Jurnal de medic

“Adevărul e că mereu m-a enervat Ana. Dar o și admir în același timp. Cum Doamne i-o fi venit ideea cu procaina asta? La ora târzie din noapte, când din degete îmi curg cuvinte, așa ca dintr-o aortă, Gerovital H3, elixirul ei -cum îl numește ea zâmbind-, și-a dovedit eficacitatea.

Ei, lupta mea e acum alta… S-o conving pe încăpățânată asta minunată că produsul ei poate fi făcut ca la carte și dacă nu este ea prezentă în fiecare minut. Dar îl păzeste mai ceva ca pe un nou-născut. Năzuințele mele se îndreaptă înspre momentul în care Gerovitalul va fi folosit la scară largă. Îi tot explic și iar îi explic, dar încă nu mă ascultă. Câte femei aș salva! Câtor femei le-aș reda siguranta de sine! Trebuie doar S-o fac pe Ana să înțeleagă că genialitatea ei poate ajunge la toată lumea. Așa cum ea detestă bătrânețea, așa o detestă și alte femei. Mai ales când văd că pe chipul lor de porțelan se instalează încet dar sigur, linii fine, linii adânci. Chiar dacă aceste riduri sunt urmele unor foste zâmbete, urmele unor bucurii trecute, femeia se întristează la vederea lor. Câte paciente de 40 de ani cu depresie…Câte paciente ar putea avea chipul senin dacă madam Aslan și-ar da binecuvântarea pentru crema asta anti-rid cu formula Gerovital H3… Ei, ei! Mâine îmi încerc iar norocul!”

Zâmbesc când citesc aceste rânduri! Deși atunci eram tare necăjit! Acum însă îmi vine S-o pup pe fruntea inteligentă de fiecare dată când o văd. Pe Ana, desigur! Pe Regina Tinereții cum o alint uneori. Într-un final, dorința mea de a ajuta femeile aflate în criza vârstei, S-a împlinit! Ana a acceptat să colaboram cu Farmec. Aici, conduc secția de cercetare și am elaborat gama Gerovital H3 Derma+   și lucrez cu mare bucurie la prima linie de produse dermocosmetice! 

Abia aștept să-i pice fața rusnacului Gyorg! I-am luat-o înainte și de data asta! He-he… Mărturiseam în paginile trecute că n-aș vrea să mai văd o femeie tristă din cauza ridurilor. În timp, mi-am dat seama că de fapt, de la mama pornește totul! O vedeam cum se ofilește, în loc să înflorească. Pentru că da, poți înflori la 45, 58 sau 65 de ani! Trecerea timpului ar trebui să ne fie motiv de împlinire. Dar, aceste ființe delicate, femeile…își măsoară împlinirea prin rezistența frumuseții în fata nemilosului Timp. Pentru ele, Timpul este un soi de…căpcăun. Un hoț: de prieteni, de lumină, de frumusețe.

Până la urmă, care să fie secretul frumuseții? Încă nu am un răspuns complet la întrebarea aceasta dar străduințele de până acum, au un nume: crema anti-rid si fermitate ! Ana spune deseori că tinerețea nu are legătura cu vârsta biologică. Tinerețea este dată de modul în care ne trăim viața: dacă suntem optimiști și ne urmărim țelurile, tinerețea vine ca un soi de …Bonus. Iar pentru Ana, tinerețea înseamnă frumusețe. Uite că iar vorbesc despre Ana. Mă fascinează. Dar nu voi avea niciodată curajul să îi mărturisesc că îi iubesc privirea, că îi iubesc mâinile mici care fac numai lucruri mari, că îi iubesc până și ridul abia vizibil din colțul ochilor.

