Sir, yes Sir!

5 zile la Londra și Ipswich. Plănuite de multă vreme, amânate de două ori, ajunși  la final de Septembrie 2016. Și mi-a plăcut atat de tare încât pentru toamna lui 2017 plănuiesc încă o întâlnire cu britanicii. Asta până nu se smintesc de tot cu Brexitul lor și se vor supăra și pe turiștii români :/ Am pornit la drum cu gândul că nu o să-mi placă foarte mult, fiindcă englezoii sunt prea scorțoși și fixiști cu ceaiul lor de la ora 5 și am rămas surprinsă să descopăr un oraș vibrant, impresionant și copleșitor. Aici am trăit pentru prima dată în viața mea sentimentul că orașul mă copleșește: ca o îmbrățișare prea strânsă. Eram pe o străduță din Camden, spre seară, când inima a început să se agite fiindcă am realizat că sunt între 8’milioane de oameni! Câte povești, câte vise, câte Tristeți, câte bucurii…

Zbor cu Ryanair, la preț foarte avantajos: 50€ dus-întors, pentru 2 adulti, fara bagaj la cală. Chilipir!

Cazarea în zona King’s Cross, aproape de gara King’s Cross acolo unde e platforma 3/4- pasionații Harry Potter știu ce zic.

Arhiva personala

Un hotel cochet, o cameră micăăăăă-cea mai mică cameră în care am stat vreodată; însă cu un preț maaaaarrreeeeeee- aici sunt de acord cu cei care spun că Londra e scumpă. Într-adevăr, cazarea te face să scoți bani frumoși din buzunar, dacă vrei în centru și dacă vrei la hotel. Sunt o grămada de variante mai ieftine, la hostelurile cu 8-10-12 paturi in aceasi camera.

În rest, mai mult m-am speriat de ce citisem pe bloguri înainte de a porni, unde majoritatea vocilor spuneau că Londra te seacă la buzunar. Ei bine, nu a fost deloc așa: majoritatea muzeelor au intrare gratuită, mereu.

Arhivă personală

Am mâncat la puburi mici, dar cel mai mult mi-a plăcut în Borough Market-atâta viață și atâta mâncare bună la un loc, nu am văzut de multă vreme. De la Roma, mai exact! Acolo, pe Via delle Paste am trăit tot ce citisem despre cetatea eternă: restaurante mici și cochete unul lângă altul, fructe de mare proaspăt “culese”, fețe de masă în carouri alb-roșii, chelneri zâmbitori. Revenind la Borough Market, pot spune liniștită că locul ar putea fi raiul gurmanzilor de toate națiile dar și al fotografilor.

Arhiva personala

Bineînțeles că am bifat și obiective turistice precum London Bridge, Tower Bridge, Big Ben, Picadilly Circus, London Eye, Buckingham Palace, daaarrrrr am căutat și locurile mai putin turistice. Așa am ajuns într-o sâmbăta la amiază, când Londra era puhoi de oameni peste tot, în Saint Dunstan in The East- și timpul s-a oprit în loc. Ruinele unei biserici gotice, distrusă în Al Doilea Război Mondial, năpădite cu verdeață și flori. Oameni puțini, cred că eram vreo 6. Aș fi stat ore întregi în cadrul acesta ce-mi părea ireal.

Saint Martin church

Tot din seria obiectivelor mai puțin turistice face parte și biserica Saint Martin cu fereastra ei uimitoare. În spatele bisericii există o cafenea de unde se poate admira fereastra aceasta plutitoare.

Ca să descopăr orașul acesta imens, aș avea nevoie de o lună. Fiindcă turismul acesta pe Fast-Forward nu-mi mai place: să tot fugim de colo colo doar ca să bifăm niște lucruri pe o listă. Chiar o lună nu am la dispoziție doar pentru Londra, așa că mi-am propus ca următoarele vizite să le organizez tematic și să acord fiecărei tematici măcar 4 zile: parcuri&muzee va fi prima tema pentru toamna lui 2017. Aș mai alege apoi musicaluri&alte spectacole și flea Market-uri (piețe de antichități si vechituri) ar fi un alt “item” pe listă.

Arhiva personala

Ipswich, la 130 km de Londra, e ceea ce îmi imaginam când citeam despre orășelele cochete englezești. Centru universitar, deci plin de studenți, deci plin de viata. Și foarte mulți români.

N-am băut ceaiul la ora 5, dar am prins o vreme spendidă și în Ipswich și în Londra, ceea ce ne-a uimit cu totul. Noi ne asteptam la ploi multe si mărunte, la cer înnorat și mohoreală, dar ne-am scăldat în soare, cer senin și o ploaie scurtă.

Cum am avut parte de atat de multe surprize,nu știu… Cert este că mai vrem în Londra, mai sunt atat de multe lucruri interesante de descoperit.

Cu drag, Andrea (pasionată de călătorii)

 

GO GO GO

Duminica la amiaza: friggg, vant si ploaie hotarata. Tocmai in momentul in care ma gandeam ce bine e in masina, la adapost, vad printre sutele de picuri, oameni alergand. Ma mai uit o data, de doua ori. Incetinesc. Opresc de-a binelea, dar asta doar pentru ca un politist dirijeaza circulatia ca sa poata traversa omuletii astia ciudati.

Iar ii privesc, ma uit si la politist. Ploaia se inteteste, si vantul la fel. Politistul, cu mana intinsa in semn de STOP, zice fara glas “Ai de p… mea”, exact cand o rafala il ia din plin. Omuletii alergatori trec podul, o iau si eu din loc.

Pornesc incet, si observ alta scena. La capat de pod, o tipa cu un zambet MMAAAARRRREEEE si fara umbrela, asteapta ca sa-si incurajeze omul. Nu apuc sa vad pe cine asteapta, nu apuc sa fac presupuneri legate de legatura dintre ei: prieteni, sot, iubit, amica, etc. Pana la urma nici nu conteaza asta. Vad doar ca pe masura ce omul se apropie de ea, zambetul ei creste si insenineaza tot podul, palmele i se unesc in aplauze si buzele incurajeaza de zor.

Cat de important e sa avem langa noi, in momentele grele, o persoana care sa ne incurajeze. O persoana care e dispusa sa iasa in ploaie cu noi, sa infrunte greul alaturi de noi. Sa ne zambeasca, sa ne aplaude, sa ne spuna vorbele pe care avem nevoie sa le auzim, chiar daca afara tuna si fulgera, chiar daca toarna cu galeata. Cu galeata de provocari. Cu galeata de necazuri.

Da, e minunat sa stim sa ne ridicam singuri moralul. Da, e fabulos sa ne accesam fortele si sa turam motoarele exact in momentele cele mai grele. Sa spunem, cu mana pe inima “ma am pe mine, ma descurc orice ar fi!”. Pana la un punct, ne iese. De la un punct insa, zicem si noi ca politistul din intersectie “ai de p… mea!” Si-atunci, e si mai minunat, si mai fabulos (ca sa zic asa, incalcand regulile gramaticii romane) sa ai o persoana, UNA, care sa creada in tine. Altfel, fii sigur ca nu sta pe pod, in ploaie torentiala si vant piscator.

Asta am retinut eu din Digi Oradea City Running Day Asta explica numarul ridicat de oameni care alergau prin ploaia aceea caineasca.

Insa pentru fata care astepta sa isi incurajeze omul, am un respect la fel de mare ca si pentru alergator. Si va doresc sa va gasiti una la fel.

Cu drag,

Andrea (life coach)