Sensul vietii

Îl căutăm cu toții: uneori conștient alteori inconștient 🙂 Ne întrebăm care este. Îi dăm tot soiul de nume. Vrem să îl descoperim pe al nostru. Și e foarte bine că e așa.

Sursa:pinterest.com

Trecem prin tot felul de etape, atribuind acestei căutări profunde, semnificații materiale. Niciodată faptul că ți-ai luat o mașină nouă nu te va face pe deplin fericit. Poate un pic satisfăcut, un pic mândru. Dar nu fericit. Niciodată o casă nouă, o garderobă nouă, o excursie către o destinație îndepărtată, nu îți vor alimenta fericirea pe termen lung.

Ceea ce este cu adevărat important, ceea ce are ca și consecință fericirea, nu se poate cumpăra cu lei, euro, dolari sau alte monede.

Cu toate astea, poate te-ai lăsat fermecat de mirajul lui “a avea”. Cumva, în societatea actuală, când majoritatea te validează ca fiind “de succes” atunci când ai (o casă, o mașină, un job, o imagine perfecta) e foarte ușor să te ia valul și să îți concentrezi toate eforturile pentru a avea mai mult, pentru a impresiona mai tare. Cu toate astea, am cunoscut oameni care au (și sunt invidiați pentru asta) dar nu sunt. Nu sunt Fericiți, nu sunt Echilibrați, nu sunt Împăcați.

Să ne înțelegem: nu înseamnă că e o problemă să vrei să ai diverse lucruri. Problema e când faci din asta un scop, și nu o consecință.

În momentul în care te vezi pe un piedestal doar pentru că ai diverse și acest lucru îți dă un fel de satisfacție de sine “uite ce nașpa sunt ăia că nu au mașina X așa cum am eu. Uite ce om de bază sunt eu pentru că am 4 camere și ăștia stau in 2”- ești pe calea greșită. Da’ rău de tot. Cum ar spune unii, ești pe arătură. E semn că ai nevoie să te întorci la ceea ce contează cu adevărat.

Sursa:Libris.ro

Citesc acum o carte autobigrafică, sinceră și incomodă. Victor Frakl a fost supravituitor al lagărelor de la Auschwitz si Dachau. Apoi, a devenit profesor de neurologie si psihiatrie la Universitatea din Viena și șef al Clinicii de Neurologie. A creat cea de-a treia școală vieneză de psihoterapie: logoterapia. Celalate două sunt școala freudiană și cea adleriană. Și spre deosebire de multi alți existențialiști, Frankl nu este nici pesimist, nici antireligios.

Și chiar în prefața ediției din 1984, autorul pune pe hârtie cateva cuvinte care m-au determinat să gandesc așa: și dacă asta ar fi toată cartea, o frază, și tot ar fi suficient și minunat. Iată:

“Nu țintiți spre succes căci cu cât mai mult îl doriți și cu cât faceți din el un scop, cu atât mai mult veți rata. Căci succesul, asemenea fericirii, nu poate fi urmărit; el trebuie să urmeze, și chiar numai așa se și întâmplă, ca un efect secundar neintenționat, din acea dedicare a omului față de o cauză mai mare decât el însuși, sau ca un produs secundar al dăruirii de sine către o altă persoană. Fericirea trebuie să vină de la sine – și faptul acesta este valabil și pentru succes: trebuie să îl lași să se producă tocmai nepurtându-i de grijă. Vreau să ascultați ce anume vă poruncește conștiința să faceți și să duceți la bun sfârșit lucrul acela, pe cât de bine vă stă în putință. Atunci veți apuca ziua când veți vedea că, pe termen lung-repet: pe termen lung! -, succesul vă va urma tocmai pentru că ați uitat să vă gândiți la el.”

Sursa:Libris.ro

Azi îi am alături pe Nicolae Steinhardt și Victor Frankl. Să știi că sunt tipi de gașcă, te Invit să îi Cunoști și tu. Sunt din trupa celor care, subtil, vorbesc despre devenirea personală. Primul meu articol in care vorbesc despre diferența dintre dezvoltarea personala și devenirea personală îl poți citi aici:  http://blog.andreaneag.com/?p=853 .

Întorcându-ne la sensul vieții, vedem că are de-a face cu “ceva” mult mai profund decat ceea ce ne este acum servit pe tavă pe post de fel principal. Așadar, te Invit să citești cartea și apoi, să dezbatem împreună. Poți comenta aici, sau imi poti trimite impresiile tale pe adresa de e-mail: contact@andreaneag.com.