Am îndrăznit să îi spun totuși că eu mi-am setat un nou țel: Produsele Gerovital, împreuna cu Farmec, să facă parte din istorie.

www.farmec.ro
www.farmec.ro

Profesoara este pur și simplu obsedată în a oferi produse românești de calitate. La orice congres din lumea mare am participat a stat mereu cu fruntea sus, garantând pentru calitatea muncii ei. Și da, recunosc! Mi-a făcut și mie un crez din asta! Așa e Ana…dacă petreci mult timp cu ea, te absoarbe! Și n-o zic eu, din postura de îndrăgostit (Doamne, ce ciudat sună!), o spun toți cei care lucrează cu ea. E ca și cum ar avea un soi de halou care te atrage și apoi te anihilează: devii un Aslan fără să-ți dai seama.

Noi, cei care lucrăm cu ea, am ajuns să-i împărtășim până și gusturile legate de mâncare! Ne-a molipsit cu savoaire-du-vivre! Nu știu din ce e făcută femeia asta…Nu știu nici eu din ce sunt făcut…Dar sufletele noastre seamănă. Sau doar m-a aslanizat. Poate privi un Van Gogh ore în șir și atunci tot ce îmi doresc e să fiu o parte din tabloul pe care îl soarbe cu nesaț. Mă multumesc dacă sunt și o simplă tușă de albastru electrizant. Dimineața și-o începe cu o cupă de Șampanie. N-am văzut pe nimeni să se delecteze așa lângă o cupă. Și am participat la multe sindrofii. Am văzut buze de doamne distinse, numite de alții frumuseți răpitoare, dar care pe mine nu m-au lăsat fără aer așa cum mă lasă buzele Anei când se întâlnesc cu frizzante-ul șampaniei. Liniile trupului îi sunt perfecte. La ea m-am gândit când am propus noul produs: crema de corp. Pentru ca toate doamnele să se simtă răsfțate și pielea uscată să nu mai fie o problemă. Câte trupuri flămânde de iubire nu au respins îmbrățișări de teama că mâna care dorește să le mângâie se va agăța în aspritatea pielii?

Doctor în frumusețe, așa îmi spune Ana. În gând, îi spun Zeiță. Cu voce tare, o strig Profesoara sau Anușcă-în momente de veselie-. Îi inspir parfumul și nopți întregi îi visez mersul. Țelul ei este și Țelul meu. Asta va rămâne în Istorie. Profesionalismul nostru- acesta va face Istorie.

Iubirea mea, va rămâne între aceste file. Și în zâmbetul pe care Ana mi-l dăruiește de fiecare dată fără să bănuiască că pentru fiecare zâmbet eu îi întorc un sărut. Pe buzele înmuiate în șampanie.

Dr.

Articol scris pentru SuperBlog2016

intodeauna acolo

De 40 de minute mă uit la cana asta de ceai și la plicul de lângă ea: e un plic mare, pot să îmi dau seama că sunt multe chestii îndesate în el…Ce o fi pus atâtea? Ce poti pune într-un plic? Evident…foi. Dar de ce să îmi lase un roman în grijă? Așa pare, un roman…Sorb o gură: e rece. Nici nu mă mir. Ar trebui să pun undeva cana asta: e preferata lui. Iau plicul între 2 degete și mă așez la fereastră. Înspir adânc. Îmi fac curaj: rup hârtia, scot conținutul, mototolesc plicul și îl arunc cât-colo. Privesc buimacă la teancul de hârtii pe care le am în mână: incredibil…hărți, poze, pare un soi de intinerariu de călătorie…Omu’ ăsta e sănătos?! De călătorie îmi arde mie acum?!?! Și intr atâtea poze, o scrisoare:

Iubita…-știi cât îmi place să îți spun iubita, nu-i așa?- 🙂 știu că te-ai zgâit o grămadă de timp la plicul ăsta. Probabil că acum zace mototolit într-un colț. Fii atentă la mine! Mai știi prima noastră excursie? Milano, Domul, Sărutul tău, inelul de la mine. Sigur că mai știi! Doar te-ai sucit atâta până ai gasit varianta potrivită de city break low cost. Când ți-am zis: Hai să ne plimbăm pe sub cupola Domului! tu ai pufnit enigmatic: mda…la ce scoruri sunt acum la biletele de avion cred că ne plimbam noi prin Piața Unirii! Și totuși…vroiam neaparat să te sărut în Piazza del Duomo! De atunci, de la prima noastră excursie ai devenit expertă în city break low cost și am explorat împreună o bună parte din Europa. Aș vrea să merg cu tine peste tot, mai sunt atât de multe străduțe, castele, cafenele, pasticerii, poduri pe care le avem de descoperit. Să te țin de mână, să te zoresc: haaaiiiiii iubita că iar ajungem cu noaptea-n cap la hotel!Câte poze mai vrei să faci???

