Refacerea relației este răspunderea părintelui

Pare un fel de banc sec: încă o răspundere în plus pe care o am ca părinte! Serios?!?!? Nu știam ce îmi lipsește…

Acesta este principiul numărul cinci, ultimul din seria dedicată îmbunătățirii relației pe care o avem cu copilul/copii noștri. Din principiul prezentat în articolul anterior „Supărarea?Nu duce la nimic” ne-am dat seama că este perfect normal să nu ne putem păstra calmul tot timpul, în orice situație. Și chiar am descoperit că există un mod sănătos de a ne expune supărarea față de copil.

Bunn… ne supărăm afectuos, dar ce facem după? Refacerea legăturii după o ceartă/supărare își revine ție, părintelui. De ce?

Din primul articol dedicat acestor principii, am convenit următorul lucru: dat fiind că nimic din ce face copilul nu trebuie să vă amenințe relația/legătura, el nu trebuie să depună vreun efort ca să o refacă. Logic, nu?

Și-atunci, dacă tu ți-ai ieșit din fire, e treaba ta să restabilești pacea. Cum?

  • Nu are rost să îl pui pe copil ( a se citi – forța) să își ceară scuze față de tine, înainte ca tu să-l fi iertat.
  • Evită promisiunile deșarte! Chiar nu e realist să te apuci să-i promiti copilului că n-ai să te mai enervezi, că n-ai să mai fii „rău”, findcă inevitabil ai să te mai enervezi și altă dată.
  • Refacerea legăturii înseamnă pur și simplu să recunoști că vezi ce s-a întâmplat – dacă tu ți-ai iesit din pepeni pentru boacăna făcută nu înseamnă că boacăna nu va mai exista, nu înseamnă că al tău copil va învăța ceva din nervii tăi- și înțelegi ce simte copilul în această privință – toate stările care se declanșează în copil ca reactie la furia ta: rușine, plâns, furie, aroganță- și asculți imparțial ce are el de spus vizavi de lucrurile întamplate.

Pentru mine, acest ultim punct a fost cel mai greu de realizat. Nu știu alți părinți cum sunt, dar eu eram absolut convinsă că sunt îndreptățită să mă supăr atunci când fiul meu face vreo trăznaie. Ce să fie vorba despre a mă duce eu să refac legătura?!?! Așteptam să își ceară el scuze, chiar dacă eu fusesem cea care a avut reacția de furie. Dar lucrurile se pot schimba, atunci când vrem. Și eu am vrut. Nu zic că a fost ușor. Dar zic că merită pe deplin!

Până la urmă, ce vrem să îi învățăm pe copii? Pe ce anume punem accent?

Haideți să le trasmitem că viitorul este important. Că punem accent pe vindecare și dezvoltare, nu pe obiectivele cu termen scurt.

Și să facem toate acestea cu bucurie. Cu multă bucurie.

A.N

Frumusețe și life-coaching

Știm deja că frumusețea exterioară vine dintr-un interior îngrijit, echilibrat și mereu în căutare de trăirea din plin a vieții. Ceea ce e și mai grozav e atunci când companii care activează în zona înfrumusețării se implică în viața comunitară și creează contexte diferite de a trăi…frumos.

Așa că, avem o serie de ateliere denumite “Antrenament pentru succes”, ateliere adresate în primă fază studenților de la Facultatea de Științe Economice Oradea (norocoșii!) în care voi facilita accesul lor la multiplele beneficii pe care le are coachingul în creșterea creativității, dobândirea auto-disciplinei, căutarea sensului vieții, creșterea stimei de sine.

Inițiativa acestor ateliere îi aparține Victoriei Lalu, director zonal AVON, un om frumos și implicat în viața comunității orădene. Eu nu am altceva de făcut decat să mă bucur de aceste inițiative, să le onorez cu maxim de profesionalism și să sper că vor fi cât mai multe.

“Antrenament pentru succes” are loc în data de 9 mai 2017 și în data de 23 mai 2017, de la ora 15, la sediul FSE Oradea!