Cu drag (și sens), Andrea

 

Devenire personală sau Dezvoltare personală?

Te Invit azi să treci peste fastul, norii roz și linia de finish sclipicioasă care sunt caracteristice modului în care este prezentată și descrisă dezvoltarea personală.

pinterest.com

Probabil ți-ai cumpărat multe cărți, ai participat la n conferințe și workshopuri, multe ambalate frumos. Toate te îmbie să testezi rețetele lor pentru a obține fericirea, bogația, echilibrul, perfecțiunea. Majoritatea în 9 sau 10 pași. Îți sună cunoscut? Întrebarea mea este alta:

Câte din cărțile cumpărate le-ai și citit? Și dacă tot le-ai citit, care sunt acele 3 idei care ți-au plăcut și pe care le-ai implementat? La fel și în cazul conferințelor sau seminariilor.

Pentru acest articol, m-am inspirat din Semnificația zilei de azi: Marțea Mare. Pentru întreaga creștinătate acum este o perioadă deosebită: Săptămâna Mare sau Săptămana Patimilor. Ce legătură are asta cu coachingul?

pinterest.com

Are. Ia să vezi: în acestă zi, pe lângă pilda talanților, sunt pomenite cele 10 fecioare: 5 înțelepte și 5 mai puțin întelepte. Gândindu-ne la viața noastră, am putea spune că 5 erau pe treaba lor, asigurându-si echipamentul complet (aveau și candelă și ulei) și 5 erau pe lângă subiect (aveau candelă dar nu aveau ulei în ea). Deși se antrenaseră pentru acelasi scop (participarea la nuntă) doar o parte din ele au reușit să îl împlinească (cele 5 întelepte).

La fel e și acum. Aroma acesta a dezvoltării personale ne-a amețit pe toți. Este o avalanșă de “hai să fii mai bun, mai bogat, mai sus, accesându-și resursele interioare!” Mirajul acesta al “celei mai bune versiuni pe care o poți avea” ne-a zăpăcit de tot. Mai ales că de cele mai multe ori e livrat prost- dar asta e altă discuție și va face subiectul altui articol. Există așadar un scop comun. Dar mulți se pierd în zecile de cărți cumparate și citite (în cel mai bun caz!) dar ne-aplicate,  în conferințele și workshopurile care le-au dat aripi pe moment dar la o săptămana după, aripile au fost puse cuminți în cuier.

Nu te-ai plictisit să faci totul cu jumătate de măsură?

Așa au făcut și cele 5 fecioare “nebune”/neîntelepte. Aveau candelă, nu aveau ulei. Adică au făcut totul cu jumătate de măsură. Pentru acestea 5, operațiunea s-a terminat prost. Pentru tine însă, care te poți inspira din pățania lor, nu e musai să fie la fel. Dimpotrivă!

De asta eu-Coach (meserie pusă în raftul dezvoltării personale), susțin Devenirea personală. M-am amețit și eu o vreme cu mirajul jumătăților de măsură din dezvoltarea personală așa că știu cum e. De asta nu livrez niciodată clienților mei Rețete-Minune în care își schimbă viața peste noapte și Pac! Totul e roz, sclipitor și Hollywood.

Care este diferența între devenirea personală și dezvoltarea personală?

Și despre asta discutăm într-un articol viitor. Acum te Invit să meditezi la aceste două “concepte”- poate ai să identifici chiar tu diferențele.

Ideea e că jumătatea de măsură e mai comodă, e locul acela căldicel, dar nu îți asigură experiența deplină. Și e păcat să nu ai parte de tot.

Cu drag, și fără jumătăți de măsură, Andrea

Cum să nu-ți mai plângi de milă -Lunea Mare

Azi, despre turnura interesantă pe care o are viața deseori. Se întâmplă să ajungem în situații diverse si să exclamăm:”de ce mi se întâmpla asta? De ce tocmai acum?”

pinterest.com

Și de cele mai multe ori tocmai faptul că ajungem într-o asemenea situație înseamnă un câștig pentru noi. Suntem nevoiți să ieșim din zona de confort, să ne revizuim reperele, valorile, relațiile cu ceilalți. Descoperim în noi resurse nebănuite. Ne punem la treabă abilitățile, ne deschidem către oportunități.

Dar nu vedem asta de la bun început. Întâi ne doare. Nu înțelegem ce se întâmplă și cum vom putea trece cu bine și peste acest episod. Vrem cu disperare ca totul să fie ca înainte. Ajungem să-i urâm pe cei care ne trădează. Cu cât rezistența ta la schimbare este mai mare, cu atât îți va fi mai greu să identifici posibilele aspecte pozitive în situația aparent negativă.

