e gata. E luna care mi-a pl\u0103cut \u00eentotdeauna. M\u0103 rog, \u00eentotdeauna \u00eensemn\u00e2nd de prin liceu, p\u00e2n\u0103 atunci doar lunile cu vacan\u021ba aveau cu adevarat \u00eensemn\u0103tate pentru mine. \u00cens\u0103 prin a X-a, s-a produs declicul. Nu \u0219tiu de la ce, dar de atunci gustul de Septembrie, parfumul de Septembrie \u0219i lumina de Septembrie au \u00eenceput s\u0103 m\u0103 curteze, am ajuns s\u0103 le cunosc \u0219i acum s\u0103 le iubesc. Pare simplu, nu?<\/p>\n
Nu-i chiar a\u0219a, \u00een condi\u021biile \u00een care to\u021bi in jurul meu oftau c\u0103 s-a terminat vara, bomb\u0103neau c\u00e2nd erau 3-4 zile de ploaie, pufneau la 1-2 zile de v\u00e2nt \u0219i chiar se auto-diagnosticau cu depresie tomnatic\u0103. Se termina vacanta, l\u0103sau \u0219i iubirile de-o var\u0103 urmele lor. \u0218i totu\u0219i, \u00een contextul acesta complet nefavorabil, Septembrie mi-a devenit atat de drag\u0103…<\/p>\n
Prima dat\u0103: eram at\u00e2t de obosit\u0103 dup\u0103 antrenament, mergeam c\u0103tre cas\u0103. \u0218i v\u0103d un copac cu frunze nici verzi nici galbene, nici ro\u0219ii nici portocalii, asa…ca timpul \u00een care vrei s\u0103 pleci dar vrei \u0219i s\u0103 r\u0103m\u00e2i. \u0218i cu toate c\u0103 m\u0103 durea fiecare mu\u0219chi, fiecare pas, m-am oprit s\u0103 privesc copacul \u0103sta. Nu era un copac nou, trecusem pe l\u00e2ng\u0103 el de sute de ori, \u0219i totu\u0219i avea ceva diferit. \u0218i-mi venea s\u0103-l iau \u00een bra\u021be, s\u0103-i m\u00e2ng\u00e2i frunzele \u0219i s\u0103-l intreb: ce-i cu tine? De ce esti asa frumos azi? Nu l-am luat \u00een bra\u021be, pe vremea aia \u00eemi f\u0103ceam griji de ce spune lumea (azi am sc\u0103pat de grija asta!Doamne, bine-i f\u0103r\u0103 ea!) dar privindu-l, mi-a devenit tot mai clar: era lumina! Lumina care i se strecura printre frunze, lumina care toat\u0103 vara a fost dogoritoare, acum e diafan\u0103. E clar\u0103, ca o diminea\u021ba dup\u0103 o noapte plin\u0103 de g\u00e2nduri hai-hui.<\/p>\n
\u00cen timp: Septembrie a devenit (\u0219i)luna \u00een care mi-am cunoscut so\u021bul, ne-am c\u0103s\u0103torit, s-a n\u0103scut primul nostru copil. Anul \u0103sta, \u00een 17 Septembrie, Siluan a \u00eemplinit 2 ani \u0219i noi am \u00eemplinit 5 ani de la nunt\u0103. Ce de lumin\u0103… Ne-am serbat \u00een dungi, fiindc\u0103 iubim marea! Majoritatea celor care au fost al\u0103turi de noi \u00een acest 17 Septembrie, au fost cu noi si la Taina Cununiei: \u00a0si e nemaipomenit s\u0103-i vad acum \u00een alb si albastru, cu dungi \u0219i buline marin\u0103re\u0219ti, \u0219i copiii dup\u0103 ei. Dac\u0103 tot veni vorba,a\u021bi remarcat cum e lumina \u00een Septembrie, la mare? Cum valurile sunt mai spumoase, cum nisipul str\u0103luce\u0219te mai fin, cum nu te mai apas\u0103 nici o dogoare? S\u0103 creasc\u0103 Siluan \u0219i s\u0103-i arat si lui diferen\u021ba de lumini. \ud83d\ude42 Dar cred c\u0103 deja o stie. M\u0103 uit de multe ori la copii, \u00eel urm\u0103resc \u0219i pe Siluan: sunt lumini ambulante. S\u0103-l ajut s\u0103-\u0219i p\u0103streze lumina, asta mi se pare cel mai important \u00een “meseria” mea de mam\u0103. Nu-mi place asta cu meseria de parinte. Cred \u00een devenirea p\u0103rintelui. S\u0103 creasc\u0103 mare Siluan, \u0219i s\u0103 \u00eempart\u0103 din lumina lui \u0219i altora. Nu-i u\u0219or, \u0219i uneori gandul acesta c\u0103 la noi \u00een familie este om nou m\u0103 face s\u0103 m\u0103 sfiesc. Siluan e om nou, om perfect (sufleste), e micro si macro-cosmos \u00een acelasi timp, e pagina de un alb dureros de str\u0103lucitor (\u0219tii cum te dor ochii cand soarele se reflecta in z\u0103pada?!). De asta cred \u00een devenire spiritual\u0103, nu \u00een dezvoltare spiritual\u0103. De asta cred c\u0103 pe copii, noi adultii, ii tratam cu prea putin respect. \u00cei lu\u0103m ca atare, for granted, \u0219i nu ne mai mir\u0103m de lumina lor, de c\u00e2t de frumos se oglinde\u0219te Dumnezeu \u00een ei. \u0218i punem pe ei A\u0219tept\u0103rile noastre, proiectam dorin\u021bele noastre, adic\u0103 ne str\u0103duim din toate puterile s\u0103 le acoperim lumina. St\u0103m ca prostu’-n-t\u00e2rg c\u0103 nu stim ce sa facem cu bucuria lor, cu perfec\u021biunea lor, uneori chiar ne sperie \u0219i atunci muncim aprig la ap\u0103rarea noastr\u0103. Nu \u00eendr\u0103znim s\u0103 renun\u021b\u0103m la bagajul nostru, a\u0219a c\u0103 \u00eel d\u0103m copilului s\u0103-l care. De asta cred \u00een libertatea, verticalitatea \u0219i inteligenta oferite de practicarea credin\u021bei.<\/p>\n
O s\u0103 ram\u00e2n mereu cu Septembrie la loc de cinste \u00een suflet. Chiar dac\u0103 \u00een unii ani plou\u0103 mult. Septembrie \u00eemi miroase a carte veche, a leneveal\u0103 sub p\u0103turi calde. Ploaia septembr\u0103iasc\u0103 e de o melancolie pl\u0103cut\u0103, are gust de struguri cop\u021bi \u0219i m\u0103 face s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez omul de l\u00e2ng\u0103 mine. E luna \u00een care pe Siluan \u00eel serbez de dou\u0103 ori(na\u0219tere + Sf\u00e2ntul Siluan) \u0219i pe mine de trei ori.<\/p>\n
Septembrie e lumin\u0103, lumin\u0103, lumin\u0103.<\/p>\n
Andrea<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
e gata. E luna care mi-a pl\u0103cut \u00eentotdeauna. M\u0103 rog, \u00eentotdeauna \u00eensemn\u00e2nd de prin liceu, p\u00e2n\u0103 atunci doar lunile cu…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[214],"tags":[221,224,220,225,182,227,226,222,223,219],"class_list":["post-598","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-coaching-pentru-mame","tag-calatorie","tag-copil","tag-copilarie","tag-dungi","tag-lumina","tag-mare","tag-marina","tag-parinte","tag-respect","tag-septembrie","post-archive"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/598","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=598"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/598\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":601,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/598\/revisions\/601"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=598"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=598"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=598"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}