Cea mai bună prăjitură

Am mâncat-o marți. Pufoasă, ca un soare, cu afine. Nu e vorba despre ce cu ce se amestecă și în ce cantități. Surprinzător, dar nu asta o face specială.  Ce îi dă gustul acesta perfect de îți vine să tot mănânci din ea este modul de preparare: vreo 14 mânuțe curioase, zâmbete cu nemiluita, iubire, și-o zi de naștere.

Toate astea, la grădiniță 😊 Când am ajuns să-l scot pe Siluan m-a întâmpinat cu gura plină și ochi strălucind. Se străduie să termine de înfulecat și-mi spune:

– La ulți ani, Aca! Păpăm tulă! Tulă, tulă!

– E ziua Ancăi? Da?

– Daaaaaa! Păpăm ătulă, ătulăăăă!!!! 😂😂😂 Când am gustat și eu din minunata ătulă ( adică prajitură) am înțeles entuziasmul deplin al fiului meu ș-am întrebat-o pe educatoare (sărbătorita în cauză) care este rețeta. 

Am aflat; deși sincer mă așteptam la sfaturi legate de cantități și ingrediente. Secretul pentru minunăția asta e să o prepari împreună cu copiii ❤️ ! Și nu oriunde, ci sub razele blânde ale soarelui, la aer. Și s-o conduci apoi la copt cu privirile nerăbdătoare ale piticilor.

Și uite-așa, a mai trecut o zi frumoasă la Crescendo Montessori…❤️🌞❤️

Cu drag (și gând de prăjitură), Andrea

P.S: plănuiesc să adun camarazii de joacă a lui Siluan și să facem împreună o prăjitură mmaaareee și bunnnăăă!

 

Seară de povesti cu Apolodor

Într-o seară usor zgribulită, ne-am înființat amândoi la Crescendo Montessori fiindcă aveam imageîntâlnire cu Apolodor.

Îmi închipuiam o seară de povesti cu un număr restrâns de copii, dar foarte multi au dorit să se întâlnească cu pinguinul călător, asa ca ideea mea de seară de poveste nu s-a materializat sub forma imaginată de mine.

Siluan are 2 ani. Ai zice “Ce să faca un copil de 2 ani la seara de povesti?” Îti zic eu ce: să învețe să asculte. 🙂 acasă citim. Zic “citim” fiindcă și el ia cartea în brațe și răsfoind paginile, îmi boscorodește pe limba lui despre toate personajele. Are cateva cărți veșnic la îndemâna pe care le Răsfoiește cand dorește in timpul zilei. Ritualul de culcare include si o parte în care stă in brațele mele și citim.

Apolodor a fost adus copiilor de Topolina, care e un personaj creat de o foarte simpatică actrița a teatrului Regina Maria, și anume Adela Lazar. Cât timp a citit ea copiilor aventurile lui Apolodor (pe scurt), Siluan a stat gură-cască. E adevarat, se vede că Topolina e actrița. M-a vrăjit și pe mine 🙂

În schimb, la partea de lucru manual, Siluan a zis pas; deși copiilor li s-au pregătit materiale pentru a confecționa pinguini, desigur. O multitudine de Apolodori. 🙂 Momentul pe care l-a savurat a fost cutia tematică cu gheata și apă- așa, ca la Pol.

Și a mai fost vrăjit de momentul muzical adus de Mela care a venit cu fel de fel de instrumente muzicale. Cât timp ea a cântat la chitara, Siluan s-a instalat la mine în brațe si a privit-o fara sa clipească aproape. A verificat la un moment dat instrumentele aduse de ea, a cântat și a aplaudat. Dar nu a plecat de pe covorașul unde se desfășura actul artistic.

Eu mi-am adus aminte cu mare bucurie de concertul Adei Milea din vară, când Apolodor și-a trăit aventurile pe cea mai inspirată muzică. Dacă n-ai ascultat pană acum cum îl plimbă  Ada Milea pe Apolodor, trebuie neaparat să o faci. Uite aici linkul Apolodor- YouTube. La noi în casă e distracție maximă de fiecare dată când Apolodor apare în peisaj.

