Bănuiesc că știți piesa, nu? 😊 Până anul acesta n-am fost la vreun concert semnat Robbie Williams.

Însă pe 23 August “am defilat” la Budapesta, să iau parte la The Heavy Entertainment Show. Bine am făcut!

Dacă esti pasionat de show-uri impresionante, unde totul e sincronizat la minut, și de muzică bună, îți recomand un show Robbie Fucking Williams (așa se prezintă el, cu Fucking, nu e de la mine! Deși mi-ar fi plăcut să fiu eu asa ingenioasă!).

Nu îi știu toate melodiile “din cap”, nu leșin când îl vad, nu am postere cu el, nici macar tricouri. Mă leagă însă câte ceva de muzica lui: pe “Feel” am dansat pentru prima oară cu cel care avea să îmi devină soț (și a fost plăcut să fim amândoi la concert și să dansăm pe melodia asta), pe când era în Take That suspinam și eu ușor (da’ cine nu suspina atunci după ei!?!), videoclipurile lui m-au intrigat mereu (ceea ce e destul de rar în industria muzicală de azi).

Organizatorii au fost foarte bine puși la punct, nu am stat la coadă la intrare, iar la ieșire chiar a mers rapid totul. Concertul a început la ora anunțată iar cel de la Erasure s-a străduit să reziste, deși la un moment dat am crezut că se va prăbuși acolo pe scenă. Are și el o vârstă, dar nu cred că și-o acceptă, încă.

Ce n-am înțeles a fost pauza de 30 de minute între Erasure și Robbie. Dar na’ …uneori și în viață ne prinde bine câte o pauză. Alteori însă e doar un moment stânjenitor, peste care nu știi cum să treci mai repede.

Am avut locuri destul de în față, așa că am văzut și simtit foarte bine tot concertul. Și da, chiar a fost un show pe cinste. Coregrafiile, dansatoarele (că dansatori nu a avut) au fost fabuloase (n-au lăsat o silabă nedansată), decorul, artficii, confetti, flăcări. Vocea lui live, foarte bună.

3 momente mi-au plăcut foarte mult: duetul cu tatăl lui (un gentleman Old School), in memoriam George Michael (a cântat Freedom) și “i love my life” dedicată celor doi copii pe care îi are.

Până la urmă e important să fim recunoscători. Pentru ceea ce suntem, pentru oamenii care ne-au sprijinit, pentru familie, pentru mentori.

Muzica are putere să vindece cele mai grele răni. E unul din lucrurile pe care le-am simtit pe pielea mea și care îl dau mai departe celor care vin la coaching. Și o avem întotdeauna la îndemână. Concertul acesta a intrat in galeria amintirilor frumoase, numai bune de “pus pe rană” atunci când va fi cazul.

Ca să fie o experiență totală a doua zi am petrecut-o la băile Gellert, un loc fabulos unde te simți răsfățatul lumii. Arhitectura este impecabilă, curățenia la fel! Personalul de la terasa restaurant nu se prea încadrează în peisaj (sunt mai miserupiști) și zăpăciții de la recepție. În rest, nu-mi mai vine să plec!

Nu mai zic despre cât de faină e Budapesta și câte posibilități de petrecere a timpului ai. Doar să faci turul băilor termale și te-ai aranjat o săptămână, minim!

Plus că, au o comunitate de coaching foarte

activă și implicată în tot ceea ce se întâmplă în oraș! Întotdeauna am admirat (și invidiat!) spiritul acesta curios și (mai) liber al vecinilor de graniță. Și recunosc, mi-l doresc și în Oradea!

Recomand oricând și oricui experiența Budapesta; eu o trăiesc măcar o dată pe an!

Cu drag și muzică bună, Andrea