Cu nerăbdare și bucurie, Andrea

Sensul vietii

Îl căutăm cu toții: uneori conștient alteori inconștient 🙂 Ne întrebăm care este. Îi dăm tot soiul de nume. Vrem să îl descoperim pe al nostru. Și e foarte bine că e așa.

Sursa:pinterest.com

Trecem prin tot felul de etape, atribuind acestei căutări profunde, semnificații materiale. Niciodată faptul că ți-ai luat o mașină nouă nu te va face pe deplin fericit. Poate un pic satisfăcut, un pic mândru. Dar nu fericit. Niciodată o casă nouă, o garderobă nouă, o excursie către o destinație îndepărtată, nu îți vor alimenta fericirea pe termen lung.

Ceea ce este cu adevărat important, ceea ce are ca și consecință fericirea, nu se poate cumpăra cu lei, euro, dolari sau alte monede.

Cu toate astea, poate te-ai lăsat fermecat de mirajul lui “a avea”. Cumva, în societatea actuală, când majoritatea te validează ca fiind “de succes” atunci când ai (o casă, o mașină, un job, o imagine perfecta) e foarte ușor să te ia valul și să îți concentrezi toate eforturile pentru a avea mai mult, pentru a impresiona mai tare. Cu toate astea, am cunoscut oameni care au (și sunt invidiați pentru asta) dar nu sunt. Nu sunt Fericiți, nu sunt Echilibrați, nu sunt Împăcați.

Să ne înțelegem: nu înseamnă că e o problemă să vrei să ai diverse lucruri. Problema e când faci din asta un scop, și nu o consecință.

În momentul în care te vezi pe un piedestal doar pentru că ai diverse și acest lucru îți dă un fel de satisfacție de sine “uite ce nașpa sunt ăia că nu au mașina X așa cum am eu. Uite ce om de bază sunt eu pentru că am 4 camere și ăștia stau in 2”- ești pe calea greșită. Da’ rău de tot. Cum ar spune unii, ești pe arătură. E semn că ai nevoie să te întorci la ceea ce contează cu adevărat.

Sursa:Libris.ro

Citesc acum o carte autobigrafică, sinceră și incomodă. Victor Frakl a fost supravituitor al lagărelor de la Auschwitz si Dachau. Apoi, a devenit profesor de neurologie si psihiatrie la Universitatea din Viena și șef al Clinicii de Neurologie. A creat cea de-a treia școală vieneză de psihoterapie: logoterapia. Celalate două sunt școala freudiană și cea adleriană. Și spre deosebire de multi alți existențialiști, Frankl nu este nici pesimist, nici antireligios.

Și chiar în prefața ediției din 1984, autorul pune pe hârtie cateva cuvinte care m-au determinat să gandesc așa: și dacă asta ar fi toată cartea, o frază, și tot ar fi suficient și minunat. Iată:

“Nu țintiți spre succes căci cu cât mai mult îl doriți și cu cât faceți din el un scop, cu atât mai mult veți rata. Căci succesul, asemenea fericirii, nu poate fi urmărit; el trebuie să urmeze, și chiar numai așa se și întâmplă, ca un efect secundar neintenționat, din acea dedicare a omului față de o cauză mai mare decât el însuși, sau ca un produs secundar al dăruirii de sine către o altă persoană. Fericirea trebuie să vină de la sine – și faptul acesta este valabil și pentru succes: trebuie să îl lași să se producă tocmai nepurtându-i de grijă. Vreau să ascultați ce anume vă poruncește conștiința să faceți și să duceți la bun sfârșit lucrul acela, pe cât de bine vă stă în putință. Atunci veți apuca ziua când veți vedea că, pe termen lung-repet: pe termen lung! -, succesul vă va urma tocmai pentru că ați uitat să vă gândiți la el.”

Sursa:Libris.ro

Azi îi am alături pe Nicolae Steinhardt și Victor Frankl. Să știi că sunt tipi de gașcă, te Invit să îi Cunoști și tu. Sunt din trupa celor care, subtil, vorbesc despre devenirea personală. Primul meu articol in care vorbesc despre diferența dintre dezvoltarea personala și devenirea personală îl poți citi aici:  http://blog.andreaneag.com/?p=853 .