Și fiindcă tot n-am renunțat la ideea mea de seara de povesti în care copiii sunt maxim 7 și stau tolăniți pe perne, in cerc, pe jos, am să “organizez” un asemenea cerc la noi acasă, cu copiii din dotare: ai nașilor și ai prietenilor. 🙂

Ce poate fi mai Grozav decat povesti la gura sobei, cand afară e frig frig frig?

A&S 🙂

22

Atâtea luni are fiul meu, Siluan. Și le împlinește fix azi. Azi, care e zgribulită și friguroasă, dar el doarme lin în pijamaua pufoasă cu urși -a ales-o în detrimentul celei cu tigrii si baloane-. Înainte sa adoarmă, râde mult. Eu îl așez în pătuț, el se ridică în picioare, se lipește de mine și râzând, spune Mama-mama. Ne lipim obrajii unul de altul și el iar râde și cu mâinile lui mici-mici mă mângâie pe ochi, pe păr, pe nas. Întru-un final, adoarme, chicotind.

Am observat că sunt, în mare, 2 categorii de părinți: cei care zic “lasă-l că si asa e mic, ce să stie un copil de 1 an, de 3 ani, de 5 ani etc ?!?” și cei care zic “Copilul simte, înțelege, absoarbe. De la începutul vieții lui”. Clar, eu sunt in a doua categorie. Asta mi-a dat ceva bătăi de cap. Că mie nu imi ajunge să știu cum se face practic stimularea motrică, stimularea senzorială; eu vreau să știu cum îl ajută toate astea, de la fizic (formarea sinapselor, de exemplu!!) la emoțional (cum percepe teama, frustrarea etc) Toată dorința mea se transformă în ore de studiu(pedagogia Montessori, Alfie Kohn, seminarii de parenting), de confecționat jucării(dacă îmi zicea cineva acum 2 ani că voi vâna capace de diferite forme pentru imageplăci senzoriale i-as fi zis să faca o plimbare!), de studiat piața(sa vad de unde pot cumpara materialele potrivite). Asta-i partea cu bătăile de cap. Și cu nesomnul. Probabil că la următorii copii deja voi fi antrenată 100% dar cum Siluan este primul nostru copil, eforturile sunt pe măsură :))))

Dar joaca…compensează tot. Învățarea prin joacă, dezvoltarea prin joacă. Absolut fabuloasă. Am râs impreuna cu Siluan în aceste luni cât n-am râs de când sunt. Și eu am 30 de ani și sunt o fire veselă.

Mergând împreună cu el la cursurile FasTracKids, la atelierele Montessori, la baby sport, la Baby’s Best Start, am descoperit că joaca are multe sensuri. Am înțeles mirarea copiilor. Am descoperit profesioniști. Ne-am facut prieteni. Și am înțeles pe deplin zicala “creste văzând cu ochii”.

Pe lângă “cât e de frumos!”, despre Siluan aud cel mai des “e foarte liniștit. Cum de e asa calm?” și “ai de mine cat e de activ!” Într-adevăr, Siluan se mișcă mult, dar fără zbucium. Dacă nu citeam cât am citit pe tema asta, dacă nu participam la seminariile de parenting, aș fi zis “asa e firea lui, asta e personalitatea lui”. Acum însă, știu clar că este un copil cu nevoile împlinite. Și nici măcar nu e mare filozofie, uite aici un material scurt si concis despre nevoile copiilor Urania Cremene seminar .

