment din primele pagini, din care am înțeles că acțiunea se petrece în Barcelona. Iar Barcelona are un loc aparte în inima mea. Asta da metodă de a alege cărțile, nu-i așa? Dar nu regret fiindcă cele câteva sute de pagini sunt minunate de la început până la sfârșit!

De ce să citești cartea?

Călătorești în Barcelona anilor 1945-1950. Bacelona e un oraș extraordinar și acum, dar ce a fost în perioada descrisă în roman te face să vrei să te întorci în timp. Sunt descrieri amănunțite ale străzilor, ale plajelor, ale magazinelor, ale piațetelor. Ținând cont că e pandemie și stăm acasă, plimbatul cu ajutorul filelor din carte e o soluție numai bună! Eu am fost în Barcelona vara, dar cartea o arată în toate anotimpurile și abia aștept să mă prindă și pe mine o toamnă în faimosul oraș.

Personajele din carte sunt atât de faine! Te întâlnești cu anticari, pălărieri, bogătași boemi, doamne mai mult sau mai puțin ușoare, cerșetori, doritori de îmbogățire rapidă, scriitori, vânzători. E o lume pestriță, colorată, în care descoperi familii sărace dar și familii bogate, apartamente insalubre sau conace în care te-ai muta imediat.

Totul pornește de la o carte aleasă de Danel, personajul principal, din Cimitirul Cărților Uitate. Ce este acest cimitir, cine este Daniel, te las pe tine să descoperi. Dar mi-ar plăcea foarte mult să existe un asemenea Cimitir și în orașul meu. Cine știe câte lucruri minunate s-ar putea întâmpla…

Pasajul meu preferat? pfuuuu…de data asta chiar îmi e atât de greu să aleg! aș fi în stare să pun aici mai mult de jumate din carte: dialogurile lui Fermin Romero de Torres sunt absolut delicioase, descrierile orașului mă fac să visez cu ochii deschiși… Mă opresc totuși asupra unui fragment din timpul strădaniilor duse de Fermin pentru a o cuceri pe Bernarda. El, fost cerșetor devenit ajutor de anticar, ea-slujnică pioasă cu inimă de latin loveriță. Sunt cel mai delicios cuplu pe care l-am citit în ultima vreme.

„ Însă, cum, în fond, sunt un cavaler din cei de odinioară, eu nu profit, și cu un sărut cast pe obraz m-am mulțumit. Fiindcă eu nu mă grăbesc, știi? Tot ce-i bun se lasă așteptat. Sunt mocofani care cred că, dacă îi pun mâna pe cur unei femei, și ea nu protestează, o au deja la degetul mic. Începători. Inima unei muieri e-un labirint de subtilități care sfidează mintea necioplită a bărbatului mincinos. Dacă vrei să posezi cu adevărat o femeie, trebuie să gândești ca ea, iar primul lucru e să-i câștigi sufletul. Restul, dulcele înveliș molcuț care te fac să îți pierzi mințile și virtutea, vine pe deasupra.”

Deși nu acesta e scopul principal, cartea oferă o radiografie destul de clară asupra tipurilor de relații care pot exista între oameni: de la cele mai toxice, la cele pline de devotament, de la relațiile unde violența este folosită pentru a masca frustrările și neputințele, la relațiile guvernate de o iubire care trece testul timpului. Prietenii care se destramă, prietenii care sunt trăite până la sânge… Un univers întreg și real.

De câte ori am promis iubire veșnică pentru ca mai târziu să renunțăm la toate promisiunile făcute? De câte ori i-am susținut pe cei de lângă noi atunci când aveau nevoie și când erau părăsiți de toți? Sigur, este mult mai ușor să identificăm de câte ori am fost noi părăsiți, înșelați, amăgiți; de câte ori nu ni s-au împlinit dorințele vizavi de ceilalți.

Chiar dacă ducem cu noi toate durerile venite din relații eșuate, fie ele de prietenie sau de iubire, nu înseamnă nimic altceva decât faptul că am trăit. Ce putem face? Să ne prețuim prietenii pe care îi avem acum lângă noi. Să oferim iubire și sprijin. Viața merge mereu înainte, să înaintăm și noi cu bucurie.

A.N.

Unde e frumusetea ta?

Artema, Adenanda si Lisabeta. Trei destine la care de multe ori ma gandesc cu Tristețe, alteori cu Bucurie. Trei femei care ma fascinează, trei femei la a căror intersecție ma aflu eu. Sunt catalogate ca fiind atrăgătoare,fiecare dintre cele trei a lăsat uimire in urma ei, pe oriunde amtrecut. Ani îndelungați am fost sigura ca ele dețin secretul frumusetii.