Hârtia mi-a scăpat din mână și o vreme m-am uitat pe fereastră. Afară, lumea își continuă drumul obisnuit.

dar gata cu planurile de viitor! E timpul pentru Prezent! Adică te pui și îți faci rapid bagajele, ți-am pregătit o întâlnire cu bunul tău prieten Ryanair care te va duce în cea mai frumoasă vacanță europeană! Te rog totuși să nu-ți iei foarte multe haine, eu nu am să fiu lângă tine să te ajut la cărat! Fii pe pace, cei de la Ryanair au o politică de bagaje foarte mișto și ai bagaje de mâna gratuite!! O singură dorință am: ia cu tine rochia aia albă din voal și tull, jur că esti ca un înger în ea! Și să o porți când munții Irlandei o să se vadă de la geamul cafenelei mici și cochete, când moșulică simpaticul îți va aduce un strop de Jameson, să îl savurezi și pentru mine. Eu sigur voi exclama: Doamne, cât e de frumoasă! 

Iubita, știu că tu ești fan zboruri economice, și mi-e așa drag de tine când te aud cum îți faci tu planuri că de banii economisiți la zbor îți cumperi o cămașă tradițională din Spania, sau iei un lampadar grecesc ca să avem atmosferă romantică în casă. Tu vrei să cumperi intotdeauna ceva care să îți amintească de locul vizitat. Și dacă mai e loc și de o pereche de pantofi, Slavă Cerului! Uite, ca să vezi că și de data asta poți zbura liniștită și poti târgui tot ce îți place și vrei să aduci acasă,

www.ryanair.com
www.ryanair.com

imageRăsfoiește foile următoare(deși ți-am pus print screen doar cu primele 2 destinații, restul le vei afla pe parcurs) și te convingi că am facut un târg bun cu Ryanair, vezi ce prețuri pe placul tău am gasit!??! 

Hai iubita mea, adună-te și să mergem mai departe. Viața e făcută să stralucești! Să descoperi tot ce are mai bun și apoi să poți povesti tuturor despre câte locuri frumoase ai văzut, despre cum te-au inspirat aceste locuri. Știi? Aș vrea să le povestești nepoților tăi despre cât de mult te-am iubit. Pardon! Te iubesc! Și când ai să le spui în ce aventură ai pornit, în ce orașe te-am purtat de mână ca să te descoperi pe tine, vor face ochii mari și îți vor urmări fiecare cuvânt. 

E gata bagajul? 🙂 începi cu Milano, acolo unde pentru noi a început totul. La hotel Milano Scala, întrebi de Giuseppe. El o să-ți mai dea un plic(să te Pregătești că am multe plicuri pentru tine :))) și așa vei afla tot ce ți-am pregătit pentru Milano. De la Milano zbori către Londra! Acolo, la hotelul Dockside (special pentru tine, lângă Tower Bridge!!) te așteaptă…Ella! Mai multe, atunci pe loc. 

Plângi? Să nu îndrăznești! Hai fuga că te astept în lumea mare: în vânt, în cerul senin, în frunze, în omul care-ți zâmbește…” 

Sigur că plâng. Îmi șterg lacrima, fac bagajul. Gândurile imi zboară haotic. Un lucru e sigur: omul ăsta e ceva…

va urma

articol înscris la SuperBlog 2016

Black Tie City

Doamnele imi zâmbesc din rochiile de seară diafane, de un alb perfect. Croieli impecabile, diverse. Domnii surâd enigmatic, în sacouri pe masura lor.