Tu cum faci față momentelor 0 din viața ta?

Apoi, mai sunt clipele în care te irosești. Te Invit să te gândești la cât de mult îți valorifici punctele forte în viața de zi cu zi.

Cât dai din ceea ce ești?

La un moment dat, va fi prea greu să recuperezi tot timpul irosit. Știu, nu ne place să ne gândim la asta. Vrem să credem că avem tot timpul din lume. Nu e așa. Da, în majoritatea cărților și materialelor de dezvoltare personală se vehiculează ideea că “niciodată nu e prea târziu!poți face tot ce îți dorești! Tot ce contează e să vrei cu adevarat!” Mda, sigur că da. Atâta doar că trebuie să muncești de 100 de ori mai mult, să îți dorești de 1000 de ori mai tare. Cum ar fi să îți dai timp de introspecție cât mai des, să cauți adânc în tine ceea ce te caracterizează și să oferi celor din jur toate acestea? Îți dai seama ce avânt ai avea?

Inspirația pentru cele scrise mai sus stă în Semnificația zilei de azi:Lunea Mare. Pentru întreaga creștinătate acum este o perioadă deosebită: Săptămâna Mare sau Săptămana Patimilor. În Lunea Mare se pomenește patriarhul Iosif care a fost vândut de frații săi (daca tot vorbeam de dezamăgiri și trădări în relații) ajunge în pușcărie (moment 0 critic) și din condiția de prizonier ajunge în poziția de administrator peste tot Egiptul (genul de american Dream doar că se întâmplă cu mult înaintea Americii). Lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă și-ar fi plâns de milă.

Tot în Lunea Mare se pomenește smochinul neroditor ca pildă despre iubire și dreptate. Te poți gândi la proverbialul “Dumnezeu îți dă da’ nu-ți bagă în traistă!” sau la vehiculatul “așteaptă totul mură-n gură!”. Sau la internaționalul “fortune favores prepared mind”. Adica tot timpul pe care il petreci lamentâmdu-te că nu poți, nu știi, nu crezi este timp irosit. În schimb, te Invit să fii creativ, să îți adresezi întrebări precum:

Cum aș putea face asta, altfel? Ce pot schimba? Cum îmi folosesc resursele existente pentru a-mi maximiza câștigul?

pinterest.com

Asumă-ți condiția. Descoperă și lucrează cu punctele tale forte. Fii smochin roditor!

Cu drag (și smochine), Andrea

Sir, yes Sir!

5 zile la Londra și Ipswich. Plănuite de multă vreme, amânate de două ori, ajunși  la final de Septembrie 2016. Și mi-a plăcut atat de tare încât pentru toamna lui 2017 plănuiesc încă o întâlnire cu britanicii. Asta până nu se smintesc de tot cu Brexitul lor și se vor supăra și pe turiștii români :/ Am pornit la drum cu gândul că nu o să-mi placă foarte mult, fiindcă englezoii sunt prea scorțoși și fixiști cu ceaiul lor de la ora 5 și am rămas surprinsă să descopăr un oraș vibrant, impresionant și copleșitor. Aici am trăit pentru prima dată în viața mea sentimentul că orașul mă copleșește: ca o îmbrățișare prea strânsă. Eram pe o străduță din Camden, spre seară, când inima a început să se agite fiindcă am realizat că sunt între 8’milioane de oameni! Câte povești, câte vise, câte Tristeți, câte bucurii…

Zbor cu Ryanair, la preț foarte avantajos: 50€ dus-întors, pentru 2 adulti, fara bagaj la cală. Chilipir!

Cazarea în zona King’s Cross, aproape de gara King’s Cross acolo unde e platforma 3/4- pasionații Harry Potter știu ce zic.

Arhiva personala

Un hotel cochet, o cameră micăăăăă-cea mai mică cameră în care am stat vreodată; însă cu un preț maaaaarrreeeeeee- aici sunt de acord cu cei care spun că Londra e scumpă. Într-adevăr, cazarea te face să scoți bani frumoși din buzunar, dacă vrei în centru și dacă vrei la hotel. Sunt o grămada de variante mai ieftine, la hostelurile cu 8-10-12 paturi in aceasi camera.

În rest, mai mult m-am speriat de ce citisem pe bloguri înainte de a porni, unde majoritatea vocilor spuneau că Londra te seacă la buzunar. Ei bine, nu a fost deloc așa: majoritatea muzeelor au intrare gratuită, mereu.