Nu contează de câte ori o intreb, Artema imi povestește  strălucind de fiecare data :”mai fetițo,mai… Cat de drag imi era! Cum sa îti spun, stateam langa el si simțeam ca mi se umple inima de fericire. Eram unul langa altul si știam ca nu mai am nevoie de nimic. Si era atat de blând, de bun cu mine. Si tare ii mai eram draga. Ne logodisem si ne pregăteam de nunta. Atunci mama a facut cea mai mare greșeala. A venit Irvim sa ma ceara, nu il interesa ca eu eram deja promisa. Si mama…mama ar fi trebuit sa zică nu. Dar cine l-ar fi refuzat pe Irvim? Era gospodar mare, cu avere, casa in centrul satului. Era înconjurat de fete peste tot, toate visau sa se mărite cu el. Si el vine sa ma ceara pe mine…Mama a fost Grozav de mândra. Dar eu nu-l indrageam, am vazut ca e om aspru, mie nu mi-l trebuia de bărbat.” Si?? De ce nu ai fugit, de ce ai acceptat? “Ehheheii, fetițo…la 17 ani ce stiam eu? Nu îndrăzneam sa o contrazic pe mama. Eram prostuța…Mare durere am trăit atunci, si eu si Dinu. Dinu era un băiat simplu, fara avere, n-a îndrăznit sa-l înfrunte pe Irvim. A încercat sa o convingă pe mama, dar n-a avut pe cine. Iar eu stiu ca as fi fost tare fericita cu Dinu, odihnita sufletește.” Uneori o suprind cu o cutiuța din care ia o crema cu care isi catifeleaza mâinile. Dar cu adevarat frumoasa este in momentele in care imi povestește despre iubire, despre Dinu.

Adenanda e fiica Artemei si a lui Irvim. E stilata, cocheta, răsfățata de tatăl ei, iubita de multa lume si pătrunde cu ușurintă in inimile oricărui bărbat. Doar in inima Artemei se tot izbeste de o bariera. Artema mereu vrea de la ea sa fie mai buna, mai frumoasa, mai atenta, mai descurcăreață. Găsește imediat pe cine sa ii dea drept exemplu “ia vezi cum face Bianta de mereu ii reușește/ Uite ce drăguța e Irina, fii si tu ca ea”. Adenanda e trista mai mereu. Momentele in care isi găsește rostul sunt clipele de pe scena, cand strălucește in lumina reflectoarelor, ca prim-balerina. Doar ca acum, momentele astea le trăiește doar in imaginar. Cândva, se urca pe poante si cucerea scena. Dar, drumul i-a fost curmat de Artema si Irvim care nu concepeau ca singura lor fata sa plece departe  de casa, intr-un internat. Degeaba au venit profesori, coregrafi, care le explicau ca fata lor are un potențial imens. Acum, Adenanda are un întreg arsenal de Infrumusetare, deși ar fi preferat sa aibă doar luminile scenei. Este o femeie îngrijită dar Frumusețea ei uimitoare iese la iveală cand imi împărtășeste cum ii vibra sufletul pe scena, dansand.

De Lisabeta mi-a fost mult timp frica: prea era perfecta.De fiecare data cand ma întâlneam cu ea, rămâneam in admirație muta. Iarna, Lisabeta purta căciuli albe de blana care o lungeau cu 15-20 de centimetri si imi părea ca n-o sa ajung la genele ei in veci.Vara, rochii din mătase. Este de o elegantă desăvârșita si n-am văzut-o niciodată cu o rochie șifonată sau cu scame pe palton. Sta mereu cu spatele drept. Imi poate recomanda produse de Ingrijire la orice ora din zi sau din noapte. A trecut ceva vreme pana i-am aflat povestea. Lisabeta a crescut la țara, cu 8 frați. Destinul ii era oarecum creionat: sa se mărite, sa faca copiii si sa aibă grija de gospodăria de la sat. Dar, intr-o zi si-a anunțat tatăl “draga tata, eu vreau cu mapa, nu cu sapa! Vreau sa continui școala.” N-au putut sa i se împotrivească, asa ca dupa școala de maici a obținut un post de profesoara. Dar, “Odeea draga, mergeam cu căruța in fiecare zi, era un noroi groaznic si copiii nu prea veneau. Nu mi-a plăcut defel, asa ca am demisionat.” S-a mutat la oraș, a devenit contabila, S-a căsătorit si a avut un fiu. Si-a trăit fericita povestea si Frumusețea ei devine totala de fiecare data cand imi spune cum si-a luat destinul in propriile mâini.

Crescând, mi-am dat seama ca secretul frumuseții lor este iubirea, pasiunea si determinarea. Si cateva produse foarte bune de Ingrijire. In tinerețea lor, era chiar complicat sa si le procure. Mie, azi, imi este mult mai usor. Cu un singur click pe Farmec, imi găsesc rapid  Loțiunea tonică antioxidanta care e printre preferatele mele. Lisabeta m-a învățat sa folosesc produse organice iar gama aceasta noua de la Gerovital, pe baza de ulei organic din flori de mac se mulează perfect pe nevoile mele. Cei de la Gerovital Plant au o intreaga istorie in spate, si, partea care imi place cel mai mult e legată de faptul ca a fost dus către glorie de o femeie, Ana Aslan. A crezut in visele ei, a muncit pentru ele. Asta da frumusețe.

Romance frumoase? Da, intotdeauna. Dorinta de a reuși, de a merge pana la capăt pentru iubire, pentru cariera, pentru copii, acestea cred ca sunt Ingredientele frumuseții noastre. Si fidelitatea pentru lucrurile bine făcute,asa cum e si produsul Emulsie Doina. Care, apropo, este cel mai longeviv produs de acest gen de la noi din țara.

Cu drag, pentru toate femeile din tine

Andrea (care se inspira din Frumusețea celor din jur)

P.S: Lisabeta, Artema si Adenanda si-au arătat cu elegantă poveștile pentru Spring SuperBlog 2016