E o seară importantă pentru întregul oraș. Când ne-am înscris la concurs, nu credeam că vom ajunge atât de departe. Adică  sa-l câștigam! Mai ales ca noi suntem la prima participare și concuram cu nume grele, cu orașe care si-au adjudecat titlul si de 3 ori consecutiv.
Ei, dar iată-ne aici: toți la patru ace, inclusiv Joe Ursuzu’ care, de fiecare dată când ne întâlneam imi trimitea o privire scurta si un pufăit,zicând:” ehh, tineretul asta si ideile lui!” Însă, privindu-l acum, trebuie sa recunosc că îi stă minunat în pantofii de lac și cu palton.
BTC, adică Black Tie City ține 2 luni: din 1 Septembrie pana in 1 Noiembrie. Cred ca special l-au pus toamna, sa fie cât mai greu de câștigat. Vara sau primăvara e foarte ușor sa fii cochet. Dar toamna, când ai zile in care îngerii toarnă apa din ceruri cu o grămada de galeti, nu prea-ti vine să te plimbi cu stilettos, oricât de mult iti plac.
Mi-aduc aminte de seara când am reușit sa-mi conving orașul sa ne înscriem la concurs. Toți au rămas cu gura căscată! Nelly, soția primarului, a fost atât de incantata încât m-a luat in brate! A fost singura. Will, responsabilul de aprozare a recunoscut ca n-a purtat o pălărie decenta de vreo 5 ani:”cum?!?! Trebuie sa renunț la salopeta???”
Pe scurt, B.T.C -ul îl câștiga orașul care timp de 2 luni e MEREU la patru ace. Iar la evenimente precum nunți, înmormântări, botez, cocktail, ținutele sunt jurizate de membrii secreți ai BTC. Nu poate exista prost gust, faux-pais sau mediocritate. Se punctează maxim originalitatea, stilul, bunul gust, non-conformismul.
Premiul? Pe lângă onoarea maxima si imensul flux de turiști (si banii lor!!), cei de la Answer.ro oferă articole vestimentare si încălțăminte pentru fiecare locuitor. Noi, deja de dinainte de a câștiga, ne-am stabilit categoriile de premii pe care le vrem. Ia uitați-vă! Nu-i asa că avem gusturi rafinate?

1) Rochii și tunici elegante: http://answear.ro/p/rochii-si-tunici-212-k.html/rochii-si-tunici,elegant/p-1/r-60/o-n/s-275

2) Cămăși minunate pentru domnii orașului: http://answear.ro/p/camasi-240-k.html/camasi,camasi_cu_maneca_lunga/p-1/r-60/o-n/s-257

3) Clar, nu aveam cum să nu ne alegem pantofii cu toc: http://answear.ro/p/pantofi-cu-toc-2356-k.html

5) Bărbații au protestat și au zis că și ei se inscriu la pantofi! Mocasini în special: http://answear.ro/p/mocasini-si-pantofi-2411-k.html/

image
Sursa:www.vogue.com

Ca să înțeleagă ideea aceasta a elegantei la mod continuu, ne-am uitat cu toții la Breakfeast at Tiffany. De vreo 7 ori!!! Mi-am asumat rolul de Fashion Eye, adică am fost ochiul de vultur pleșuv al ținutelor. Pentru mine: Raiul! Pentru ei: Infern! Le-am scotocit dulapurile, am lucrat pe atitudine, le-am vorbit non-stop despre stil si farmec personal. În astea două luni am avut două nunți, o înmormântare, trei botezuri, o seara de poezie, Sărbătoarea Recoltei și Deschiderea Anului Școlar; la toate a fost un aer de eleganță la superlativ. De când e concursul ăsta nimeni n-a luat punctaj maxim la înmormântări: ei bine, noi am făcut-o!! Aici am mers pe un stil clasic, însă reinterpretat! Ce-i drept, am avut noroc și cu Miss Jane, defuncta. Ea a lăsat în testament, apoi l-a silit și pe parintele Paul să amintească la slujbă: “Dacă vă văd în negru ponosit, promit că vin și vă bântui!” Și credeți-mă, nimeni nu vrea să fie bântuit; iar bântuit de Miss Jane, nici atâta!