Mai aud foarte des și asta “vai da’ cât timp îti consumi cu toate cercetările astea.” Și “ce multe faci pentru el, câte grijă, câtă preocupare” etc etc. Oricâte am face noi, parintii lui pentru el, Siluan face de 10 ori mai mult pentru noi: râde, și casa se umple de lumină. El râde 90% din zi, deci casa noastra este foarte luminoasă. Și intr-o casă luminoasă nu ai cum să fii supărat, oricâte necazuri ai avea. Împarte afecțiune fără limite: ne pupă, ne îmbratisează, ne mângâie, ne cântă. Asta înseamnă că și noi cântăm cu el, dansăm, îl pupăm, ne alintăm. Și cu asa “schimb” de afecțiune, nu pot decat să mă uit în ochii lui maaaaarrriiiiii, cu genele lunnnggggiiii, și să simt că totul va fi bine. Oricât de sucit este prezentul.

22 de luni și o lume întreagă de iubit.

Andrea

Seminar Urania Cremene- repovestit

Într-o zi însorită de miercuri am participat la seminarul susținut de Urania Cremene, seminar cu tema “18 tehnici pentru a creste un copil echilibrat”. Am ajuns cu multă curiozitate: vroiam să văd în ce măsură cele promovate de ea coincid cu aspecte din parenting pe care deja le practic sau pe care îmi doresc să le practic (inspirație Alfie Kohn, Maria Montessori, Elizabeth White). Și iată ce informații am primit:

Ideea de bază: seminarul e centrat pe teoria motivațională a autodeeterminării, elaborată de psihologii Edward Deci și Richard Ryan, care  afirmă că orice copil are 3 mari nevoi: nevoia de conectare, nevoia de competență și nevoia de control.

Deziderat: copilul e echilibrat când i se asigură împlinirea acestor 3 nevoi.

Practic: pentru fiecare nevoie, există 6 tipuri de comportamente pe care le putem aborda pentru a determina împlinirea respectivei nevoi. Așadar:

CONECTAREA(nevoia de a fi iubit: când e satisfăcută, copilul e generos. Când nu e satisfăcută, se remarcă egocentrismul )

1. Empatizează- reflectă ceea ce ți se transmite. Ex: “vreau ciocolată!” Variantă de răspuns: “înțeleg că vrei. Ciocolata e delicioasă! Și eu as vrea sa mananc cât mai des. Acum însă nu e posibil.” Și trebuie date alternative la ciocolată.

2. Întreabă, nu da comenzi. Ex: în loc de Spală-ți farfuria! spui Ce-am stabilit că facem fiecare cu  farfuria după ce mâncăm?

3. Iubește necondiționat-iubirea nu se dă, nu se ia. Evită “dacă faci asta, eu nu te mai iubesc! O superi pe mami când faci asta și mami nu te iubește atunci!” Atitudinea potrivită este: pe tine, copil, te iubesc oricum. Comportamentul tău mă deranjează.

4. Pune accent pe unicitate- evită orice fel de comparații: “uite ce cuminte e X. Tu de ce nu esti asa?” E important să îi transmitem copilului că e unic și că fiecare alege ce face:” Mama, Ionuț se poate uita pana la 23 la televizor. Eu de ce nu pot? / poate că Acasa la Ionut se întâmpla asta: e alegea lor, stilul lor de viață. Noi facem diferit. E alegerea noastră” Nu trebuie să dăm drumul la idei precum “acasă la Ionuț e haos, are părinți iresponsabili etc etc”.

5. Implică-l în familie: gătește cu el, du-l la supermarket etc. Amână folosirea gadgeturilor.

6.Coboară din copac- vorbește la nivelul ochilor copilului. Îmbrățișază-l. Evită frica, rușinea, vinovăția, umilința.

COMPETENȚĂ ( nevoia de învățare; cuvânt cheie “pot”)

1. Creează spațiul și dă-i drumul ! Tot ceea ce un copil poate face singur, lasă-l să faca singur. Faceți împreună, nu pentru copil. Evitați să fiți genul de părinte care și-a fixat ca unic scop în viață ținerea copilului departe de necazuri.

2. Fii un model și “predă” competențe! Împarte Abilitățile în pași mici, rezervă timp pentru “a preda”. Gândește cu voce tare. De ex: daca vrei să îl înveți să se îmbrace, nu dimineața când trebuie să ieșiți pe ușă e momentul potrivit. Alege un moment când poți să ii arați în liniște.