Arhivă personală

Am mâncat la puburi mici, dar cel mai mult mi-a plăcut în Borough Market-atâta viață și atâta mâncare bună la un loc, nu am văzut de multă vreme. De la Roma, mai exact! Acolo, pe Via delle Paste am trăit tot ce citisem despre cetatea eternă: restaurante mici și cochete unul lângă altul, fructe de mare proaspăt “culese”, fețe de masă în carouri alb-roșii, chelneri zâmbitori. Revenind la Borough Market, pot spune liniștită că locul ar putea fi raiul gurmanzilor de toate națiile dar și al fotografilor.

Arhiva personala

Bineînțeles că am bifat și obiective turistice precum London Bridge, Tower Bridge, Big Ben, Picadilly Circus, London Eye, Buckingham Palace, daaarrrrr am căutat și locurile mai putin turistice. Așa am ajuns într-o sâmbăta la amiază, când Londra era puhoi de oameni peste tot, în Saint Dunstan in The East- și timpul s-a oprit în loc. Ruinele unei biserici gotice, distrusă în Al Doilea Război Mondial, năpădite cu verdeață și flori. Oameni puțini, cred că eram vreo 6. Aș fi stat ore întregi în cadrul acesta ce-mi părea ireal.

Saint Martin church

Tot din seria obiectivelor mai puțin turistice face parte și biserica Saint Martin cu fereastra ei uimitoare. În spatele bisericii există o cafenea de unde se poate admira fereastra aceasta plutitoare.

Ca să descopăr orașul acesta imens, aș avea nevoie de o lună. Fiindcă turismul acesta pe Fast-Forward nu-mi mai place: să tot fugim de colo colo doar ca să bifăm niște lucruri pe o listă. Chiar o lună nu am la dispoziție doar pentru Londra, așa că mi-am propus ca următoarele vizite să le organizez tematic și să acord fiecărei tematici măcar 4 zile: parcuri&muzee va fi prima tema pentru toamna lui 2017. Aș mai alege apoi musicaluri&alte spectacole și flea Market-uri (piețe de antichități si vechituri) ar fi un alt “item” pe listă.

Arhiva personala

Ipswich, la 130 km de Londra, e ceea ce îmi imaginam când citeam despre orășelele cochete englezești. Centru universitar, deci plin de studenți, deci plin de viata. Și foarte mulți români.

N-am băut ceaiul la ora 5, dar am prins o vreme spendidă și în Ipswich și în Londra, ceea ce ne-a uimit cu totul. Noi ne asteptam la ploi multe si mărunte, la cer înnorat și mohoreală, dar ne-am scăldat în soare, cer senin și o ploaie scurtă.

Cum am avut parte de atat de multe surprize,nu știu… Cert este că mai vrem în Londra, mai sunt atat de multe lucruri interesante de descoperit.

Cu drag, Andrea (pasionată de călătorii)

 

Mulțimea, apostolii și discipolii

Sursa:www.crestinortodox.ro

Mi-au rămas adânc întipărite în inimă câteva cuvinte pe care le-am auzit acu’ câțiva ani. Participam la o reculegere spirituală, condusă de un preot extraordinar. Aceste cuvinte sunt:” tu ce alegi să fii: Mulțimea, Discipol sau Apostol?”
Ne povestea despre Duminica Floriilor și a desenat 3 cercuri concentrice cu un punct mic în mijlocul lor.
Punctul acela mic îl reprezenta pe Iisus. Cercul cel mai mic, dar si cel mai apropiat de punct avea semnificatia apostolilor. Cercul mijlociu era pentru discipoli iar cercul cel mai mare, dar și cel mai îndepărtat de Hristos îl reprezenta Mulțimea.
Mulțimea care azi, la intrarea în Ierusalim strigă “osana!Osana!” iar mai apoi, la scurt timp strigă “Răstignește-l!Rastigneste-l!”
Să ne deschidem inima și mintea, și împreună cu copiii nostri să evităm să fim “mulțime”. Să le dăm copiilor bucuria și libertatea de a fi cât mai aproape de Hristos.

“Mulțimea” este reprezentată de oamenii în care ai avut încredere și te-au trădat. Poate ai avut alături de tine persoane care te-au ridicat în slăvi și apoi au renunțat la tine ca și cand nu ai fi existat. Oameni în care ai avut încredere și care te-au trădat. Poate ai fost și tu “mulțime” la un moment dat. Este un subiect la care să medităm.

La multi ani tututor celor care azi își serbează onomastica!

O Duminică a Floriilor binecuvântată!

Cu drag, Andrea