Întorcându-ne la sensul vieții, vedem că are de-a face cu “ceva” mult mai profund decat ceea ce ne este acum servit pe tavă pe post de fel principal. Așadar, te Invit să citești cartea și apoi, să dezbatem împreună. Poți comenta aici, sau imi poti trimite impresiile tale pe adresa de e-mail: contact@andreaneag.com.

Cu drag (și sens), Andrea

 

Devenire personală sau Dezvoltare personală?

Te Invit azi să treci peste fastul, norii roz și linia de finish sclipicioasă care sunt caracteristice modului în care este prezentată și descrisă dezvoltarea personală.

pinterest.com

Probabil ți-ai cumpărat multe cărți, ai participat la n conferințe și workshopuri, multe ambalate frumos. Toate te îmbie să testezi rețetele lor pentru a obține fericirea, bogația, echilibrul, perfecțiunea. Majoritatea în 9 sau 10 pași. Îți sună cunoscut? Întrebarea mea este alta:

Câte din cărțile cumpărate le-ai și citit? Și dacă tot le-ai citit, care sunt acele 3 idei care ți-au plăcut și pe care le-ai implementat? La fel și în cazul conferințelor sau seminariilor.

Pentru acest articol, m-am inspirat din Semnificația zilei de azi: Marțea Mare. Pentru întreaga creștinătate acum este o perioadă deosebită: Săptămâna Mare sau Săptămana Patimilor. Ce legătură are asta cu coachingul?

pinterest.com

Are. Ia să vezi: în acestă zi, pe lângă pilda talanților, sunt pomenite cele 10 fecioare: 5 înțelepte și 5 mai puțin întelepte. Gândindu-ne la viața noastră, am putea spune că 5 erau pe treaba lor, asigurându-si echipamentul complet (aveau și candelă și ulei) și 5 erau pe lângă subiect (aveau candelă dar nu aveau ulei în ea). Deși se antrenaseră pentru acelasi scop (participarea la nuntă) doar o parte din ele au reușit să îl împlinească (cele 5 întelepte).

La fel e și acum. Aroma acesta a dezvoltării personale ne-a amețit pe toți. Este o avalanșă de “hai să fii mai bun, mai bogat, mai sus, accesându-și resursele interioare!” Mirajul acesta al “celei mai bune versiuni pe care o poți avea” ne-a zăpăcit de tot. Mai ales că de cele mai multe ori e livrat prost- dar asta e altă discuție și va face subiectul altui articol. Există așadar un scop comun. Dar mulți se pierd în zecile de cărți cumparate și citite (în cel mai bun caz!) dar ne-aplicate,  în conferințele și workshopurile care le-au dat aripi pe moment dar la o săptămana după, aripile au fost puse cuminți în cuier.

Nu te-ai plictisit să faci totul cu jumătate de măsură?

Așa au făcut și cele 5 fecioare “nebune”/neîntelepte. Aveau candelă, nu aveau ulei. Adică au făcut totul cu jumătate de măsură. Pentru acestea 5, operațiunea s-a terminat prost. Pentru tine însă, care te poți inspira din pățania lor, nu e musai să fie la fel. Dimpotrivă!

De asta eu-Coach (meserie pusă în raftul dezvoltării personale), susțin Devenirea personală. M-am amețit și eu o vreme cu mirajul jumătăților de măsură din dezvoltarea personală așa că știu cum e. De asta nu livrez niciodată clienților mei Rețete-Minune în care își schimbă viața peste noapte și Pac! Totul e roz, sclipitor și Hollywood.

Care este diferența între devenirea personală și dezvoltarea personală?

Și despre asta discutăm într-un articol viitor. Acum te Invit să meditezi la aceste două “concepte”- poate ai să identifici chiar tu diferențele.

Ideea e că jumătatea de măsură e mai comodă, e locul acela căldicel, dar nu îți asigură experiența deplină. Și e păcat să nu ai parte de tot.

Cu drag, și fără jumătăți de măsură, Andrea