3. Greșeala- o oportunitate. Ca și părinte, trebuie să urmezi șirul acesta: Ce ar putea copilul meu face Diferit? Cum poate învăța asta? Cum mă asigur că poate/știe? Când poate să demonstreze? Important este să îl punem pe copil în context, nu să îi limităm participarea.

4. Nu folosi pluralul! La folosirea frecventă a pluralului, se diluează responsabilitatea. “noi încă avem pamapers. Avem de făcut teme. Noi nu suntem cuminți”

5. Învață-l să-și rezolve problemele. Când se află într-o situație dificilă, pune-i întrebări din toate perspectivele (a lui, a ta, a celor cu care are probleme, a altor persoane implicate) și ascultă-l. Învață-l să stea drept în fata problemei.

6. Întreabă și descrie. Ex: ” am luat 10 la matematică/am dat gol/ etc”. Pe langa laude de tip “WOW, bravo!”, întoarce situația către el “tu cum te-ai simțit când ai marcat golul?”

CONTROL (nevoia de autonomie: vreau să fiu sursa acțiunilor mele)

1. Creează spațiul pentru joaca liberă; școala/grădinița nu e totul. Adună în mod regulat o “gașcă” de 3-4 copii și lasă-i să se joace liber. Asta înseamnă ca adultul intervine foarte puțin. Cumpără jucării care stimulează imaginația, nu care o inhibă(Cele care fac mult zgomot, care oferă totul pe tavă Sunt inhibitoare).

2. Află-i părerea. Învață să ii ceri părerea când organizezi o excursie, un concediu, un Weekend. Integrează-i părerea în decizia finala.

3. Calmarea pozitivă a nervilor. Avem așteptări nerealiste de la copii, vrem să se calmeze facand lucruri care nu le plac: ii trimitem in alta camera, ii punem la colț, îi amenințam că îi lăsam acolo si plecam fara ei, etc. Noi, ca adulti, ne calmam facand lucruri care ne plac(ascultam muzică, fumăm, dansăm, țipăm etc). Dacă este o situație tensionata, dacă esti nervos/nervoasă pe copil, atunci mai bine iesi tu din camera decat sa îl trimiți pe el. Te întorci cand te-ai calmat. Dacă e o situație în care trebuie să plecați și copilul nu vrea, mesajul pe care trebuie să îl perceapă de la tine ca părinte, e ăsta:”nu plec de aici fără tine. Oricum ar fi, plecam împreună. Nu te las singur.”

4. Paranoia pozitivă. Îl asaltăm pe copil cu “nu pune mâna/nu te urca acolo/nu te du dincolo” etc. E mai folositor daca îi spunem ce să facă, nu ce să nu facă.

5. Dezvoltă-i responsabilitatea. Responsabilitatea se învață. De miC, poate începe cu responsabilitatea față de corpul lui, obiectele lui personale, alegerile pe care le face.

6. Stabilește limite și oferă variante de alegere în cadru limitat. De ex: Momentul punerii la somn: Îți citesc o singură poveste în seara asta. Pe care o alegi? SAU Momentul gustării: Ce dorești să mănânci acum: un măr sau o portocala? Si tot asa.

Pe scurt, cam asta e. In cele 3,5 ore de seminar a livrat multe informații practice si valoroase. Nimic nou sub soare sau spectaculos. Până la urmă, dacă ne uitam cu atenție, sunt aspecte care țin de bun simț, naturalețe și un pic de educație.

Ce mi-a plăcut cel mai tare? Întrebarea următoare “Cu ce e mai bun Comportamentul unui adult care, pentru a se calma, iese și trage din țigară față de Comportamentul unui copil, care pentru a se calma, se dă cu fundul de pământ?”

Concluzie: Care e nevoia psihologică care nu e satisfăcută suficient și determină un comportament negativ? -asta e întrebarea pe care e bine să ne-o adresăm de multe ori când observăm că “Nu e în regulă” copilul.

