“nu mai pl\u00e2nge, esti un fricos!” Sau “vrei sa te vad\u0103 to\u021bi cum pl\u00e2ngi? Or sa Rada de tine, o sa zic\u0103 ca esti Vai de capul tau!”
\nBine\u00een\u021beles, ca p\u0103rinte, vrei ca fiul\/fiica ta sa fie percepu\u021bi ca \u00eenving\u0103tori. Asta ni se sugereaz\u0103 din toate p\u0103r\u021bile.
\nDar, din perspectiva copilului, lucrurile stau “putin” diferit.<\/p>\n
Exemplu: copilul tau e sup\u0103rat ca tocmai a fost refuzat intr-un grup de joaca si i s-a spus de c\u0103tre un alt copil:nu vreau sa ma joc cu tine! El este suparat si vine la tine pl\u00e2ng\u00e2nd: “mama, uite acum nu vor sa se joace cu mine. De ce? Pana acum ne-am jucat impreuna. Etc etc”
\nTu, ai la dispozi\u021bie 3 variante: atitudinea spartan\u0103, empatia, indiferenta.<\/p>\n
Atitudinea spartan\u0103 e cam asa: “nu pl\u00e2nge, nu merita. O sa vrea ei sa se joace cu tine alt\u0103dat\u0103 si atunci nu o sa vrei tu. Esti b\u0103iat\/feti\u021ba mare, nu pl\u00e2nge. O sa Rada to\u021bi de tine daca pl\u00e2ngi si o sa vad\u0103 ca suferi. Etc etc “. Tu, ca p\u0103rinte vrei sa \u00eeti cale\u0219ti copilul. Sa il obi\u0219nuie\u0219ti ca lumea e rea si oamenii sunt de 2 lei. Si vrei ca al tau copil sa faca fata. Sa se descurce. Sa nu-i pese cand prietenii il dezam\u0103gesc. Sa isi urm\u0103reasc\u0103 scopurile si sa isi duc\u0103 planurile la bun sfarsit. Da, in timp poate le va face toate cele de mai sus. Dar, in plus, pe termen lung, nu isi va cunoa\u0219te emo\u021biile. Va STI \u00eens\u0103 ca nu e bine “sa se arate” nim\u0103nui. Va deveni un “excelent” zid emo\u021bional. Asta inseamna mari dificult\u0103\u021bi in rela\u021biile inter-personale: ca prieten\/a, so\u021b\/so\u021bie, coleg, tata\/mama etc. Si dificult\u0103\u021bi in rela\u021bie cu propria persoana. In rela\u021bie cu tine, va avea mereu impresia ca trebuie sa te impresioneze, ca trebuie sa faca lucruri extraordinare ca sa il\/o iube\u0219ti. Va evita sa \u00eeti \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 problemele pe care le are.<\/p>\n
In cazul empatiei, lucrurile stau cam asa: il iei deoparte, sa aveti putina intimitate si, cu bl\u00e2nde\u021be Ii spui: “Te \u00een\u021beleg. Si mie mi-ar fi greu daca prietenii mei n-ar vrea sa se joace cu mine. As fi foarte trista. Probabil ca as pl\u00e2nge si eu, asa cum faci tu acum.” Si,\u00a0in func\u021bie de v\u00e2rsta copilului, detaliezi dupa caz “cum te sim\u021bi? Esti sup\u0103rat? furios? ” , il aju\u021bi sa vorbeasc\u0103 despre ceea ce simte. Il \u00eencurajezi sa foloseasc\u0103 propriile lui expresii, cuvinte, gesturi. Poti \u00eentreba :”Unde sim\u021bi supararea? ” Si treceti in revista zone precum burtica, capul, pieptul\/inima. Il\/o asiguri ca e perfect normal ca simte tot ce simte. Si ca s-ar putea sa dureze un pic sup\u0103rarea lui\/ei dar ca intre timp voi pute\u021bi face ceva amuzant. Adica ii schimbi centrul de interes, de la emo\u021biile sup\u0103r\u0103toare clarificate, la experien\u021be pozitive. Il implici intr-un joc nou, de exemplu. In cazul empatiei, accentul este pus pe copil, nu pe lumea din jur. Pe termen lung, asta inseamna ca va deveni un adult care va STI cum sa se raporteze la propria persoana, cum sa isi g\u0103seasc\u0103 echilibrul, indiferent de condi\u021biile exterioare. Si, va \u0219tii ca poate conta pe tine, ca p\u0103rinte, la orice ora. Ca ai sa fii mereu acolo, dispus sa il Ascul\u021bi.<\/p>\n
Daca alegem indiferenta, lucrurile sunt foarte “simple”: ” ei, da ce te apuca pl\u00e2nsul acuma? Ia du-te si joaca-te cu altceva.” Copilul \u00een\u021belege ca esti prea ocupat pentru el, ca problema lui nu merita sa fie luat\u0103 in seama, ca tot ce tr\u0103ie\u0219te el\/ea e lipsit de important\u0103. Efectele, pe termen lung, pot fi usor de ghicit : cu cat va creste, cu atat \u00eeti va \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i tot mai putine lucruri, pentru ca, in percep\u021bia lui, oricum ceea ce tr\u0103ie\u0219te el nu e destul de important pentru tine. Va avea probleme la partea cu \u00eencrederea in propria persoana. Capacitatea lui\/ei de a sim\u021bi durerea sau bucuria altor persoane scade considerAbil.<\/p>\n
De cele mai multe ori, copiii se \u00eempaca rapid. INSA modul in care reac\u021bionezi tu, ca p\u0103rinte, este esen\u021bial pentru copilul tau. Cu cat empatizezi cu el de la cele mai mici v\u00e2rste, cu atat interven\u021bia ta se va reduce in timp. De ce? Fiindc\u0103 ii va fi din ce in ce mai usor sa isi regleze singur emo\u021biile. De ce? Fiindc\u0103 i-ai oferit \u0219ansa sa si le cunoasc\u0103 de mic.\u00a0<\/span><\/span><\/span><\/p>\n Da, asta inseamna sa \u00eeti dedici un timp suplimentar in care sa afli mai multe despre emo\u021bii si cum se manifesta ele la copii. Dar, pentru a avea un copil armonios, e necesar sa fii si tu, parintele, armonios. Ca sa creasc\u0103 el, trebuie sa cre\u0219ti tu \u00eent\u00e2i. Greu, dar tare frumos!<\/p>\n Cu drag,<\/p>\n Andreea(m\u0103mica vesela)<\/p>\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" “nu mai pl\u00e2nge, esti un fricos!” Sau “vrei sa te vad\u0103 to\u021bi cum pl\u00e2ngi? Or sa Rada de tine, o…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[154,18,15,91,153,149,150,151,152],"class_list":["post-357","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-https-blog-andreaneag-com-tagcoachingpentruperformanta","tag-armonios","tag-atitudine","tag-coaching-2","tag-copii","tag-crestem","tag-emotii","tag-empatie","tag-indiferenta","tag-sparta","post-archive"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/357","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=357"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/357\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=357"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=357"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.andreaneag.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=357"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}