Sursa:www.celebrities-checked-out.blogspot.com
Sursa:www.celebrities-checked-out.blogspot.com

Așa că, am purtat bleumarin, perle, cardigane, sacouri cu dungi, multe multe palarii, iar Will a îndrăznit chiar un sacou negru cu buline albe. Pe Jojo și Kira, fetele Miss Jane, le-am încurajat să poarte culorile preferate ale mamei lor.

Și la Sărbătoarea Recoltei am stârnit admirații, deși au fost doar 12 grade!!

Sursa:www.answer.ro
Sursa:www.answer.ro

În general, la sărbătorile abundentei se poarta mult denim, dar noi anul ăsta am optat pentru un black tie chic, reinventat. Fetele de la standurile cu mâncare au purtat rochia Decadent de la Medicine si S-au asortat atat de bine cu baloții de fan de peste tot încât nimeni nu mi-a mai pus la îndoiala alegerile vestimentare! E adevarat că au tremurat un pic, dar ce nu face o fată pentru a câștiga un Black Tie City…

Nunta îndragostitilor Jack&Nancy am pus-o sub semnul eleganței non-conformiste. “L’amour toujour” a fost tema nunții lor, fiindcă Parisul le-a vegheat iubirea din prima clipă. Când s-au cunoscut,

Sursa:www.vogue.com
Sursa:www.vogue.com

Nancy citea în parcul palatului Versailles purtând  o cămașă albă bărbătească, pantofi cu toc și o curea subțire peste talie. Și acum, când ne povestește, Jack mărturisește :”Am rămas mut. Parcă mă uitam la o întreagă galaxie de stele…Am știu că ea va fi lumea mea!” imagePe Nancy am ajutat-o să-și aleagă o rochie de mireasa fabuloasa și bineînțeles, luna de miere a fost (și) în Paris.

Sursa:www.style.com
Sursa:www.style.com

La nunți, mirele este de obicei pe locul doi, atenția fiind îndreptată majoritar către mireasă. Ei, dar cu Jack a fost cu totul altă poveste…Aici mirele si cavalerii lui au purtat bretele, cravate personalizate, cocarde fine…Și multe blițuri le-au fost destinate lor!

 

 

 

 

 

 

Acum, suntem la final de concurs. La premiere. Bucuria în orașul nostru este așa cum nu a fost niciodată. O depășește chiar și pe cea în care într-un an recolta de viermi de mătase ne-a ieșit triplă!!! De-acum, suntem etalon pentru aceia care ne-au luat peste picior acum 2 luni! și mă gandesc doar că visele trebuie urmărite și…stilizate până ies!

Sursa:www.theburningplatform.com
Sursa:www.theburningplatform.com

Dar după trei luni de styling intens, de purtat stilul Black Tie și la brutărie, concluzionez și eu ca omul care a alăturat ținutele masculine din 1940 și din 2015: undeva, cândva, ceva s-a pierdut pe firul elegantei…

 

 

 

 

Articol înscris pentru campionatul SuperBlog2016!!!

Septembrie

e gata. E luna care mi-a plăcut întotdeauna. Mă rog, întotdeauna însemnând de prin liceu, până atunci doar lunile cu vacanța aveau cu adevarat însemnătate pentru mine. Însă prin a X-a, s-a produs declicul. Nu știu de la ce, dar de atunci gustul de Septembrie, parfumul de Septembrie și lumina de Septembrie au început să mă curteze, am ajuns să le cunosc și acum să le iubesc. Pare simplu, nu?

