A face sau a nu face

Deseori suntem în punctul în care ne întrebăm :

Să particip la evenimentul acesta sau nu? Să îmi prezint lucrarea la încă o conferință sau nu?

Să-mi deschid în sfârșit propria afacere sau…nu?

Să-mi mai perfecționez unele dintre abilități sau nu e momentul potrivit?

Răspunsul îl găsim greu, de fiecare dată. Mai ales când pe lista de “factori decizionali” avem unul sau mai mulți copii, un soț, un partener.

Ceea ce în principal este o calitate, capacitatea de a empatiza, se poate transforma în inamicul nostru nr1. Fiindcă ne gândim foarte mult la ceilalți și uităm că este nevoie să ne avem și pe noi în prim plan dacă vrem să avem o familie fericită. Sună egoist? Poate, dar nu este.

Logica e simplă: cu cât ești tu mai fericită cu atât îți e copilul mai fericit. Cu cât ești tu mai împlinită, cu atât soțul tău va fi mai încântat. Ce nu face o femeie care e împlinită? Nu cicălește. Cum este un bărbat care nu e cicălit? Încântat!

Tot ceea ce esti tu, se răsfrânge în familia ta. Copiii tăi, soțul tău, partenerul tău, sunt aliații tăi principali. Nu lupți contra lor.

Așa că, pune în aplicare obiectivele tale. Fii mai bună. Împreună cu al tău om, puneți la cale planul de bătaie pentru ca (și) tu să ajungi acolo unde îți dorești. Doar că nu vei merge singură. Însă noi știm bine că orice drum se străbate mai ușor când te însoțeste zâmbetul copilului tău și când simți susținerea oferită de o îmbrățișare caldă, dis de dimineață.

Cu drag, Andrea (care întelege perfect cat de greu e să împaci familia și cariera).

P.S: programul de coaching  Working Moms l-am gândit să sprijine femeile care caută mereu soluții pentru a păstra echilibrul familie-carieră. Te Invit cu drag să faci parte din el!

Tu si turma

E greu? Da. Foarte! Mi-e (inca) ciuda ca oamenii impart etichete cu asa mare usurinta. Ne tinem inimile inchise cu 10, nu! 100 de lacate. Mintile le coboram in iad si acolo le abandonam. Lasam televizorul sa ne formeze opiniile. Vedem 3 poze in ziar si zicem ca stim ce s-a intamplat cu adevarat. Folosim citate pe care, personal, nu le-am aplicat niciodata; dar suna bine. Citam mai mult decât citim. Ne umplem peretele virtual cu poze in care aratam ce e fericirea; pacat ca e mimata. Construim ziduri si suntem mandri de asta. Instigam la ura sub pretextul ca “stim noi ce e bine”. Desi avem atat de multa actiune in viata noastra, inauntru sunam a gol.

Ma gândesc la Colectiv… unii se mai folosesc inca de aceasta tragedie pentru a-si promova ideologiile, pentru a instiga la ura, pentru a da vina pe biserica pentru orice merge rau in tara noastra. Si ma gandesc la preotii care isi traiesc cu inima curata chemarea Si răspândesc lumina in jurul lor. Ma gandesc la profesorii geniali pe care ii avem dar care nu se vad dintr-un sistem de invatamant infect. Ma gandesc la doctorii care nu iau spaga, si care trateaza persoana, nu boala.

Cunosc din toate categoriile de mai sus, si uscaturi si faclii. Cunosc preoti care se simt biznis-mani, cunosc preoti care aduc Raiul aici, pe pamant.  Am avut parte de profesori blazati, frustrati dar am avut parte si de profesori dedicati cunoasterii si impartasirii ei in mod inovator. Am fost tratata, eu sau membrii familiei, de doctori care abia mi-au vorbit in absenta plicului. Dar si de medici care nici nu au vrut sa auda de bani sau alte recompense.

Cel mai mult mi-ar plăcea sa fiu inconjurata de cat mai multi oameni care sa FACA DIFERENTA in categoriiLe in care activează. Si abia mai am speranta, fiindca vad cat de usor de manipulat suntem. Vad ca ne convine sa privim situatia unilateral. Nu ne documentam, nu citim, nu ne folosim creierul.

Urla unul ca Biserica e de vina ca nu avem spitale? Hai turma dupa el! Mai conteaza ca nu Biserica face impartirea la bugetul de stat? Mai conteaza ca avem spitale, dar nu sunt dotate, renovate? Mai conteaza cum gestioneaza banii clasa politica? Nu…

Urla cineva ca medicii sunt corupti? Hai turma dupa el! Ce importanta are ca unii medici isi risca viata pentru a salva oameni? Ca au un salar de rahat? Ca sunt si ei oameni si sunt supusi greselii? Mai contează? Nu…

Urla 2 sau 3 ca profesorii nostri intra in sistem cu note de 4 si 5? Ce importanta are ca NU avem o scoala in care sa fie invatati cum sa ii invete pe altii? Ce conteaza ca avem directori de scoala corupti? Mai contează? Nu…

Da, din punctul meu de vedere, Biserica si Statul nu au ce cauta impreuna. Da, Biserica ar trebui sa plateasca impozite pe veniturile realizate. Nu, Biserica nu e responsabila de lipsa spitalelor.  Nu, Biserica nu e impotriva educatiei. Prima scoala, primul spital, prima farmacie au fost facute(la noi in tara!!) de catre o biserica si pe langa o biserica.

Mereu vor fi oameni foarte buni in ceea ce fac si oameni foarte prosti. Cu masura si fara masura. Nu-mi iese nici mie de fiecare data diferentierea. Dar ma stradui. Fiindca in momentul in care nu mai sunt in stare sa-i vad pe cei buni in marea celor compromisi, limpezimea vietii mele se duce. Ma duc cu turma si se dilueaza totul. Am fost cu turma si nu mi-a placut. Nu vreau sa ma intorc acolo. E caldut dar pute. A ignoranta, a comoditate, a nestiinta, a prostie.

Nu mai vreau, multumesc! Tu?

Andrea