Concluzie 2: Ponderea acestor nevoi diferă de la copil la copil. De asemenea, oscilează în funcție de perioadă, deci se pot schimba în timp.

Până data viitoare, spor la iubit!

Andrea (adepta iubirii necondiționate)

 

 

Educația pozitivă

Imi plac contextele noi de învățare. Cel mai mult am avansat cand am fost intr-un context de învățare in care nu mai fusesem. Sunt convinsă ca fiecare dintre noi suntem unici si avem un potențial pe care il putem dezvolta ajutandu-ne de mediul înconjurator. “Specialitatea” mea, in Coaching, sunt Adulții dar întotdeauna m-am gândit cat de Fericiți am fi noi, ca Adulți, daca de copii am începe sa ne descoperim si sa știm cine suntem. Sigur, pentru asta, avem nevoie de ajutor. La vârste mici, ne asemănăm cu o pânza albă, sau cu un burete, dar părinții si Adulții de lângă noi ne furnizează culorile pentru pictarea pânzei sau ne aseaza in balta pe care sa o absorbim.

De cand e Siluan in viața mea observ mult mai repede tiparele de comportament greșite ale adulților fata de proprii copii. Sigur, vad si partea pozitivă, dar acum ma îngrijorează si chiar ma doare cand vad cum, inconstient sau conștient, adultul preseaza copilul sa fie asa cum “trebuie”. Unde acest “trebuie” înseamnă de fapt “sa fii asa ca toată lumea, nu cumva sa ieși din tiparele societății”.

Si, ca omu care sufla si-n iaurt după ce s-a fript cu ciorba, am început devreme sa-mi canalizez eforturile înspre a-mi ajuta copilul sa se simtă in siguranța in lumea asta si astfel sa capete curaj sa se manifeste, sa se descopere pe sine, sa se bucure de tot ce e in jurul lui. Asa ca, pe lângă activitățile pe care le desfășor acasă impreuna cu Siluan, foarte multe dintre acestea fiind din educația de tip Montessori, cautam variante de petrecere a timpului inafara casei(pe langa plimbări, locuri de joaca, parc). Siluan are 1 an si 4 luni, si vârsta lui cam limitează alternativele.In Oradea cel putin, nu sunt multe locurile in care atat parintele cat si copilul de vârsta foarte mica si mica,  sa poata petrece un timp de calitate impreuna.

Dar, cine caută, găsește! Asa si noi: am fost incantata sa descopăr ca sunt in Oradea cursuri de înot bebe+părinte.https://www.facebook.com/InstructorDeInot. Vineri avem primul curs si abia astept!

Si am fost curioasa cand i-am găsit pe cei de la FasTracKids: http://www.ftk.ro/programe-educationale. Educație pozitivă? Dezvoltarea abilitaților respectând propriul ritm al copilului? Convingerea ca fiecare copil se naște cu un potențial imens care așteaptă sa fie stimulat? Accent pus pe dezvoltarea concentrării, atenției si răbdării?

Da!da!da! Câte progrese au adus aceste abordări acolo unde au fost aplicate! Si eu Abia astept sa Am aceasta experiența impreuna cu Siluan!

Asa ca, Azi i-am vizitat pe cei de la FasTracKids Oradea. De  la cap la coada am avut parte de profesionalism jovial si acest lucru e îmbucurător. Mi-a plăcut sa vad ca mai sunt oameni care stiu cum sa se poarte cu posibilii clienți, care stiu care este atitudinea potrivită atunci cand ai o prima întâlnire si îti prezinți serviciul/produsul oferit.
De saptamana viitoare le si testam serviciile, si chiar imi doresc sa fie la fel de profi precum prezentarea de azi. Sa fie pe sistemul “practice what they preach!”

Fiindca, pana la urma, daca nu ne susținem cuvintele si declarațiile cu fapte, e doar vânare de vânt.

Cu drag si curiozitate(pentru tot ce va urma), Andrea