Nu-i chiar așa, în condițiile în care toți in jurul meu oftau că s-a terminat vara, bombăneau când erau 3-4 zile de ploaie, pufneau la 1-2 zile de vânt și chiar se auto-diagnosticau cu depresie tomnatică. Se termina vacanta, lăsau și iubirile de-o vară urmele lor. Și totuși, în contextul acesta complet nefavorabil, Septembrie mi-a devenit atat de dragă…

Prima dată: eram atât de obosită după antrenament, mergeam către casă. Și văd un copac cu frunze nici verzi nici galbene, nici roșii nici portocalii, asa…ca timpul în care vrei să pleci dar vrei și să rămâi. Și cu toate că mă durea fiecare mușchi, fiecare pas, m-am oprit să privesc copacul ăsta. Nu era un copac nou, trecusem pe lângă el de sute de ori, și totuși avea ceva diferit. Și-mi venea să-l iau în brațe, să-i mângâi frunzele și să-l intreb: ce-i cu tine? De ce esti asa frumos azi? Nu l-am luat în brațe, pe vremea aia îmi făceam griji de ce spune lumea (azi am scăpat de grija asta!Doamne, bine-i fără ea!) dar privindu-l, mi-a devenit tot mai clar: era lumina! Lumina care i se strecura printre frunze, lumina care toată vara a fost dogoritoare, acum e diafană. E clară, ca o dimineața după o noapte plină de gânduri hai-hui.

În timp: Septembrie a devenit (și)luna în care mi-am cunoscut soțul, ne-am căsătorit, s-a născut primul nostru copil. Anul ăsta, în 17 Septembrie, Siluan a împlinit 2 ani și noi am împlinit 5 ani de la nuntă. Ce de lumină… Ne-am serbat în dungi, fiindcă iubim marea! Majoritatea celor care au fost alături de noi în acest 17 Septembrie, au fost cu noi si la Taina Cununiei:  si e nemaipomenit să-i vad acum în alb si albastru, cu dungi și buline marinărești, și copiii după ei. Dacă tot veni vorba,ați remarcat cum e lumina în Septembrie, la mare? Cum valurile sunt mai spumoase, cum nisipul strălucește mai fin, cum nu te mai apasă nici o dogoare? Să crească Siluan și să-i arat si lui diferența de lumini. 🙂 Dar cred că deja o stie. Mă uit de multe ori la copii, îl urmăresc și pe Siluan: sunt lumini ambulante. Să-l ajut să-și păstreze lumina, asta mi se pare cel mai important în “meseria” mea de mamă. Nu-mi place asta cu meseria de parinte. Cred în devenirea părintelui. Să crească mare Siluan, și să împartă din lumina lui și altora. Nu-i ușor, și uneori gandul acesta că la noi în familie este om nou mă face să mă sfiesc. Siluan e om nou, om perfect (sufleste), e micro si macro-cosmos în acelasi timp, e pagina de un alb dureros de strălucitor (știi cum te dor ochii cand soarele se reflecta in zăpada?!). De asta cred în devenire spirituală, nu în dezvoltare spirituală. De asta cred că pe copii, noi adultii, ii tratam cu prea putin respect. Îi luăm ca atare, for granted, și nu ne mai mirăm de lumina lor, de cât de frumos se oglindește Dumnezeu în ei. Și punem pe ei Așteptările noastre, proiectam dorințele noastre, adică ne străduim din toate puterile să le acoperim lumina. Stăm ca prostu’-n-târg că nu stim ce sa facem cu bucuria lor, cu perfecțiunea lor, uneori chiar ne sperie și atunci muncim aprig la apărarea noastră. Nu îndrăznim să renunțăm la bagajul nostru, așa că îl dăm copilului să-l care. De asta cred în libertatea, verticalitatea și inteligenta oferite de practicarea credinței.

O să ramân mereu cu Septembrie la loc de cinste în suflet. Chiar dacă în unii ani plouă mult. Septembrie îmi miroase a carte veche, a leneveală sub pături calde. Ploaia septembrăiască e de o melancolie plăcută, are gust de struguri copți și mă face să îmbrățișez omul de lângă mine. E luna în care pe Siluan îl serbez de două ori(naștere + Sfântul Siluan) și pe mine de trei ori.

Septembrie e lumină, lumină, lumină.

Andrea